De-a lungul istoriei cinematografiei multe filme au stârnit controverse. Unele au fost interzise de anumite regimuri, însă altele sunt greu de vizionat chiar și astăzi. Unul dintre cele mai șocante filme este în regia unui italian, care a fost ucis cu doar câteva zile înainte de premiera filmului. În spatele acestei crime sunt multe semne de întrebare.

Filmul „Salò, cele 120 de zile ale Sadomei” este o producție italiană din 1975 regizată de Paolo Pasolini. A fost ultimul film al regizorului italian, lansat la trei săptămâni după uciderea sa. Pelicula este o adaptare liberă a romanului din 1785, „Cele 120 de zile ale Sodomei”, scris de Marchizul de Sade. Subiectul filmului a fost unul controversat și este interzis chiar și astăzi în multe țări. Este considerat unul dintre cele mai controversate filme din istoria cinematografului mondial.

Filmul „Salò”. Subiectul și personajele principale

Pelicula lui Paolo Pasolini este împărțită în patru segmente: Anti-Infernul, Cercul Maniilor, Cercul Rahatului și Cercul Sângelui. Acțiunea se desfășoară în timpul Republicii de la Salò (1943 - 1945), un stat marionetă al Germaniei naziste, condus de Benito Mussolini. Regiunea cuprindea o parte din nordul Italiei și a fost creată după debarcarea Aliaților în Sicilia, în 1943.

Filmul se concentrează asupra a patru libertini italieni bogați și corupți: Ducele, Episcopul, Magistratul și Președintele. Aceștia răpesc 18 adolescenți, nouă băieți și nouă fete, pe care îi duc într-un loc izolat. Timp de patru luni sunt supuși la violență extremă, sadism, tortură fizică și psihologică.

„Voi, creaturi inferioare, destinate plăcerii noastre. Nu vă așteptați să găsiți aici libertatea pe care o aveați în lumea exterioară. Sunteți dincolo de „legalitate”. Nimeni nu știe că sunteți aici. În ceea ce-i privește pe ceilalți, sunteți ca și morți”, sunt cuvintele cu care sunt întâmpinați cei 18 tineri.

Filmul „Salò” vizează teme legate de corupția politică, consumerism, autoritarism, moralitate, totalitarism, sadism, sexualitate și fascism. Sunt făcute referi frecvente la cartea lui Friedrich Nietzsche din 1887, „Despre genealogia moralității”, la poemul „The Cantos” al lui Ezra Pound și la romanul „În căutarea timpului pierdut” a lui Marcel Proust.

Victima se transformă în complicele propriului torționar

Paolo Pasolini reușește să creeze multe controverse după ce transformă tortura într-o formă de divertisment. Scenariul pe care se bazează filmul „Salò” amestecă plăcerea sexuală cu durerea și cruzimea. Trupurile sunt pedepsite fără regrete, iar plăcerea se transformă într-o armă de dominare. Frumusețea fizică devine un semn de vulnerabilitate, iar puterea politică capătă valențe distructive.

Banchetul la care sunt invitați cei 18 adolescenți scoate în evidență puterea dominatoare și imposibilitatea de a reacționa la abuz. Meniul de la banchet are un singur fel de mâncare: fecale. Scena șochează cu reacția tinerilor care nu se revoltă și nici nu încearcă să scape din acea situație. Ei devin, fără să realizeze acest lucru, complicii propriilor torționari.

Filmul „Salò” nu este o fantezie. Plăcerea torturii și abuzul sexual ca formă de divertisment domină încă realitatea noastre. Pelicula italiană a fost lăudată, dar și criticată de diverși istorici și critici de film. În 2006, Asociația Criticilor de Film din Chicago l-a numit al 65-lea cel mai înfricoșător film realizat vreodată.

Filmul „Salò”, interzis la scurt timp după premieră

Festivalul de Film de la Paris din 23 noiembrie 1975 a redat în premieră filmul „Salò”. Acesta a început să ruleze și în cinematografele din Italia, însă în ianuarie 1976 este interzis. În SUA a fost lansat anul următor, pe 3 octombrie 1977. Scenele violente din film și experiența traumatizantă a celor 18 tineri a dus la interzicerea filmului în multe țări.

Violența fizică și abuzurile sexuale au loc în fiecare zi. Cei patru libertini fac noi scenarii, iar în toată această poveste sunt incluse și fiicele lor. Victimele sunt puse și să se căsătorească între ele, doar pentru a avea parte de noi distracții. Adolescenții care se opuneau erau pedepsiți, iar cei care încercau să fugă erau uciși.

Filmul „Salò” oferă puține informații despre subiecții torturați. Prin descrierea victimelor într-o astfel de manieră, Pasolini intenționa să prezinte corpul uman ca fiind o marfă. Adolescenților le este anulată personalitatea. Actele sexuale și abuzurile fizice au fost folosite ca o metaforă pentru relația dintre putere și subiecții săi, potrivit Wikipedia.

Cine a fost Paolo Pasolini

Paolo Pasolini a prezentat în pelicula sa fețele puterii de stat prin intermediul celor patru libertini imorali. A stârnit multe controverse prin modul în care a pus în scenă evenimentele, convingerile sale puternice pătrunzând în toată opera sa ca artist. Se poate spune că cel mai provocator film al lui Pasolini a fost ultimul din cariera sa. A fost ucis cu câteva zile înainte de lansarea peliculei „Salò”.

Pasolini s-a născut la Bologna, Italia, în 1922. El a venit pe lume cu doar șapte luni înainte ca regimul lui Mussolini să răstoarne monarhia de la Roma. Bologna era considerat unul dintre orașele de stânga ale țării, iar ideologia sa l-a influențat pe Pasolini încă de la o vârstă fragedă. Tinerețea lui a fost marcată în mare măsură de ascensiunea fascismului și a autoritarismului în Europa, în perioada interbelică. Acestea au contribuit la modul în care a regizat filmul „Salò”.

Regizorul a făcut parte și din Partidul Comunist Italian, însă a fost dat afară după o aventură controversată cu un grup de adolescenți. Pasolini a văzut în acest act o scuză pentru a-l ostraciza din partid din cauza homosexualității sale declarate. În carieră s-a axat pe realizarea de filme, însă a fost și poet, romancier, dramaturg, traducător, artist vizual și actor, cele mai multe dintre acestea reflectând convingerile sale de stânga și criticile la adresa culturii italiene moderne.

Regizorul este ucis înainte ca filmul „Salò” să apară în cinematografe

În dimineața zilei de 2 noiembrie 1975, Paolo Pasolini a fost găsit mort pe o plajă din Ostia, în afara Romei. Cel care a regizat filmul „Salò” a fost ucis înainte cu câteva zile de premiera controversatei pelicule. Potrivit autopsiei, trupul a fost călcat de mai multe ori de propria mașină, a fost bătut cu o bară metalică și apoi incendiat. În noaptea în care regizorul a fost ucis, un tânăr de 17 ani pe nume Guiseppe Pino Pelosi a fost arestat pentru depășirea vitezei și conducere fără permis în apropiere de Ostia. Băiatul conducea o mașină înmatriculată pe numele lui Pasolini.

Guiseppe Pino Pelosi devine principalul suspect în cazul lui Pasolini. În timpul interogatoriului, tânărul a recunoscut că s-a întâlnit cu regizorul în gara Termini din Roma, iar apoi au mers la plaja din Ostia. Acesta a susținut că regizorul i-a făcut avansuri sexuale. La scurt timp după ce a fost încarcerat, Pelosi i-a dezvăluit unui coleg de celulă că l-a ucis pe Pasolini în legitimă apărare.

Filmul „Salò” este lansat la Festivalul de Film de la Paris din 23 noiembrie 1975 și încep să apară suspiciuni. S-au format multe speculații în jurul morții lui Pasolini. Unii spuneau chiar că mai multe persoane ar fi responsabile de moartea regizorului. Pelosi, principalul suspect, a fost condamnat de un tribunal pentru minori la nouă ani, șapte luni și zece zile de închisoare.

Cine sunt adevărații criminali a lui Paolo Pasolini

Pe 7 mai 2005, la aproape trei decenii de la moartea lui Pasolini, Pelosi face noi mărturisiri. Acesta spune că și-a asumat crima pentru că familia sa a fost amenințată, nu pentru că el este cel care l-a ucis pe regizor. El spune că niște bărbați misterioși l-au obligat să declare că este vinovat. Mărturisirile făcute de acesta au dus la deschiderea unei noi anchete.

Sergio Citti, unul dintre cei mai apropiați prieteni și colaboratori ai lui Pasolini, care a lucrat alături de acesta și la filmul „Salò”, prinde curaj. Într-un interviu acordat ziarului La Repubblica, Citti și-a împărtășit convingerea despre uciderea prietenului său. El susține că Pasolini a fost ucis ca parte a unei conspirații politice de reprimare a extremei stângi din Italia anilor 1970. În declarațiile sale, el spune că are un martor care a văzut cinci bărbați aruncând cadavrul lui Pasolini pe plaja unde a fost găsit.

Misterul nu se oprește aici. Ancheta redeschisă privind asasinarea lui Pasolini a fost închisă chiar în aceeași zi în care Citti a murit, în octombrie 2005. Declarațiile lui Pelosi și Citti au reaprins interesul pentru moartea suspectă a regizorului. Mulți au susținut ideea că conspirațiile politice sau intervenția mafiei ar putea fi responsabile pentru reducerea la tăcere a convingerilor antistatale ale cineastului, potrivit Collider.com.