Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Fiecare român cu durerea lui. Cuza, în dialog cu consulul Rusiei la Iași
Fiecare român cu durerea lui. Cuza, în dialog cu consulul Rusiei la Iași

Fiecare român cu durerea lui. Cuza, în dialog cu consulul Rusiei la Iași

Actul Unirii Țării Românești cu Moldova poartă o dată memorabilă: 24 ianuarie 1859. Dar recunoașterea oficială a acestei uniri de către toate puterile europene s-a făcut treptat, până la 1861, când și cele mai ostile cercuri externe au fost nevoite să recunoască acest act.

 După cum declarase încă din momentul alegerii sale, Cuza nu a făcut din apărarea tronului un scop personal, ci un mijloc de apărare a intereselor țării. Fiind conștient de această răspundere, el a putut să desfășoare o politică internă și externă de mare curaj, dar bine calculată. De câteva ori, în cei șapte ani ai domniei sale, a planat imensul pericol al intervenției unor armate străine (turcești, austriece sau rusești) dar, de fiecare dată, pericolul a fost înlăturat datorită energiei cu care Cuza- puternic sprijinit de sfetnicii săi și de popor – a ripostat.

Demnă de luat în seamă este atitudinea fermă adoptată de Cuza față de tendințele acaparatoare ale marelui colos de la răsărit. Se știe că Rusia, deși adoptase o atitudine „binevoitoare” față de Unirea Principatelor, în dorința ei de a alunga cât mai grabnic pe otomani din Peninsula Balcanică intenționa să-și mențină starea de „protectoare” asupra Principatelor și să le folosească în scopurile sale expansioniste. De exemplu, în primăvara anului 1861, a avut loc o convorbire între domnitorul Alexandru Ioan Cuza și consulul Rusiei la Iași, convorbire care a decurs în felul următor:

Consulul rus: Ce atitudine ar adopta Alteța voastră dacă trupele ruse ar pătrunde în principate?

Cuza: Teritoriul țării este declarat neutru. Voi acționa potrivit intereselor țării mele și după prevederile Tratatului de la Paris.

Consulul rus: Veți fi zobiți!

Cuza: Este ușor de prevăzut, noi suntem prea slabi, dar sucombând vom demonstra Europei că nu ne lipsește conștiința datoriei noastre.

Consulul rus: Și totuși, dacă nu vor surveni ostilități, ce veți face? Dacă mii de călători îmbrăcați orășenește ar trece în mici grupuri prin Principate, pentru a se duce în Bulgaria sau Serbia?

Cuza: Grupuri formate din mii de oameni pot fi considerați ca simpli călători. În interesul liniștei din țară, i-am aresta și i-am trimite de unde au venit.

Consulul rus: Dacă se rezumă la trimiterea de arme spunându-se că sunt mărfuri, le-ați lăsa să treacă în tranzit prin Principate?

Cuza: Le voi sechestra în beneficiul guvernului meu; avem nevoie de ele.

Consulul rus: Dar aceasta ar fi un act de ostilitate împotriva unor puteri care a adus cele mai mari servicii Pricipatelor; ar fi o ingratitudine față de această putere… Alteța voastră își va asuma responsabilitatea de a fi frânat viitorul țării?

Cuza: Eu n-am urmărit să dobândesc conducerea Pricipatelor. Națiunea mi-a încredințat soarta sa și eu voi apăra cum voi putea mai bine.

Călăuzit de cele mai înălțătoare țeluri față de nația română, ultimul nostru domn pământean a urmărit : realizarea unei structuri militare unitare; consolidarea Unirii și câștigarea deplină a independenței naționale; apărarea integrității teritoriului împotriva oricărei agresiuni; desfășurarea unei politici externe bazate pe principiul egalității; etc.

                                                                         Prof. Vasile Drăgoi

Trei Culori

Trei culori sunt multe… multe,
Dar nu pun fiori de flori,
Nu fac gândul să exulte,
Cum o faceți Voi Culori,
Ce luciți pe Steagul Nostru…
Roșu, Galben și Albastru!

Trei Culori și Voi cele „Trei Surori”:
Sunteți România noastră.
Puneți la români plăceri și ne dați
dragostea Voastră,
Când la lume arătați;
Trei Frumoase din Carpați!

Și-n „Trei” faceți curcubeu,
Să-l iubească toți românii,
Să lucească tot mereu
S-arătați Țării și lumii:
Că suntem mândri de Voi
Și de-ai noștri scumpi Eroi!

Că-mpreună: Transilvană, Moldovană și Munteană…
Dați Carpaților furori,
Formați Nația Română.
Dacului îi puneți flori,
Ce-a murit cu Neamul lui:
Să reziste timpului.

Voi Culori de curcubeu
-Roșu, Galben și Albastru-
S-arătați Neamului meu:
Chinul nostru… dorul Vostru;
De-a fi mereu „Trei Surori”
Și Voi lor… Scumpele flori!

Trei culori sunt câte vrei,
Dar nu au parfum ca Voi,
Când într-un gând Toate Trei…
Ne țineți uniți pe noi,
Dragi Culori pe Steagul Nostru:
Roșu, Galben și Albastru!

Ion C.C
Băleni- Galați

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu,

redactor șef

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Accesează: