Născut în 1941 în familia principelui Mihail Sturdza, ministru de externe în guvernul naţional-legionar, Gelu Voican-Voiculescu fost exmatriculat în 1959 din Facultatea de Geologie, fiind considerat „un exponent al reacţiunii interne, aflat în contact cu reacţiunea externă”.
A devenit totuşi inginer geolog în 1963. În 1970 a fost arestat trei luni pentru spionaj, iar în 1985, condamnat la 1 an şi 6 luni de închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii sociale“.
Pasionat de ezoterism şi de aspectele iniţiatice ale societăţilor secrete, în perioada octombrie 1988-august 1989, Securitatea a descins de mai multe ori la domiciliul său şi i-a confiscat „cărţi şi înscrisuri“.
Participant activ la evenimentele din timpul Revoluţiei din decembrie, a fost unul dintre organizatorii procesului şi execuţiei Ceauşeştilor. Tot el s-a ocupat şi de înhumarea celor doi.
A devenit viceprim-ministru în guvernul provizoriu şi responsabil cu controlul serviciilor secrete, între 28 decembrie 1989 şi 28 iunie 1990. Până când a fost înfiinţat SRI s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securităţi, folosind dosare pentru compromiterea adversarilor politici ai FSN.
Dormea în Palatul Victoria, fără să se despartă de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului Bucureşti, făcute cadou de securiştii pe care îi angajase, şi de carneţelele sale. În 20 mai 1990, a fost ales senator de Buzău pe listele FSN, apoi trimis ambasador în Tunisia şi Maroc. În 2006, Liviu Turcu l-a menţionat pe Gelu Voican Voiculescu în celebra „Listă Turcu” a demnitarilor care au colaborat cu Securitatea.
Deşi este inculpat în Dosarul Mineriada, iar în cel al Revoluţiei este urmărit, pentru infracţiuni contra umanităţii, în această primăvară a fost pus în fruntea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
Recomandările noastre
