Judecătoria Sighetul Marmaţiei este, cu siguranţă, bântuit. Altfel nu se explică fenomele paranormale care au loc în unele şedinţe de judecată, cu oameni morţi de multă vreme, care, totuşi, depun mărturii şi apar în acte. Culmea este că li se mai dă şi dreptate. Acum, na, despre morţi, ştiţi cum e: numai de bine.

S-a întâmplat în plină pandemie. Când se pare că la Sighetul Marmaţiei coana Justiţia şi-a pus masca greşit, pe ochi, aşa cum este obişnuită, ca să fie imparţială, în loc să o pună pe gură şi pe nas şi din cauza asta a luat covid. Formă gravă. Pentru că ori a făcut temperatură mare, care i-a declanşat un delir, ori chiar a fost intubată şi i-a fost scăzută brusc noradrenalina.

O poveste simplă, din marginea ţării, care dacă nu s-ar fi petrecut aievea, am fi spus că este invenţia unuia atins de covid şi netratat cum trebuie.

Iat-o pe scurt. Doi cetăţeni din Sighet, soţ şi soţie, dobândesc pe cale legală un teren. Locuiau de mult timp pe el şi au cerut la Primărie să intre în legalitate, cu întabulare, cu tot, ca să poată şi ei să construiască o casă pe care să o lase moştenire fetei lor. Zis şi făcut. S-au urmat procedurile legale şi în anul 2005, Judecătoria Sighetul Marmaţiei, cu coana Justiţia în jilţ, fără să fi trecut prin pandemie, le dă o sentinţă prin care îi declară proprietari cu acte în regulă. Oamenii se apucă de construit, fac o casă, ridică o gospodărie zdravănă, ca orice ardeleni aşezaţi. Între timp, tatăl, capul familiei, decedează. Rămân să trăiască în continuare în gospodărie, adică în bunul dobândit în timpul căsătoriei, soţia supravieţuitoare împreună şi în bună înţelegere cu familia fetei, care între timp crescuse şi se căsătorise.

Tihna lor a fost distrusă în timpul pandemiei. Mai puţin de restricţiile impuse sau de teama cu care se trăia atunci în suflet. Ci mai mult de o hotărâre a aceleiași Judecătorii Sighetul Marmaţiei, care, printr-o sentinţă, decidea că mama supravieţuitoare trebuia să împartă cu surorile ei, terenul şi casa în care stătea. Chiar se stabilea că are de plătit uneia dintre surori, care nu avea de gând să se mute acolo, o sultă de două miliarde de lei vechi.

Să recapitulăm. Bunul pe care acum, celelalte două surori îl revendică spre împărţire, a fost dobândit în timpul căsătoriei celei de-a treia surori, împreună cu soţul ei. Deci, fără nicio legătură cu surorile care o dăduseră în judecată. Şi totuşi, s-a putut.

Pe noua sentinţă, cea din pandemie, apar două nume noi. Moldoveanu Ileana şi Moldoveanu Vasile. Apar cum că ei sunt proprietarii terenului pe care s-a ridicat gospodăria despre care vorbeam. Şi că toţi cei trei copiii ai lor trebuie să-şi împartă moştenirea.

O singură problemă avem aici. Desigur, din cauza covidului care a făcut-o cu capul pe coana Justiţia. Moldoveanu Ileana şi Moldoveanu Vasile sunt morţi de peste 20 de ani. Aşa că nu prea aveau cum semna acte şi cum întabula un teren care fusese dobândit în 2005.

Şi totuşi, au făcut-o. Iar pe baza asta, s-a şi dat o sentinţă.

Dincolo de glumă, şmecheria care a fost pusă în practică profitându-se de restricţiile impuse în pandemie este destul de simplă. O familie dobândeşte legal un teren. Un bun dobândit în timpul căsătoriei. După moartea soţului, surorile soţiei supravieţuitoare vin şi ele cu pretenţii la acel teren. În ce calitate? Se aduc acte cum că acel teren a fost al părinţilor, care l-au şi întabulat. Deci, trebuie făcută succesiunea şi au şi ele dreptul la moşteniare. Numai că părinţii care întabulaseră, erau deja morţi când se făcuse întabularea.

Dacă ar fi un caz singular, am spune că este o eroare materială, o greşeală, care va fi în viitor reparată. Dar nu este prima oară când în tribunalele din România se petrec fenomene paranormale, când stafiile unor decedaţi de ani de zile depun mărturii, unele dintre ele scrise, piese la dosar, de unde rezultă că stafiile pot să şi scrie declaraţii de martor sau diferite cereri, pe baza cărora se dau şi sentinţe. Sentinţe paranormale, desigur, dar care se aplică deîndată cât se poate de normal în lumea reală.

Poate că ar fi bună o sfeştanie zdravănă, că am auzit că doamna Alina Gorghiu este foarte credincioasă.