Aproape cinci milioane de oameni sunt în pragul foametei generalizate, în vreme ce războiul civil din Sudan trece de pragul unui an de zile, de la declanșarea sa.

Oficialii din domeniul umanitar spun că părțile în război – armata și Forțele de Sprijin Rapid – jefuiesc ajutorul umanitar primit din străinătate sau îl împiedică să ajungă în zonele în care foametea se instalează. Dar „cea mai mare criză a foametei, din lume” atrage puțină atenție la nivel mondial.

Uneori, trec două sau trei zile fără să mănânce

Există atât de puțină hrană în unele zone din Sudan, încât oamenii recurg la măsuri extreme pentru a supraviețui. În tabăra de refugiați Al Lait, ei mănâncă pământ, relatează Reuters.

Tabăra săracă, situată în Darfurul de Nord, a cunoscut un nou aflux de persoane strămutate, deoarece războiul civil din Sudan, care durează de peste un an a cunoscut lupte intense, pe zone întinse din țară, precum și o campanie de curățare etnică în Darfur.

Garang Achien Akok, care a venit de curând în tabăra de refugiați spune că soția și copiii lui sunt atât de înfometați încât mănâncă pământ. El, soția lui și cei cinci copii ai lor și-au abandonat casa din regiunea de sud a Kordofanului, după ce milițiile arabe, venite pe cămile au luat cu asalt satul lor și le-au incendiat coliba.

Akok, în vârstă de 41 de ani, a ajuns la Al Lait în decembrie, dar nu are de lucru și nu-și poate hrăni familia. Uneori, trec două sau trei zile fără să mănânce. Când se întâmplă asta, povestește Akok, urmărește neputincios cum soția și copiii lui sapă gropi în pământ cu un băț, își strecoară mâinile înăuntru și modelează mici bulgări de pământ pe care apoi îi înghit cu apă.

„Le tot spun să nu o facă, dar le este foame”, a spus el. "Nu este nimic ce pot face."

Perspectivele sunt îngrozitoare în Sudan

Foamea și moartea se răspândesc în Sudan, deoarece războiul care a izbucnit în aprilie anul trecut între armata sudaneză și forțele paramilitare de reacție rapidă (RSF) nu dă semne de atenuare. Perspectivele sunt îngrozitoare, potrivit interviurilor cu peste 160 de civili prinși în lupte și peste 60 de lucrători umanitari și experți în securitatea alimentară.

Reporterii Reuters au petrecut, de asemenea, aproape o săptămână în Omdurman luna trecută, unul dintre cele trei orașe care cuprind capitala Khartoum, intervievând persoane care sufereau de grave lipsuri de alimente.

Părți din Sudan sunt în pragul foametei – o criză în curs de extindere care este provocată de om. Agricultura a fost devastată, deoarece fermierilor li s-au furat recoltele de către RSF. Mulți alții au fugit și și-au părăsit pământurile pe care le lucrau, din cauza violenței. Iar acum, foamea, nu doar lupta, provoacă strămutarea oamenilor, care pleacă din casele lor, în căutarea hranei, pe măsură ce foametea se extinde.

Malaria și alte boli se răspândesc printre cei strămuți. Centrele cheie de ajutor au fost jefuite de RSF și milițiile aliate. Iar ajutorul internațional care sosește în Sudan este blocat de armată și nu poate să ajungă la oamenii din zonele în care s-a instalat foametea.

„Războiul din Sudan a creat cea mai mare criză a foametei din lume”, a spus Anette Hoffmann, autoarea unui raport despre urgența alimentară din Sudan, realizat de think tank-ul Clingendael din Țările de Jos. „Vom vedea probabil o foamete pe care nu am mai văzut-o de zeci de ani.”

Părțile în conflict, în Sudan, nu au răspunsuri

Armata sudaneză și RSF nu au oferit o reacție la întrebările detaliate ale ziariștilor, legate de concluziile acestui raport.

Ministerul de Externe al Sudanului, parte a guvernului condus de armată, a declarat că se angajează să faciliteze livrarea ajutoarelor și a acuzat RSF că jefuiește și blochează ajutorul.

Generalul locotenent Ibrahim Jaber, comandantul secund al armatei, a spus că Sudanul „nu va cădea în foamete” și că țara are provizii „mai mult decât are nevoie”. Unii rezidenți din Khartoum au spus că armata a oferit uneori cantități limitate de ajutor alimentar în timpul luptelor.

La rândul său, RSF a negat jafurile, declarând că orice persoană necinstită din rândurile sale va fi trasă la răspundere și a învinuit armata pentru obstrucțiionarea livrării de ajutoare.

Oamenii din Sudan iau măsuri din ce în ce mai disperate pentru a supraviețui. În Darfurul de Vest, fermierii ale căror terenuri au fost jefuite de RSF au mâncat semințele pe care le-au cumpărat pentru a plantare, deoarece au rămas fără pic de hrană.

În regiunea Kordofan, oamenii și-au vândut mobila și hainele pentru a obține bani pentru mâncare. În Khartoum, locuitorii asediați în casele lor au cules frunzele din copaci și le-au fiert și le-au mâncat.

Aproape o treime din populație suferă de foame

Circa 18 milioane de oameni din Sudan – mai mult de o treime din cei 49 de milioane de locuitori ai națiunii – se confruntă cu „niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută”, conform Clasificării Fazei Securității Alimentare Integrate (IPC), un monitor al foamei recunoscut la nivel mondial.

IPC estimează , de asemenea , că din acest grup, aproape cinci milioane de oameni sunt la un pas de foamete. Este nevoie de acțiuni imediate pentru „prevenirea morții pe scară largă și a colapsului total al mijloacelor de trai și pentru a preveni o criză catastrofală a foametei în Sudan”, a declarat IPC în martie.

Grupul a adăugat că nu a reușit să actualizeze o proiecție pe care a făcut-o în decembrie din cauza lipsurilor de date din zonele de conflict și a întreruperilor de internet și de telefon în cea mai mare parte din Sudan.

Raportul Clingendael a desenat trei scenarii posibile pentru Sudan. Cel mai optimist a arătat că 6% din populație se va confrunta cu foametea. În cel mai rău caz, 40% dintre oameni ar suporta foametea în timpul sezonului slab dintre recolte, care începe în mai și durează până în septembrie.

În unele locuri, oamenii deja mor. Medicii Fără Frontiere a raportat că un copil moare, în medie la fiecare două ore în vasta tabără de persoane stramutate la Zamzam din Darfurul de Nord - ca urmare a bolilor si a malnutriției.

Foamea se extinde în Sudan

Regiunile din Sudan se confruntă cu o penurie din ce în ce mai mare de alimente, avertizează lucrătorii din domeniul umanitar.

Definiția foametei este aceea că: „Gospodăriile au o lipsă extremă de hrană și/sau alte nevoi de bază chiar și după folosirea deplină a strategiilor de adaptare.

Înfometarea, moartea, sărăcia și nivelurile extrem de critice de malnutriție acută sunt evidente. (Pentru clasificarea foametei, zona trebuie să aibă niveluri extrem de critice de malnutriție acută și mortalitate.)”

În ciuda adâncirii crizei alimentare, situația din Sudan a atras atenția internațională mai puțin decât alte urgențe umanitare, în locuri precum Ucraina și Gaza. Unii observatori au numit conflictul din Sudan „războiul uitat”.

„Cea mai mare provocare a noastră este finanțarea și lipsa de atenție față de Sudan”, a spus Chessa Latifi, consilier principal de programe în sănătatea globală la organizația de ajutor Project HOPE. „Oamenii sunt atât de implicați în Ucraina și Gaza încât nu există spațiu pentru ca cineva să se mai gândească și să fie deschis să asculte și să audă despre Sudan”.

 Presiunea internațională nu a pus capăt conflictului

Presiunea internațională asupra părților în conflict nu a reușit până acum să rupă blocajul care a intervenit în distribuirea jutoarelor.

Isobel Coleman, administrator adjunct al USAID, agenția de ajutor a guvernului SUA, a declarat că șeful armatei sudaneze, generalul Abdel Fattah al-Burhan, și liderul RSF, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, sunt responsabili pentru că ajutorul nu ajunge la oameni.

„Această amenințare de foamete se profilează asupra lor”, a spus ea pentru Reuters. „Oamenii mor literalmente pe zi ce trece, din cauza lipsei de acces la alimente și alte produse esențiale.”

Urgență pentru recunoașterea situației limită din Sudan

Unii oficiali de asistență și experți în alimentație și-au exprimat îngrijorarea cu privire la întârzierea IPC, monitorul foamei, în a publica cea mai recentă evaluare a crizei alimentare din Sudan.

Până când IPC va lansa noua analiză, a spus Hoffman de la Clingendael, ar fi „prea târziu pentru a oferi ajutor și a salva vieți”. Ea a spus că IPC ar trebui să declare că există riscul de foamete.

Deși o alertă de foamete nu implică luare de măsuri obligatorii pentru ONU sau guverne, ea servește la concentrarea atenției lumii asupra unei situații de criză și la galvanizarea resurselor necesare pentru a oferi ajutor de urgență. În general, decizia de a declara foametea este luată de un guvern și de ONU.

Fatima Eltahir, președintele IPC din Sudan, care este un oficial guvernamental, a declarat că nu a existat nicio întârziere în emiterea analizei grupului și că aceasta urma a fi făcută publică în luna mai.

Mor de foame în Khartoum

Deprivarea de hrană nu se limitează la săraci. Chiar înainte de război, Sudanul se confrunta cu o sărăcie larg răspândită și o foamete în creștere.

Acum, Sudanul a devenit cea mai mare criză din întreaga lume legată de strămutarea de persoane, cu una din opt persoane strămutate, spune Națiunile Unite. Și economia a fost spulberată de lupte, afectând pe toată lumea.

Aproape jumătate din populație este șomeră, potrivit Fondului Monetar Internațional. Sistemul bancar formal s-a prăbușit, lăsând oamenii fără acces la bani.

Întrerupere a telecomunicațiilor i-a privat pe oameni de un element cheie de salvare sub forma transferurilor de bani online. Potrivit lui Jibril Ibrahim, ministrul de finanțe al Sudanului, economia s-a contractat cu 40% din cauza războiului.

 O luptă zilnică pentru supraviețuire

În cartierele clasei de mijloci din Khartoum, viața a devenit o luptă zilnică pentru supraviețuire, definită de foame și frică, în timp ce oamenii se trezesc prinși între armată și RSF.

Lina Mohammed Hassan a spus că familia ei a recurs la fierberea frunzelor de mango și la consumarea lor atunci când rezervele de hrană s-au epuizat.

Pentru Lina Mohammed Hassan și familia ei, foamea a început încet. După izbucnirea războiului anul trecut, în jurul casei ei din cartierul Omdurman a „plouat” cu tiruri de mortiere. Au fost zile în care bombardamentul începea la ora 5 dimineața și dura toată ziua, a spus Hassan, în vârstă de 32 de ani. Să te aventurezi afară pentru a căuta mâncare devenise riscant.

RSF a asediat zone din întreaga capitală, precum cele situate în apropierea bazelor armatei sudaneze, într-un efort de a constrânge trupele acesteia de a părăsi zone.

Mâncarea a început să dispară

Piețele au fost distruse în lupte. Locuitorii au spus că oamenii au rămas fără numerar după ce băncile din Khartoum au fost jefuite de milițiile RSF, care au fugit cu mormane de bancnote și aur. RSF a negat că a fost implicată în jaf.

Hassan și familia ei extinsă de 11 persoane au supraviețuit în mare parte cu o dietă de linte și orez. „Chiar și asta a fost greu de obținut, deoarece prețurile erau de cinci ori mai mari decât normalul”, a spus ea.

Până în noiembrie, forțele RSF au întrerupt curentul electric și au întrerupt conducta principală de apă către cartierul lor. Soldații de la o bază armată din apropiere și civilii au început să vâneze pisici pentru a mânca.

Femeile care transportau alimente au fost percheziţionate la punctele de control RSF, acuzate că sprijină armata, bătute şi agresate sexual, a spus Hassan.

Pachetele de mâncare aruncate de armată în cartier au făcut o mică diferență. „Pachetele s-au rupt când au lovit pământul”, a spus ea. „Mâncarea s-a amestecat cu praful. „De-a lungul timpului, „a devenit imposibil să obținem ceva, bani sau mâncare”.

Hassan a spus că soldații își împărțeau uneori mâncarea cu copiii din familia ei, dar ajutorul a fost limitat. Ea și ceilalți adulți au început să sară peste mese, uneori timp de două zile consecutiv, pentru ca să poată mânca măcar copiii.

Frunzele copacilor fierte în apă și stropite cu mirodenii au devenit parte din dieta lor.

Evităm să culegem frunzele din copacii otrăvitori

„Am încercat să evităm să culegem frunzele din copacii otrăvitori”, a spus ea. „Am folosit doar frunze de mango, lămâie și guava. Copiii le-ar mânca. Nu au putut spune nu pentru că le era atât de foame.”

La sfârșitul lunii februarie, după ce armata a făcut progrese în cartier, Hassan și familia ei au reușit să fugă într-o altă parte a Omdurmanului sub controlul armatei sudaneze. Ea a vorbit cu Reuters luna trecută într-un apartament de acolo.

Oamenii rămân prinși în mai mult de o duzină de districte din Khartoum.

O autoritate globală privind insecuritatea alimentară - Rețeaua de sisteme de avertizare timpurie a foametei - a raportat în martie că zonele din capitală sunt expuse „riscului de foamete”, deoarece părțile în conflict „au folosit tactici asemănătoare asediului pentru a întrerupe livrările oponentului lor”.

Luptătorii arabi au făcut un masacru etnic în Sudan

Refugiații din Sudan detaliază al doilea val de epurare etnică sângeroasă de către forțele arabe.

Femeile sudaneze descriu că au fost violate în grup în cadrul unor atacuri țintite etnic ale forțelor arabe.

Multe dintre familiile care au fost prinse în capitală au declarat pentru Reuters că vor să fugă, dar au fost descurajate de poveștile pe care le-au auzit despre femei violate și tineri reținuți și uciși de forțele RSF.

O sudaneză în vârstă de 24 de ani a decis că nu are de ales decât să încerce să evadeze, când un medic i-a spus în noiembrie că fiul ei de trei ani ar putea să nu supraviețuiască dacă rămâne.

Femeia a spus că de luni de zile își hrănea fiul cu câteva linguri de năut pe zi, în timp ce era însărcinată și sărea deja peste mese. După ce a născut o fetiță, nu a mai putut să alăpteze și a putut găsi doar lapte praf expirat pentru a-și hrăni nou-născutul. Băiatul ei avea o deficiență de sânge și vărsase în mod repetat, a spus ea.

La ieșirea din cartier a fost nevoită să treacă prin puncte de control ale RSF. Soldații RSF care căutau bani și bijuterii din aur au bătut-o cu bicele și au pipăit-o pe întreg corpul ei, în timp ce au percheziționat-o, a spus ea. Unele femei au fost forțate să se dezbrace complet. Soldații au violat o femeie în fața ei, a spus ea. O vecină care a scăpat cu ea a confirmat.

„Am văzut femei târâte în clădiri goale”, a spus femeia, care a vorbit sub rezerva anonimatului. „M-au pipăit de trei sau patru ori pe parcurs.”

Când familia a ajuns în sfârșit într-o zonă controlată de armată din Omdurman, „ne-am prăbușit”, a spus femeia. „Ne era foarte foame, eram bolnave și deshidratate. Atât de foame, încât nu am putut mânca mult.”

La coadă pentru a primi trei linguri de linte

Chiar și cei care au scăpat de lupte în zona controlată de armată din Omdurman spun că au puțin de mâncare, pentru că nu mai au de lucru și mâncarea disponibilă în piețe este exorbitant de scumpă.

Profesorii, avocații și farmaciștii s-au numărat printre cei care s-au aliniat în mod repetat în martie în fața oalelor mari de gătit, pline cu fasole și linte pentru a obține ceea ce ar putea fi singura lor masă a zilei.

Fatma Saleh, o farmacistă, a spus că stă ore în șir la coadă pentru a primi trei linguri de linte sau fasole pentru familia ei de patru persoane, inclusiv pentru mama ei bolnavă. „Am plâns din greu”, a spus ea, descriind prima dată când a stat la coadă pentru mâncare. Ea a spus că și-a vândut hainele pentru a obține bani ca să cumpere mâncare.

Sahar Moussa, care a fugit împreună cu soțul și cei trei copii, spune că a trăit o viață confortabilă în Khartoum înainte de război. Soțul ei își câștiga bine existența ca inginer mecanic.

Când copiii ei îi spun că le este foame, ea le spune că tatăl lor vine cu mâncare, deși ea știe că nu este.

„Uneori mi-aș dori doar o bombă care să mă omoare, ca să nu trebuiască să-mi văd copiii plângând de foame”, a spus ea.

Malnutriție și boli

Port Sudan este acum centrul pentru toate ajutoarele, deoarece guvernul și agențiile de ajutor umanitar s-au mutat acolo după ce RSF a confiscat o mare parte din Khartoum. Chiar și așa, persoanele strămutate se confruntă cu malnutriție și boli în orașul de coastă.

Potrivit ONU, de la începutul războiului aproape un sfert de milion de oameni au fugit în regiunea de la malul Mării Roșii, a cărui capitală este Port Sudan. Zeci de școli au fost transformate în adăposturi pentru persoanele strămutate.

În tabăra pentru persoane strămutate Al Shahinat, din Port Sudan, apele menajere curgeau pe străzi când un reporter a vizitat luna trecută zona. Copii cu stomacul umflat din cauza malnutriției puteau fi văzuți plimbându-se. Unii erau desculți, cu dungi pe picioare din cauza diareei.

Jefuirea „hranei oamenilor”

Haosul din regiunile care constituie sursa de hrană a Sudanului distruge aprovizionarea națională cu alimente. Un raport din martie al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a arătat că Sudanul a înregistrat o scădere cu 46% a producției de cereale în 2023, comparativ cu anul precedent.

Recolta este jefuită în El Gezira, o regiune de la sud de capitală, care reprezintă peste jumătate din producția de grâu a Sudanului. Acest lucru îi sărăcește pe fermieri și le paralizează capacitatea de a finanța plantarea de noi culturi.

Khaled Mostafa, un fermier din statul El Gezira, a plantat anul trecut aproximativ 10 acri de porumb și linte în câmpurile sale. El plănuia să vândă produsele după recoltare pe piața locală pentru a-și achita datoriile și pentru a acoperi cheltuielile pentru următorul sezon de plantare.

Dar în februarie, membrii RSF i-au luat cu asalt casa, l-au trântit la pământ și i-au pus un cuțit la gât, a spus el. L-au obligat să predea toată recolta – 110 saci de porumb și linte. De asemenea, au plecat cu camioane și alte mașini și utilaje din fermă, a spus el.

Povestea lui Mostafa s-a repetat în zeci de sate din El Gezira, de când RSF și-a lansat atacul asupra refgiunii, în decembrie, potrivit mărturiilor mai multor locuitori.

Fermierii au descris modul în care bărbații în uniforme RSF care venea cu camionete și pe motociclete mergeau din casă în casă, agresând oameni, deposedându-i de bunurile lor și forțându-i sub amenințarea armei să-și ducă recoltele în vehiculele RSF.

Jafurile vor afecta următoarea recoltă

În timp ce jefuiau satele, milițienii au distrus panourile solare folosite pentru alimentarea generatoarelor care ajutau la extragerea apei din fântânile adânci. Combustibilul pentru alimentarea morilor de făină a fost, de asemenea, furat, au spus fermierii, lăsând sătenii fără niciun mijloc de măcinare a cerealelor pentru a face făină pentru terciul Aseeda, un aliment de bază al dietei sudaneze.

„Toate acestea duc la foamtee”, a spus Mostafa. „Aceasta este mâncarea oamenilor. Au furat-o.”

Fermierii au spus că atacatorii lor, deși purtau adesea uniforme RSF, nu păreau să facă parte dintr-un lanț de comandă clar. Aceștia au operat, în stil rapid, în celule mici de aproximativ 20 de persoane, fiecare cu propriul lider. RSF a impus, de asemenea, o taxă de călătorie în locuri precum Darfur și El Gezira, forțând fermierii să plătească o taxă pe măsură ce se deplasează.

Daunele „fără precedent” cauzate agriculturii de atacurile RSF din El Gezira vor afecta următoarea recoltă, a spus Ahmed Omar, care reprezintă un grup de fermieri din stat. „Nu a mai rămas nimic în El Gezira pentru a începe noul sezon. Fără fermieri, fără mașini.”

Alte regiuni esențiale producătoare de cereale care sunt în mare parte sub controlul RSF, inclusiv Darfur și Kordofan, suferă scăderi similare ale producției. Sunt necesare acțiuni imediate pentru „prevenirea deceselor pe scară largă, legate de foame și de colapsul mijloacelor de trai”, a declarat Rein Paulsen, directorul FAO pentru situații de urgență și reziliență.

Luptele au distrus, de asemenea, mori de făină, fabrici de alimente și ferme.

O fabrică esențială distrusă de un obuz

Singura fabrică din Sudan care produce hrană terapeutică pentru copiii care sufereau de malnutriție a fost distrusă în lupte. Fabrica a ars după ce a fost lovită de un obuz în mai anul trecut, a declarat Nada Yagoub, directorul adjunct al fabricii și fiica proprietarului fabricii.

Întreaga producție, care tratează malnutriția la copiii mici, a fost întreruptă de atunci. Samil producea 60% din această hrană terapeutică pentru copiii din Sudan, conform UNICEF, agenția ONU pentru copii.

„Este o pierdere uriașă într-un moment în care se apropie foametea”, a spus Yagoub.

Ajutor umanitar înghețat

Pe măsură ce foamea pune stăpânire pe din ce în ce mai mulți sudanezi, agențiile internaționale de ajutorare se luptă să aducă alimente și medicamente în zonele în care oamenii sunt bolnavi și mor de foame.

Poate dura până la 40 de zile pentru ca un camion cu ajutoare să ajungă în Darfur, din Port Sudan, în est, unde este depozitată cea mai mare parte a ajutorului, potrivit Justin Brady, șeful OCHA pentru Sudan, biroul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare. Aceasta include întârzieri pentru „obținerea permisiunilor de călătorie necesare”, a spus el.

Vehiculele cu ajutoare trebuie să traverseze mai multe zone controlate de diferite grupuri, inclusiv RSF, bande criminale și membri ai triburilor.

Din decembrie, ajutorul din est nu a reușit să ajungă în mare parte din Darfur, regiunea Kordofan sau Khartoum, spun lucrătorii umanitari. Și doar câteva zeci de camioane au venit prin Ciad în vest.

În general, asistența umanitară a ajuns la doar 16% dintre persoanele care au nevoie de ea, potrivit unui sondaj realizat la sfârșitul anului trecut de Humanitarian Outcomes, un grup care consiliază agențiile de ajutor și guvernele donatoare.

Oficialii din domeniul asistenței umanitare spun că armata sudaneză a făcut din ce în ce mai dificil transportul de alimente și provizii medicale în zonele în care este cea mai mare nevoie de ele.

Ca răspuns la apelurile RSF pentru agenții de a furniza ajutor în zonele aflate sub controlul său, șeful armatei Burhan a declarat în februarie: „Acest lucru nu se va întâmpla până când nu vom pune capăt acestui război și nu vom învinge acești rebeli criminali”.

„Ajutorul nu are voie să treacă de la SAF la RSF”, a declarat Mohammed Qazilbash, directorul Sudanului pentru grupul umanitar Plan International, folosind acronimul pentru Forțele Armate Sudaneze. „Mâncarea este folosită ca armă de război.”

Focar de holeră în Sudan

Reuters a relatat la sfârșitul lunii februarie că armata a emis un ordin de interzicere a livrărilor de ajutoare prin Ciad, în Darfur. Guvernul condus de militari a declarat ulterior că un coridor umanitar în Darfurul de Nord este deschis. Dar Qazilbash a declarat pentru Reuters la sfârșitul lunii martie că volumul de asistență care merge pe ruta Darfur de Nord a fost „un strop”.

De la începutul războiului, guvernul condus de militari a pus în aplicare un desiș de reguli birocratice care împiedică grav distribuția alimentelor, au declarat pentru Reuters zeci de oficiali ai ajutorului.

Guvernul a format noi comitete pentru a gestiona ajutorul, comitete care au competențe care se suprapun cu Comisia de ajutor umanitar (HAC), principala componentă de ajutorare a guvernului. Mișcarea a provocat confuzie și întârzieri, deoarece acum sunt necesare aprobări din partea mai multor departamente, potrivit oficialilor umanitari.

World Vision, o agenție de ajutorare, a avut nevoie de patru luni pentru a obține semnăturile și ștampilele necesare de la autorități pentru a permite organizației să deschidă un centru de tratare a holerei în El Gezira, în urma raportărilor privind apariția unui focar acolo.

„Mă tem că am pierdut copii și mame din cauza holerei în timp ce așteptam ca documentele să fie făcute”, a spus Geoffrey Babughirana, manager de sănătate și nutriție la World Vision.

Centrul de holeră a fost deschis în sfârșit în decembrie – dar a funcționat doar șase zile. În a șaptea zi, RSF și milițiile sale aliate au luat cu asalt Wad Madani, capitala El Gezira, iar toate agențiile de ajutor au fost forțate să evacueze.

„A fost devastator când am plecat”, a spus Babughirana.

Depozite cu alimente, jefuite

Agențiile de ajutor au fost, de asemenea, presate să angajeze membri ai guvernului local pentru a supraveghea activitatea desfășurată de agenții, cum ar fi anchetele de evaluare a alimentelor, au spus oficialii umanitari. O agenție a fost forțată să angajeze o echipă HAC și să le plătească salarii în timpul unui sondaj de evaluare a nevoilor în regiunea Râul Nil, care este controlată de armata sudaneză, a declarat un oficial al agenției respective. „Plătim bani pe care nu ar trebui să-i plătim”, a spus oficialul.

Aprovizionarea cu alimente din marile centre de asistență, cum ar fi El Gezira, au fost, de asemenea, jefuite, în mare parte de forțele RSF, au declarat oficialii din domeniu.

Când RSF a invadat El Gezira în decembrie, oficialii ONU au dat comandanților trupelor paramilitare coordonatele depozitelor în care erau stocate mii de tone metrice de ajutor umanitar – suficient pentru a hrăni aproape 1,5 milioane de oameni timp de o lună. Ei au împărtășit locațiile în speranța că ajutorul va fi protejat și au primit asigurări de la RSF că va fi, a spus Brady, directorul OCHA pentru Sudan.

Dar aproape tot ajutorul din depozite a fost furat. Iar ceea ce a rămas nu a putut fi accesat de agenția care îl distribuie, Programul Alimentar Mondial al ONU, din cauza luptei, a declarat Eddie Rowe, directorul WFP pentru Sudan.

Ezzaddean Elsafi, un consilier RSF, a negat că paramilitarii ar fi jefuit depozitele de ajutor, spunând că aceasta este o „exagerare mediatică”.

Se apropie și sezonul ploios din Sudan, ceea ce va face drumurile impracticabile și zone întregi din locuri precum Darfur și Kordofan inaccesibile, a spus Rowe. „Suntem într-o cursă contra cronometru.”

Moarte în Darfur

Tabăra Al Lait, unde oamenii au mâncat pământ, este doar una dintr-un grup de 13 tabere de refugiați dintr-o zonă îndepărtată din Darfurul de Nord, unde locuitorii au recurs la consumul de pământ și frunze de copac, potrivit rezidenților, medicilor și lucrătorilor care au vorbit cu Reuters prin telefon.

Locuitorii inițiali ai lagărelor sunt refugiați din Sudanul de Sud care au fugit de conflict și foamete. Lor li s-au alăturat acum mii de sudanezi strămutați, care fug de lupte.

Faisal Mohammed, care lucrează pentru Organizația Sahari pentru Dezvoltare, un grup local de ajutor, a spus că i-a fost greu să creadă că oamenii mănâncă pământ, până cânda văzut el însuși acest lucru, în mai multe tabere. „Când stomacul este gol, oamenii încearcă să-l umple cu orice”, a spus el.

„Vom vedea probabil o foamete pe care nu am mai văzut-o de zeci de ani.”, spunea Anette Hoffmann, autoarea unui raport despre urgența alimentară din Sudan

Copiii care au mâncat pământ au vărsat și au avut diaree, au declarat mulți rezidenți pentru Reuters.

Înainte de război, locuitorii lagărului lucrau la ferme și erau plătiți cu bunuri din recolte, obținând 20% din randament. De asemenea, s-au bazat foarte mult pe ajutorul din partea Programului Alimentar Mondial. Dar pe măsură ce luptele s-au extins, ajutorul umanitar a fost blocat.

Iar fermierii, forțați de costurile în creștere ale îngrășămintelor și insecticidelor și de lipsa finanțării, au redus suprafețele pe care le-au plantat, privând muncitorii de la fermă de locurile lor de muncă.

Astăzi, unele dintre femei lucrează într-un oraș din apropiere spălând haine. Ele câștigă până la un dolar pe zi - suficient pentru a cumpăra făină și zahăr pentru a face o budincă numită Madeeda.

Când nu este de lucru, nu mâncăm, spun locuitorii din Sudan

Deși există mâncare în piețele din apropiere, prețurile au crescut vertiginos în timpul războiului, făcând o mare parte din aceasta inaccesibilă pentru locuitorii din tabără. O farfurie cu fasole costă de șase ori mai mult decât înainte de război.

La mijlocul lunii aprilie, după un an fără asistență alimentară, opt camioane de ajutor de la PAM au ajuns în zonă. Ele transportau cereale, ulei și făină.

Nu este suficient. Malnutriția și bolile ucid oameni, au spus locuitorii.

Achek Kuol Ngor, o sudaneză de 30 de ani din lagărul Abu Jarra, a declarat că gemenii ei au murit la doar 12 zile după ce i-a născut în mai anul trecut. Întrebată cum au murit, ea a răspuns: „Bolnavi și flămâzi”. Ea era subnutrită și nu putea să-i alăpteze și nu avea lapte praf, a spus ea.

Un asistent medical care a fost prezent când gemenii au murit la un spital dintr-un oraș din apropiere a confirmat relatarea lui Ngor.

Lual Deng Majok, un alt locuitor din Abu Jarra, a declarat că familia sa a început să mănânce frunze de copac după ce au rămas fără bani, la sfârșitul anului trecut. Când fiul său David, în vârstă de 17 ani, a început să vomite și a făcut febră, Majok l-a urcat într-un cărucior și a călătorit patru ore la un spital unde medicii l-au diagnosticat pe adolescent cu malarie.

Persoanele subnutrite sunt mai susceptibile de a dezvolta cazuri severe de boală. Două zile mai târziu, fiul său era mort, a spus Majok. A pus trupul băiatului în căruță și l-a dus înapoi în tabără să-l îngroape.

Reuters nu a putut confirma în mod independent cauza morții copiilor lui Ngor și Majok.

Malnutriție acută severă, cu risc de deces

În tabăra Zamzam din Darfurul de Nord, unde organizația Medicii fără Frontiere a constatat rate mari de mortalitate mari în rândul copiilor, situația continuă să se deterioreze. Tabăra găzduiește acum cel puțin o jumătate de milion de oameni.

Un sondaj realizat acolo la începutul acestei luni de Medicii fără Frontiere a constatat că aproape o treime dintre copiii sub vârsta de cinci ani sunt subnutriți acut, potrivit lui Jerome Tubiana, consilier al organizației pe problemele refugiaților.

Opt la sută dintre acești copii „sunt în pericol de a muri în decurs de trei până la șase săptămâni, dacă nu primesc tratament imediat”, a spus el pentru Reuters.

Zakariya Ali, un medic de acolo, a spus că vede de obicei „trei sau patru cazuri de copii cu malnutriție severă” pe zi și, de obicei, „unul dintre ei cade mort”.

În timp ce Ali vorbea la telefon cu un reporter, o fetiță de 9 luni pe nume Mawaheb a fost adusă în clinică. Ali ia făcut un test rapid pentru malnutriție, plasând o bandă de măsurare în jurul brațului ei, pentru a-i măsura circumferința.

El a distribuit o fotografie cu rezultatul. Brațul lui Mawaheb era atât de subțire, încât a plasat-o în zona roșie: malnutriție acută severă, cu risc de deces.