Opinii EVZ
Foreign Fighters în Donbas: recrutările de „voluntari” ale Rusiei, plătite prin legea tăcerii | PULSUL PLANETEI
Am participat săptămâna trecută la o conferinţă extrem de interesantă pentru că a reunit cei mai buni specialişti ai lumii în materie de luptători străini în teatre de operaţiuni- foreign fighters.
Iar ţinta este o carte în care se va face comparaţia între două teatre de operaţiuni, Siria- Irak şi Estul Ucrainei. Oricât de barbară ar fi comparaţia, am putut descoperi cât de multe lucruri au în comun cele două cazuri. Important este că am cunoscut şi am asistat la prezentările (viitoare capitole ale cărţii finanţată de proiectul de cercetare al NATO) ale oamenilor care au fost în aceste teatre de operaţiuni, au vorbit cu foreign fighters, şi au elaborate studiile care să stabilească de ce merg voluntarii de peste tot din lume – Europa de Vest, Europa Nordică, Balcanii de Vest, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Rusia şi spaţiul post-sovietic, chiar şi Europa Centrală şi de Est –în diferitele teatre de operaţiuni neconvenţionale ca să lupte, de o parte şi de alta deopotrivă.
Dar dacă luptătorii străini din Estul Ucrainei, cu diverse motivaţii, provin şi de o parte şi de alta a baricadei, numărul lor total nu a depăşit niciodată câteva sute de partea separatiştilor şi câteva zeci de partea ucraineană. Însă marea surpriză a apărut atunci când a fost prezentat studiul despre Rusia şi luptătorii străini. Rusia neagă vehement prezenţa trupelor regulate în estul Ucrainei cu motivaţii care frizează ridicolul şi hilarul. Când au fost capturaţi militari ruşi şi reprezentanţi ai trupelor speciale, sau au fost identificaţi morţi şi răniţi, motivaţia a fost că s-au rătăcit peste frontieră (ministrul de Eterne Serghei Lavrov) sau au cumpărat arme în piaţă la Rostov pe Don (inclusiv tancuri, lansatoare de rachete antiaeriene şi capacităţi de artilerie, fireşte). Însă datele părţii ucrainene, ale serviciului militar, notează între 8000-12.000 mergând până la 15.000 de militari ruşi pe teren, cu vârful de prezenţă la momentul confruntărilor violente. Practic Debaltseve nu a putut fi recucerit, după acordul Minsk 1 din vara lui 2014, decât prin introducerea masivă de trupe regulate ruse, iar bătălia pentru aeroportul din Donetsk s-a purtat cu trupe speciale ruse, altfel nu existau sorţi de izbândă.
Însă ceea ce e mai puţin studiat este fenomenul foreign fighters în Rusia. Voluntari, mercenari, companii paramilitare (interzise altfel în Rusia), cazaci, militari în termen trecuţi forţat în rezervă sua concediu şi trimişi în Donbas ca voluntari, alcătuiesc fenomenul luptătorilor străini ruşi, introduşi în Donetsk şi Luhansk pentru a alcătui armata „separatistă” şi a acoperi cumva, dacă e posibil, situaţia reală de război rusoucrainean, de agresiune militară rusă în Estul Ucrainei.
Au fost prezentate date, probe, argumente privind prezenţa masivă a trupelor ruse şi soldaţilor ruşi în Estul Ucrainei, inclusiv rapoartele OSCE cu prezenţa unor componente militare ruse niciodată exportate, fotografii, cu locaţie GPS, cu toate datele arată fără dubii prezenţa trupelor regulate şi trupelor speciale ruse în Estul Ucrainei. Mai mult, chiar şi presa rusă dă probe, din greşeală, prezentând „miliţiile separatiste” cu însemnele trupelor de desant sau trupelor speciale ruse pe care nu le-au înlăturat nici pentru poză.
Însă la capitolul luptători străini ruşi pe teren, numerele merg de la un conservator 12-15.000, 30-50 mii maximum(faţă de până la 1000 luptători străini din afara Rusiei în total), înregistrând 2500 morţi numai dintre voluntari. Nu e cunoscut numărul de răniţi, dar la o rată medie de 4-4,5-5,5 ori numărul de morţi înseamnă estimativ între 10.000- 13.750 răniţi în doi ani de conflict. Unde sunt trataţi? Cum sunt transportaţi în Rusia (pe lângă celebreele convoaie „umanitare” care aduc muniţie şi arme şi pleacă cu morţii şi răniţii?) Greu de spus.
Cert este că, pentru a beneficia de bani, salarii (nu vorbim de soldele de pe teren) şi ajutor de urmaş, plătite de statul rus, atât „luptătorii străini” ruşi cât şi familiile lor trebuie să semneze acorduri de confidenţialitate. Legea tăcerii contra unei slujbe de voluntar în Donbas şi întreţinerea familiei post-mortem. Cât despre recrutări, se fac public de către numeroase organizaţii false cu anunţuri prin media rusă, evident cu susţinerea statului rus. Cu planificarea şi contribuţia statului rus şi a autorităţilor care, într-o ţară în care mercenarismul e pedepsit prin lege, are atâtea birouri de recrutare publice şi anunţuri în presa oficială.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
