Fidel Castro s-a născut în Birán (lângă Mayarí, azi în provincia Holguín), în familia lui Ángel Castro y Argiz şi Lina Ruz González, doi fermieri înstăriţi la 13 august 1926. Conform obiceiului epocii, tânărul Fidel a fost educat în şcoli iezuite, între care cea mai cunoscută a fost Colegio Belén din Havana.

Fidel Castro s-a  înscris, în 1945, la Universitatea din Havana, la Facultatea de Drept. Și-a luat licenţa şi dreptul de a practica avocatura în 1950. În  perioada 1950-1952, Fidel Castro şi-a exersat abilităţile de  avocat în cadrul unei mici societăţi de avocatură. Atras de  politică, el a devenit candidat pentru un loc în parlament pentru 

Partidul Ortodox

În acel an, cu sprijin american dictatorul  Fulgencio Batista l-a înlăturat pe liderul democrat Carlos Prío Socárras. Principala consecinţă fiind anularea alegerilor. Viitorul politician l-a acuzat pe Batista de violarea constituţiei în tribunal. Dar petiţia a fost ignorată, fapt ce l-a determinat să încerce o  lovitură de stat. Prin atacarea Barăcilor Moncada pe 26 iulie  1953. 

Bilanţul a fost tragic, peste 80 de pucişti au fost ucişi. Iar liderul a fost arestat, judecat şi condamnat la 15 ani  închisoare. A fost eliberat în mai 1955, fiind exilat în Mexic şi  Statele Unite. Aici a ţinut o serie de conferinţe însoţite de  colectări de fonduri pentru ajutorarea cubanezilor nevoiţi să  trăiască în dictatură. Este perioada în care cubanezul şi  apropiaţii săi, între care cel mai cunoscut a fost Ernesto „Che”  Guevarra, un medic argentinian, au format Mişcarea 26 Iulie.

Fidel Castro era avocat la bază

S-a întors în Cuba, alături de alți exilaţi, navigând clandestin din Mexic în Cuba pe iahtul Granma. 

Prima acţiune de după revenirea în Cuba, a avut loc în provincia Oriente, în data de 2 decembrie  1956. Din cei 81 de atacatori au supravieţuit doar 16. Între ei  Ernesto "Ché" Guevara, Raúl Castro şi Camilo Cienfuegos. S-ay retras în munţii Sierra Maestra, dedicându-se unui  război de gherilă împotriva forţelor lui Fulgencio Batista. 

La 24 mai 1958, Fulgencio Batista a trimis 17 batalioane  împotriva revoluționarilor, care au fost  înfrânte din cauza moralului scăzut şi dezertărilor. 

În ziua de 1 Ianuarie 1959, Fulgencio Batista şi C. R.  Aguero au fugit din ţară, iar forţele lui Fidel Castro au cucerit  Havana.

Fidel Castro, după îndepărtarea redundantei guvernări a lui  Fulgencio Batista, a introdus o guvernare personală, lăsând  cubanezilor iluzia unei libertăţi prin încurajarea prostituţiei, a  practicării turismului clandestin, a contrabandei cu havane şi  rom. Prietenia cu URSS a atras un embargou american, dar şi  promisiunea unei protecţii din partea Moscovei şi, implicit, a  statelor socialiste. 

A încurajat confesiunea catolică, dar şi  manifestările unei credinţe populare inspirate de practicile  sclavilor aduşi de peste ocean în timpul colonialismului. 

Dictatorul a avut o fiică cu o ziaristă germană în timpul luptei pentru preluarea puterii, Marita Lorenz, autoarea  memoriilor Dragul meu Fidel-Viaţa mea,  dragostea mea, trădarea mea, apărute la  München.

Totuşi, femeile din viaţa lui au fost în număr de patru:  Mirta Diaz-Balart, Naty Revuelta, Celia  Sanchez şi Dalia Soto del Valle, niciuna  neinfluenţându-i politica. 

A murit la 90 de ani, la 25 noiembrie 2016, la Havana, în Cuba. Din 2008, el se retrăsese în favoarea fratelui său Raul, care a condus până în 2018, reluând dialogul cu americanii.

În 2019, Cuba a început să fie condusă, pentru prima dată din 1959, de un lider din afara familiei Castro, Miguel Diaz Canel, care a preluat din 2021 și șefia Partidului Comunist Cubanez.