Edi fusese singur la părinți, așa că toată dragostea familiei gravitase în jurul lui. Intrase din prima la medicină și părea că viața lui era aliniată în direcția cea bună. Tată-său, un neurochirurg destul de cunoscut, visase să-i pună în mână bisturiul cu care avea să ciopârțească creiere pe care apoi să le repare.

Maică-sa, tot doctor, l-ar fi lăsat cu drag în locul ei, la secția de boli cardiovasculare, dar băiatul voia altceva. Deși a avut de ales între cap și inimă, Edi a găsit de cuviință să-și dedice cariera ovarelor, uterului și vaginului femeii.

– Ești doctor de femei, nu-i așa ? îl întrebase într-o zit anti Cici, menajera.

– Da, m-ai mai întrebat. Ce-ai pățit?

– Cred că sunt gravidă, ardel-ar focul pe Costică.

– Tanti Cici, parcă ziceai că ești la menopauză, cum să fii gravidă?

– Nu știi cum se uită Costică la mine, ar învia și un mort! Îți zic eu, Edi, că deja mișcă copilul.

– Când ați făcut ultima data…știi matale, treaba aia?

– Ce vorbești, ai chef să râzi de mine? Păi Costică mai poate ?

– N-ai zis că te privește într-un fel de scoală morții ?

– Vai de păcatele lui, păi doar atâta face, se uită.

– Hai,măi, tanti Cici, că mă iei la mișto. Atunci cum vrei să rămâi gravidă?

– Nu râde, Edi, că mișcă. Mai ales dacă mă întind. Ia pune mâna să vezi. I-a cercetat abdomenul umflat și supradimensionat, privind-o amuzat :

– Ești doar balonată. Se mișcă mațele din cauza aerului din burtă.

– Du-te de-aici că mi-e și rușine. Mai bine eram gravidă.

Taică-su nu prea era încântat de specializarea aleasă de Edi, o găsea superficială și deloc dificilă:

– Ți-ai ratat șansa să devii mare.

– Tată, eu sunt mulțumit.

Primii ani au fost îngrozitori- zeci de ore de gardă, nopți nedormite, zile întregi când napuca decât să înghită o gură de apă și un covrig. Văzuse mizeria umană în toate stadiile ei : de la femei mature care credeau că menstruația e o boală, până la individe care își considerau părțile intime ca fiind adevărate vitrine de expus diverse obiecte – papiote, pixuri, mingi de ping pong, morcovi, șurubelnițe, chiar ciocane. Exista în spital un adevărat altar cu ciudățeniile extrase din pântecele femeilor. Trăise și drama de a vedea cum se stinge în mâinile lui o viață abia aprinsă, dar și bucuria primului scâncet de copil. Tăiase, cususe, curațase, pansase locuri care, multora dintre noi, li se par rușinoase și de neatins.

– Cum dracu să alegi vaginul în locul unui creier? Îl tot necăjea tata-său.

– Mai dă-i pace. Ce, inima nu era bună?

– Uite că a râs de amândoi – a coborât cât de jos a putut. Edi se amuza teribil de supărarea părinților. Lui îi plăcea ce făcea și pace. Au trecut anii și pacienții începeau să-l cunoască și să-l caute. În plus, vorbea frumos cu toată lumea, iar femeile îl îndrăgeau. Într-o zi, în cabinet a intrat Ana. Avea programare pentru o consultație. Voia să rămână însărcinată. Venise neînsoțită și părea extrem de stresată. Asistenta a completat un formular cu datele personale ale pacientei și a invitat-o să poftească în cabinet. Edi o aștepta și a salutat-o zâmbind. Ana era mută.

– Cu ce vă pot ajuta?

– Vreau să am un copil.

– Perfect. Ați încercat deja să rămâneți însărcinată?

– Da, de vreun an, dar nu se întâmplă nimic. Soțul meu zice că, probabil, sunt infertilă.

– Sunteți tânără, nu cred că asta e problema. Haideți să facem o ecografie. Dezbrăcați-vă și întindeți-vă pe pat. Vreau să facem o transvaginală.

– O ce?

– O ecografie din interior, nu din aceea pe burtă, i-a explicat Edi.

Fata asta era o copilă de 25 de ani. Habar n-avea despre nimic. A privit atentă toată operațiunea, chiar dacă nu pricepea ce se petrece. – Sunteți la ovulație, priviți ovarul stâng ce frumos s-a format ovulul. O să vă dau și câteva analize de sânge, dar nu cred să fie o problem la dumneavoastră. Poate ar fi bine să-și facă și soțul un control. Așa, de rutină. Ana a tresărit. Kevin ar fi omorât-o dacă i-ar fi spus că doctoral îl trimite la analize. El era bărbat adevărat, iar asta nu se discuta. Au trecut trei luni de la primul consult. Analizele Anei erau în regulă, dar copilul se lăsa așteptat. Din pricina asta Kevin o tot lovea și o făcea stârpitură bună de nimic.

– La ce dracu te-am luat, dacă nici un copil nu ești în stare să faci?

– Poate că ar trebui să mergi și tu la un control. O fi de la stress.

Atât i-a trebuit. A plătit scump îndrăzneala. Trei zile nu s-a ridicat din pat. Avea mâinile și fața vinete.

Mâine te duci iar la doctor, să-ți dea pastille, a bruscat-o Kevin.

– Dar sunt plină de lovituri, mi-e rușine.

– Te duci. Nu pricepi că vreau copii?

Ana a intrat din nou în cabinetul lui Edi, cu capul plecat. Fondul de ten nu putea ascunde urmele furiei adânc înfipte în carnea albă.

– Ce-i cu tine? A întrebat-o doctoral.

– Nimic, am fost la o bătaie cu bulgări și m-am cam învinețit.

– Pare mai degrabă o bătaie cu pietre. Ești în ordine?

– Da, domnule doctor. Trebuie să rămân însărcinată.

– Acum înțeleg. Cum ți-am spus și prima dată, problema nu e la tine. Schimbă-ți partenerul dacă vrei un copil.

– Nu înțelegeți, chiar trebuie.

– Atunci singura soluție este o bancă de spermă și o inseminare artificială.

– Cum adică?

– Îți convingi soțul să accepte să rămâi însărcinată cu sperma unui donator anomin.

– Mă omoară dacă îi propun așa ceva. Nu pot să fac asta singură, fără să-i spun?

– Cum dorești. E un risc pe care ți-l asumi.

– Asta e, n-am altă soluție.

Edi o privea uluit. Așa ceva nu mai auzise. Se mai întâmpla ca femeile să-și aducă acasă copii ce nu erau ai soțului, dar mâcar erau rodul unei relații cu un alt bărbat, nu cu o bancă de spermă. A îndrumat-o pe Ana, i-a recomandat chiar o colegă specializată în fertilizări și i-a urat succes.

– Când reușesc, vreau să nasc cu dumneavoastră.

Ciudate mai sunt și femeile astea. Și minunea s-a petrecut – sarcina mergea bine, toată lumea era fericită. La ultimele consulturi, Ana a venit însoțită de Kevin, care voia să-l cunoască pe doctor.

– Atâta mi-a vorbit despre tine, doctore, că nu m-ar mira să semene cu tine copilul ăsta. Ana tot zice că n-ar fi existat fără tine.

Edi l-a privit îngrozit- Edi era negru. Nu mulatru, ci negru de-a binelea. Stingeai lumina și era una cu întunericul. Dumnezeu știe cum o fi copilul din pântecele Anei. Proastă femeie! Nici nu-i mai era milă de ce o să pățească.

– Dacă e fetiță o să semene cu mine, nu doctore? Edi se bâlbâia, nu știa ce să răspundă.

– Nu neapărat. Sunt șanse să fie albă.

– Dacă îmi spui că poate fi și blondă cu ochi albaștri ca ai tăi, încept să intru la bănuieli doctore.

Mii de draci, în ce încurcătură intrase. Nici n-a mai trecut mult timp și a venit ziua cea mare. Ana voia să nască normal, iar Kevin ținea morțiș să fie de față. Cu greu a reușit Edi să-l convigă să aștepte pe hol.

– Ana, te-ai gândit ce-i spui când o vedea că fetița nu e neagră? Ce-a fost în capul tău să faci așa ceva?

– N-aveau donatori de culoare, am întrebat. Ce era să fac?

Copila se grăbea să vadă lumea, așa că le-a întrerupt conversația. Au urmat două ore de travaliu intens.

– Îi văd capul, impinge.

– Cum e ? E alba?

– Ce mai contează? Doar n-ai cuptor s-o bagi înapoi să se rumenească.

Era o minune de copil – alb, frumos, cu păr creț și ochi albaștri. Ce fler avusese Kevin. Măcar părul era creț. Tot e ceva. Cum naiba să-l cheme pe nebun înăuntru? Harap Negru tatăl Albei ca Zăpada. O poveste de tot râsul. Cum a văzut-o Kevin a exclamat :

Asta-i fata lui tata, uite ce păr creț are!

Tot spitalul aflase de ei. Ceilalți tați îl priveau cu milă, dar el era atât de fericit, încât s-ar fi contrazis și cu Dumnezeu din cer că e copilul lui. Edi răsuflase ușurat. Ce-i drept, asistententele îl priveau cam ciudat – copilul negrului semăna izbitor de mult cu doctorul. La naiba, n-avea nicio vină. Timpul a trecut și Edi a ajuns șef de secție, spre ciuda doctorului Ionescu, care râvnea același post. Îi făcuse o grămadă de mizerii, dar, până la urmă, cel mai bun câștigase.

E luni dimineața. Edi a parcat în fața spitalului și a traversat fără să se asigure. O mașină roșie l-a spulberat, împrăștiindu-i creierii pe asfalt. Nici măcar taică-său nu-l mai putea repara. La volanul mașinii se afla Kevin- o scrisoare anonimă îl anunțase sec, că tatăl micuței era doctorul Edi Petrescu.

Sfârșit