Preşedintele Traian Băsescu a anunţat că va denunţa în faţa parlamentului Pactul Ribbentrop- Molotov.
El a afirmat că mulţi dintre politicienii europeni înţeleg că familiile celor două ţări sunt separate de Prut în urma unui pact „care nu are nimic comun cu realitatea de acum“, Pactul Ribbentrop- Molotov.
Gestul pe care-l va face şeful statului este unul istoric, pentru că până-n prezent niciun preşedinte al României nu a avut curajul să denunţe această monstruozitate a istoriei. De fapt, tratatul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, şi semnat la Moscova în ziua de 23 august 1939 de Viaceslav Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, şi Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Celui de-al Treilea Reich, în prezenţa lui Iosif Vissarionovici Stalin, a dus la naşterea aşa-zisei Republici Moldova.
E bine să amintim un fragment din sinistrul pact: „În privinţa Europei sud-estice, partea sovietică accentuează interesul care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de acest teritoriu“.
Denunţarea, chit că ea este numai declarativă, a tratatului năşit de Hitler şi Stalin este un act nu doar de reparaţie istorică, dar şi de fermitate. După condamnarea comunismului, o altă iniţiativă istorică, condamnarea pactului e o piatră de hotar a politicii externe româneşti, care nu se mai face în genunchi sau în şoaptă.
Indiferent de părerile criticilor lui Traian Băsescu, a denunţa Pactul Ribbentrop- Molotov e o iniţiativă epocală. Să nu uităm că fostul preşedinte Emil Constantinescu a cerut Kievului să condamne acest pact, dar a sfârşit semnând Tratatul româno-ucrainean, prin care s-au cedat Ucrainei nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei, fără niciun temei istoric, juridic sau moral. Act pe care l-a caracterizat, absolut jenant, „sacrificiu istoric“. Măcar din acest punct de vedere, diferenţele dintre Traian Băsescu şi Emil Constantinescu sunt mari. Iar Ion Iliescu nu merită introdus în ecuaţie, pentru că ia poziţie de drepţi şi noaptea-n somn când aude de Moscova. Sau un politician al momentului, culmea ministru de externe, Adrian Cioroianu - cică istoric - care a acceptat existenţa unei limbi moldoveneşti.
Traian Băsescu continuă să promoveze o politică curajoasă şi naţională în privinţ a Basarabiei, iar noile agresiuni ale Chişinăului nu l-au descurajat şi, dimpotrivă, nu a răspuns la provocări. Semnalul a fost clar: „Ribbentrop şi Molotov s-au înţeles să rupă o bucată din România. Noi nu avem dreptul să consideră m că trebuie să îi tratăm ca pe străini pe românii din Republica Moldova şi, din acest punct de vedere, am găsit o soluţie bună, să nu răspundem la provocările puterii comuniste de la Chişinău. Comunismul nu a reuşit nicăieri, nu va reuşi nici în Republica Moldova“, a spus Băsescu.
Poate acesta este marele plan, marea miză a lui Traian Băsescu: recuperarea Basarabiei, act care l-ar propulsa în istorie printre cei mai mari români. Până acum, cu excepţia Patriarhului Teoctist, care, în 1992, a reactivat Mitropolia Basarabiei, şi Prea Fericitul Daniel, care a reînfiinţat trei episcopii în stânga Prutului, fără să se teamă de colosul rus, nimeni nu a făcut ceva palpabil pentru basarabeni. Doar Băsescu, motiv pentru care merită măcar respect!
Recomandările noastre
