Prieten cu defunctul şef SRI, Radu Timofte, şi cu fostul şeful SIE, Gheorghe Fulga, dar şi asociat cu Nicolae Văcăroiu, Sorin Ovidiu Vîntu a fost "albit" de procurorii Păun şi Purcărin.

Singurul procuror care l-a pus vreodată, sub acuzare, pe Sorin Ovidiu Vîntu, Luminiţa Şega, şi-a pierdut viaţa prin otrăvire cu alumină. Ancheta trenează la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în aşteptarea unor analize toxicologice. Diagnosticul a fost pus la Clinica din Bergamo-Italia, după ce magistratul a murit la numai 42 de ani. Luminiţei Şega i s-a făcut rău, în martie 2005, în biroul de la DNA, acuzând dureri stomacale insuportabile.

A fost internată în numeroase spitale din Bucureşti, dar şi la Clinica AKH din Viena, specialiştii nereuşind să afle de ce maladie misterioasă suferea. A murit într-un an, diagnosticul fiind pus abia post-mortem, la Bergamo: intoxicaţie cu alumină. Un mod de operare ce aminteşte de celebrul KGB.

"Îi bănuiesc chiar pe ei..."

Fratele Luminiţei Şega, prof. dr. Mircea Slăvilă acuză: "Cu mari presiuni, m-am luptat doi ani să obţin aprobarea pentru deshumarea trupului surorii mele ca să se poată recolta probele pentru analiza toxicologică. Iar acum, au mai trecut încă doi ani şi ceva de la deshumare şi tot nu am rezultatul. Nu-i interesează să afle dacă a fost omorâtă, cine a omorât-o. Ştiţi unde era dosarul ultima oară când m-am interesat ce se mai întâmplă cu ancheta? La rubrica «Diverse», unde sunt toate găinăriile... De când s-a deschis ancheta, pe mine m-a chemat procurorul de caz doar o singură dată ca să mă audieze oficial. Şi atunci mi-a pus doar câteva întrebări. M-a întrebat atunci pe cine bănuiesc eu că ar fi ucis-o pe sora mea. Iar eu le-am răspuns că, în primul rând, îi bănuiesc chiar pe ei, pentru că, dacă a fost otrăvită, asta s-a întâmplat în sediul Parchetului".

Procurorii Păun şi Purcărin, vizaţi de ancheta CSM

Luminiţa Şega a instrumentat singură dosarele "FNI" - "FNA" - "BID" - "Banca Agricolă", după ce toţi colaboratorii ei au fost retraşi din anchetă. Ulterior decesului ei, dosarele au fost preluate de procurorii Irinel Păun şi Cătălin Purcărin, care l-au "albit" pe SOV, trimiţându-l în judecată doar pentru comiterea a două infracţiuni minore, care, între timp, s-au prescris. Pentru restul s-a dat NUP.

Procurorul general Laura Codruţa Kovesi a dispus, acum, reluarea cercetărilor în cazul băncilor falimentate de Vîntu, iar Consiliul Superior al Magistraturii a anunţat că va demara verificări în privinţa procurorilor care l-au găsit nevinovat. Tardiv, susţine "mama" FNI, Ioana Maria Vlas, dar mai bine mai târziu, decât niciodată, completează tot ea. Momentul redeschiderii anchetelor nu este, totuşi, întâmplător, ci coincide cu extrădarea "tatălui" FNI, Nicolae Popa, aflat acum în custodia anchetatorilor români.

Reţeaua

Megatunurile marca Sorin Ovidiu Vîntu s-au dovedit a fi înfloritoare atât pe mandatul CDR, al lui Emil Constantinescu, cât şi pe cel al PSD, sub diverse regimuri ale lui Ion Iliescu. Printre numele cele mai sonore implicate în afacerile lui Vîntu se numără Nicolae Văcăroiu, actual preşedinte al Curţii de Conturi, fost număr doi în stat, ca şef al Senatului. Acesta a contribuit, în 1999, la capitalul social al Băncii de Investiţii şi Dezvoltare, cu 50 de milioane de lei vechi, fiind şi preşedintele BID, între ianuarie 2000 şi februarie 2001.

Defunctul şef al SRI, Radu Timofte, a avut, la rându-i, o relaţie apropiată cu Sorin Ovidiu Vîntu, la fel ca şi Gheorghe Fulga, fost şef al SIE, şi mulţi alţi ofiţeri din serviciile de informaţii. Gheorghe Fulga a contribuit şi el, cu 25 de milioane de lei vechi, la majorarea capitalului social al Băncii Române de Scont, în luna aprilie a anului 2000, alături de acţionarul majoritar Gelsor SA, de fapt "firma-mamă" a tuturor entităţilor financiar- bancare controlate de Sorin Ovidiu Vîntu direct sau prin interpuşi. "Cu mari presiuni, m-am luptat doi ani să obţin aprobarea pentru deshumarea trupului surorii mele ca să se poată recolta probele." MIRCEA SLĂVILĂ, frate procuror decedat Luminiţa Şega

TERGIVERSARE

Ancheta în cazul FNI, cel mai costisitor proces din istoria justiţiei, a durat patru ani. Dosarul a fost "pasat" între secţii, fragmentat şi lăsat prin sertare pentru liniştea lui SOV

Virgil Burlă

Pe 22 februarie 2000, într-o sesizare a Senatului României trimisă procurorului general Mircea Criste se trăgea un semnal de alarmă privind criza din interiorul FNI. O lună mai târziu, au fost arestaţi membrii Consiliului de Administraţie ai Fondului, respectiv Ioana Maria Vlas, Gavril Bătrân, Ioan Diţă, Mihaela Sima, Marian Petrescu şi Marius Andrei.

După o altă lună, procurorii au identificat conturile SOV Invest – FNI şi oprirea sumelor existente la dispoziţia Direcţiei de Cercetări Penale a Poliţiei. După alte patru luni, dosarul a fost preluat de Secţia de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate. Pe 4 decembrie 2000 au fost trimişi în judecată 13 indivizi cu responsabilităţi în gestionarea fondului de investiţii, dar nu şi S.O. Vîntu. Prejudiciul adus celor 300.000 de investitori şi Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) a fost de 3.400 miliarde lei vechi.

După un an şi jumătate, Judecătoria Sector 2 a decis restituirea dosarului la procurori, pe motiv că nu au fost audiate toate persoanele implicate în afacere şi că nu există o expertiză contabilă.

Ignoratul de drept

Pe 27 septembrie 2000, procurorii au primit o sesizare din partea Băncii Naţionale a României (BNR) în care se arătă că Vîntu a declarat în fals pro venienţa banilor pentru deschiderea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID). Trei luni mai târziu, Vîntu primeşte neînceperea urmăririi penale (NUP) din partea anchetatorilor şi retrimit cauza către Direcţia Poliţiei Economico – Financiare pentru continuarea cercetărilor.

După aproape un an, a început urmărirea penală faţă de Vîntu sub acuzaţia de fals în declaraţii şi uz de fals după ce ar fi prezentat BNR o adeverinţă nereală. După fix un an, se conexează plângerile păgubiţilor FNI la ancheta procurorilor. Dosarul este "plimbat" între secţiile Parchetului, unde se mai pierde o lună.

Cercetările asupra lui Vîntu se extind în două rânduri şi, în decembrie 2003, prin ordonanţă a procurorului general Ilie Botoş s-a dispus ridicarea parţială a sechestrului asigurator pe contul FNI –SOV Invest.

Iertat de acuzele grave

Pe 2004, anchetatorii i-au pus sub acuzare pe Vîntu şi pe Nicolae Popa. Câteva zile mai târziu se ridică sechestrul asigurator asupra acţiunilor aflate în portofoliul FNI şi vânzarea lor pe bursă. Tot atunci, dosarul a fost trimis la Serviciului Independent de Combatere a Macro-criminalităţii unde a stat aproape un an, fiind declinat la DIICOT.

Pe 7 decembrie 2004, 14 indivizi sunt trimişi în judecată. Printre ei nu figura Vîntu, deoarece şi-ar fi rupt piciorul în casă, cu precizarea că urmează a fi trimis în judecată într-un dosar separat. După numai o zi, Vîntu este trimis în judecată sub acuzaţiile de uz de fals şi fals în declaraţii. Prima dintre ele era graţiată la data rechizitoriului, pentru cea din urmă prescripţia intervenind peste doi ani. Infracţiunile mai grave de spălare de bani şi complicitate la înşelăciune au fost eliminate fără nicio explicaţie. Cu aceeaşi ocazie, în rechizitoriu se specifica clar că se anulează toate sechestrele puse pe bunurile mobile şi imobile ale lui SOV. Actul a fost semnat de Irinel Păun, procuror în funcţie.

3.400 de miliarde de lei vechi reprezintă prejudiciul adus de celor 300.000 investitori din toată ţara şi Casei de Economii şi Consemnaţiuni

PROTEJAT

NUP-urile lui Vîntu

Pe 1 aprilie 2003 a început urmărirea penală faţă de SOV în dosarul Banca Agricolă, sub acuzaţiile de instigare la înşelăciune, fals în declaraţii şi abuz în serviciu. După şapte luni, Vîntu este trimis în judecată alături de alţi trei indivizi, acuzaţi că au cauzat un prejudiciu de 110 miliarde lei vechi Băncii Agricole. După şase luni de judecată, Tribunalul restituie dosarul la Parchet, pe motiv că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor. Din dispoziţia conducerii Parchetului General, anchetatorii şi-au retras recursul, decizia rămânând definitivă. Dosarul s-a plimbat între DNA ŞI DIICOT până în noiembrie 2007, când SOV a fost scos de sub urmărire penală. Prima sesizare în dosarul Băncii de Investiţii şi Dezvolatre (BID) a fost făcută încă din 2005, când s-a solicitat din partea unei firme să verifice cum s-au cesionat acţiuni BID către Vîntu.

Dosarul a stat la DIICOT Biroul Teritorial Bucureşti timp de trei ani, apoi trimis la structura centrală. După ce s-a mai dispus o conexare, pe 19 aprilie 2010, procurorii au dat NUP pentru SOV, susţinând că nu se face vinovat de spălare de bani. Prima sesizare în dosarul Băncii Române de Scont (BRS) a fost făcută încă din decembrie 2001. După nouă ani, procurorii au trimis în judecată zece persoane acuzate de delapidare. Pentru a patra oară, în tot atâtea dosare în care a fost cercetat, Vîntu a fost scos de sub urmărire penală.

Aceste date au fost dezvăluite de procurorul general al României, Laura Kovesi, care este convinsă că "din analiza de ansamblu a acestor dosare a rezultat că soluţiile de netrimitere dispuse cu privire la Vîntu Sorin Ovidiu ş.a. sunt nelegale, urmând să fie infirmate".