Cum s-a ajuns la avalanșa asta de dosare înaintea alegerilor prezidențiale? Nu mai puteau aștepta două luni? Se implică DNA în campania electorală? Ține cu Iohannis și îi protejează pe foștii miniștri PDL din dosarul EADS sau în scandalul retrocedărilor? Este curățat PSD în beneficiul lui Victor Ponta, făcându-l mai mic, dar mai curat, iar pe Ponta mai agreabil americanilor? SRI, în calitate de principal colaborator al DNA, coordonează o operațiune de întărirea instituțiilor anticorupție din perspectiva oricărui rezultat la alegerile prezidențiale?
Câteva întrebări pe care le auzi zilnic, rostite cu glas tare prin studiouri de televiziune, sau spuse cu voce șoptită prin cafenele, fără telefoane alături. Răspunsurile sunt pe măsura întrebărilor. Numai că ele dau naștere la alte întrebări, după care fiecare pleacă, îngrijorat, la treaba lui. Gândindu-se la toate cele, dar în mod special la percheziții, aduceri sub mandat, interogatorii și prezentări în instanță. O atmosferă care domină tot ceea ce se poate traduce în România prin "establishment". Adică un grup de câteva zeci de mii de oameni, care în ultimii 25 de ani a creat o ordine ierarhică peste tot, de la afaceri până la politică.
Toată această lume vede în ceea ce se întâmplă ițele unui complot. Politic. Transatlantic. În beneficiul unuia sau altuia din candidați. Nimic nu este ilogic, ci doar (încă) neînțeles. Pentru că așa cum știm, românii adoră bârfele legate de fotbal și politică. Iar cum fotbalul, din cauza lui Pițurcă&Co, a crizei de bani și jucători valoroși, nu le mai dă satisfacții, rămân mai mult în zona politică. Oricum avem mai multe canale de știri decât posturi care transmit fotbal. Și zilnic se întâmplă câte un lucru spectaculos. Dar nu numai aici apare diferența: în bârfele politice cu iz penal, românii găsesc mult mai multe satisfacții! După condamnarea lui Adrian Năstase, fostul prim-ministru, a urmat încarcerarea lui Dan Voiculescu, ultimul mare mogul, iar acum vedem zilnic la televizor demantelarea unui mit post-decembrist: Viorel Hrebenciuc. Nici aripa politică de dreapta n-a rămas neatinsă. Spectaculoasa arestare a fratelui Președintelui fusese precedată de dosare la fel de spectaculoase. La cel mai înalt nivel. Ca să nu mai vorbesc de celelalte zeci de cazuri finalizate care includ parlamentari, președinți de consilii județene și primari, consilieri județeni. Lucruri ce păreau imposibile în 2002, anul înființării Parchetului Național Anticorupție, se întâmplă cu o frecvență ce conduce demersul aproape de banalitate.
Cred că cel mai greu de înțeles este faptul că acesta este parcursul normal al evenimentelor. Că, așa cum spunea altcineva, problema nu este de ce procurorii DNA fac audieri în perioada de campanie electorală prezidențială, ci de ce nu se abțin politicienii la tot felul de combinații cu iz penal! În cazul Hrebenciuc n-a existat premeditarea, în sensul în care cineva l-a urmărit ani de zile până l-a prins cu ceva, ci a călcat pe bec cu bună știință, bănuia că este urmărit dar a mai simțit nevoia să verifice cu Dumitru Iliescu, fostul șef al SPP, iar cu Dan Șova să discute legea amnistiei și grațierii. De i-a băgat și pe ei în dosare...
Cred că cel mai greu lucru de acceptat este faptul că acțiunile DNA reprezintă reacția unui sistem care a fost pus să curețe societatea românească. Vorbim de un sistem anticorupție care include DNA, DIICOT, SRI și ANI, ce reprezintă în opinia partenerilor americani și europeni una din cele mai importante garanții că România încearcă să intre într-o zonă de normalitate. Poate că aderarea la UE și statutul de partener NATO necesita o pregătire mai îndelungată, poate că era nevoie de o schimbare mai profundă a societății, dar România, prin toată clasa politică, a cerut, cu nerăbdare, să fie primită ca membru cu drepturi depline, ceea ce s-a întâmplat, iar de atunci cele 22 de milioane de români profită de toate avantajele ce decurg din statutul de cetățeni europeni protejați de NATO. Și nu e puțin lucru!
S-a dat puțină atenție în România conflictului diplomatic SUA-Ungaria. Un conflict dur, cu ramificații la cel mai înalt nivel, dar care are o origine economică, prin ceea ce se numește în țara vecină "Mafia TVA". Mai multe firme americane au fost prejudiciate prin neplata TVA, de 27 la sută, de către o rețea de firme ungurești, (se pare) protejată de autorități. S-a creat o situație de concurență neloială, nesancționată de autoritățile din Ungaria. Oamenii de afaceri americani au reclamat la Fiscul ungar, oficialii au răspuns că nu au mijloace să-i oprească, americanii s-au oferit să-i ajute, dar ungurii au refuzat. Mai mult, se pare că unor firme li s-a cerut și plata unei taxe de "protecție".
Departamentul de Stat a făcut publică o măsură aplicată până acum doar în cazuri de încălcare gravă a dreptului internațional: șase persoane din Ungaria, a căror identitate nu a fost dezvăluită au primit interdicții de deplasare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Vă sună cunoscută o asemenea situație? Nu vi pare că prin acțiunile, de neînțeles pentru unii, ale sistemului anticorupție descris mai sus, am evitat o situație asemănătoare?
Recomandările noastre
