Economistul Florin Cîţu, atrage atenţia, pe blog, că pentru economie "Codul Fiscal este doar un reper" şi de unul singur nu poate produce deficite şi nu are cum să supraîncălzească economia". El explică că pentru a ajunge la astfel de rezultate este nevoie de politicieni şi de bancheri centrali care urmăresc alte obiective pe lângă stabilitatea preţurilor, iar retrimiterea legii înapoi în Parlament de către preşedinte pentru reexaminare, demonstrează faptul că politicienii şi tehnocraţii numiţi politic "nu au încredere în economia de piaţă" şi "încearcă mereu să controleze, să impună".

Argumentele de genul “Bineînţeles că o reducere de taxe este de dorit dar nu oricum şi nu în orice condiţiie. Este nevoie de o analiză în detaliu de impact asupra sustenabilităţii bugetului (asta prinde foarte bine, se pare că toată lumea moare de grijă bugetului). O astfel de măsură trebuie luată cu mare atenţie. Este nevoie de prudenţă. Nu ne permitem experimente în acest moment”, scrie Florin Cîţu, pe blogul său, dezvăluie un adevăr trist despre despre clasa politică şi despre tehnocraţii numiţi politic.

"Acesta este stilul. Este binecunoscut. Un stil care dezvăluie un adevăr trist . Nu au încredere în economia de piaţă. Nu au încredere în sectorul privat. Încearcă mereu să controleze, să impună, pentru că din punctul lor de vedere ei ştiu cel mai bine şi nu vor decât se ne apere de “volatilitatea” economiei de piaţă. Anii de comunism încă îşi fac simţită prezenţa. Neîncrederea în economia de piaţă domină deciziile de politică fiscală şi monetară şi reprezintă fundaţia tuturor deciziilor de politică economică din ultimii 25 de ani. Şi astăzi aceşti oameni cred că pentru a reduce o taxa este nevoie să creşti altă.

Recunosc, sunt maeştrii în manipulare. Au reuşit să deturneze discuţia despre codul fiscal transformând-o într-o dezbatere despre sustenabilitatea bugetului şi supraîncălzirea economiei. Acest lucru se întâmplă deşi codul fiscal reprezintă doar un punct de referinţă în economie şi nu există o legătură directă între cod şi scenariile apocaliptice.

De fapt aceste două scenarii sunt doar două mituri foarte bine întreţinute de propagandă. Să le luăm pe rând.

Politicienii şi tehnocraţii lor numiţi lasă să se înţeleagă că efectele codului fiscal apar în primul rând asupra bugetului. Dar nu este aşa. Codul fiscal este folosit în egală măsură de sectorul public şi de sectorul privat. Atât sectorul public cât şi sectorul privat iau decizii pe baza informaţiilor pe care le oferă codul fiscal. Intercatiunea dintre cele două sectoare care reactioaneaza relativ la codul fiscal o să ducă la efectul final în economie al schimbărilor de taxe şi impozite.

De aceea o gândire simplă, liniară, contabila este greşită. Acest raţionament nu ia în calcul complexitatea economiei. Este foarte posibil că o reducere de TVA, de exemplu, să însemne venturi din TVA mai mici pentru buget. În acelaşi timp înseamnă venituri mai mari pentru cei din sectorul privat. Şi de aici povestea devine interesantă dar din păcate este ignorată total de propagandişti. Efectul unui cod fiscal cu taxe mai mici, şi sper eu în viitor mai puţine, se vede după ce sectorul privat decide ce să facă cu veniturile mai mari rămase din reducerea de taxe. Decide să consume, să investească sau se economisească? Fiecare dintre aceste decizii este influenţată de aşteptările pe care aceşti oameni le au despre viitorul economiei. Un mediu economic în care sectorul privat vede o perspectiva pozitivă va duce la creşterea consumului în prima faza şi pe urmă la creşterea investiţiilor. Deşi nu este garantat este posibil că scăderea veniturilor din reducerea de TVA să fie compensată de creşterea veniturilor la buget pe alte canale.

Bineînţeles că un politician sau un tehnocrat numit ar putea în acest moment să vină şi să mă atenţioneze. Aha, te-am prins. Şi dacă veniturile la buget din alte canale nu reuşesc să compenseze ce se pierde din reducerea TVA? Aşa ajungem la deficit, datorie publică şi la buget nesustenabil.

Aici se vede clar greşeală de logică a propagandiştilor. Nu există nicio relaţie între nivelul taxelor şi sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Taxe mai mari nu garantează un buget echilibrat pe termen lung. Ce contează este ce se întâmplă cu cheltuielile publice (am scris aici cel mai recent). Iar decizia asupra cheltuielilor publice este întotdeauna una politică. Un politician va încerca mereu să folosescă cheltuielile publice pentru a-şi asigura continutatea la guvern sau parlament. Decizia acestora nu depinde de nivelul taxelor. Din contra, am putea spune că un nivel mai mare al taxelor oferă, cel puţin teoretic, sume mai mari care să fie distribuite discreţionar.

Al doilea mit este acela care leagă relaxarea fiscală de supraîncălzirea economiei. Şi aici raţionamentul este simplu, liniar şi contabil. Scad taxele, cetăţenii şi firmele consumă (în scenariul acestora nimeni nu investeşte) până când economia se supraîncălzeşte. O economie supraîncălzită este o economie care foloseşte toate resursele din economie. Cum toate resursele sunt folosite lupta pentru resurse face să crească preţul acestora şi aşa apare inflaţia. Dar acest scenariu presupune că nu cresc investiţiile, nu creşte productivitatea şi mult mai tragic presupune o politică monetară prociclica. Cam multe presupuneri. Singură care pare credibilă este cea referitoare la politică monetară care are tendinţa în ţări slab dezvoltate să fie prociclica. Iar în cazul în care politică monetară este prociclica nu prea contează ce face politică fisala pentru economia oricum o să se supraîncălzească. Supraîncălzirea cu o politică fiscală relaxată, cu taxe mici în cazul nostru,este imposibilă în cazul unei politici monetare anticicile pentru că este nevoie de bani că să produci inflaţie.

Ştiu că este greu să ignorăm gălăgia făcută de propagandişti. Mai ales atunci când propagandiştii au pe cartea de vizită numele unor instituţii de stat. Din păcate şi astăzi ce spun oficialii acestei ţări, chiar dacă de multe ori spun că vorbesc în nume personal, este luat că litera de lege. O reducere de taxe necesară în ţară cu cel mai asuprit sector privat din Europa este prezentată că un pericol pentru sustenabilitatea bugetului sau că o condiţie necesară şi suficientă pentru supraîncălzire economiei. Două mituri preluate fără niciun fel de filtru de majoritatea cetăţenilor.

Ar trebui să faceţi un efort şi să-i ignoraţi. Că să va ajute amintiţi-va cum aceleaşi voci din sectorul public sau “privat” va spuneau în 2006, 2007,2008 că pot să ţină sub control deficitul de cont curent sau cum o să fim ocoliţi de criză sau că moneda natioanal nu se va deprecia niciodată şi multe astfel de “estimări”. Ar trebui să va gândiţi că un cod fiscal nu este altceva decât un reper atât pentru sectorul privat cât şi pentru sectorul public. Ce contează pentru economie pe termen lung sunt deciziile luate pe baza informaţiilor din codul fiscal de ambele sectoare, public şi privat.

Totuşi,există o diferenţa importantă. Pentru sectorul privat consumul, investiţiile şi economisirea depind foarte mult de nivelul taxelor. Pentru sectorul public decizia asupra cheltuielilor este politică şi nu ţine cont de nivelul taxelor. Astfel, cei care se opun unui cod fiscal cu taxe mai mici pentru că afectează sustenabilitatea bugetului ar trebui să ceară o transparenţă mai mare a legii bugetului, să atace creşterea de cheltuieli publice în special cu salariile şi mai ales să militeze pentru o politică monetară anticilca şi neintervenţionistă. Până vor face aceste lucruri mesajul lor rămâne doar la nivel de propagandă", subliniază Florin Cîţu, pe blog.