DECIZII RISCANTE. Cuplurile care hotărăsc să stea în aceeaşi casă doar pentru a nu le face rău copiilor pot să-i afecteze chiar pe cei care vor să-i protejeze.

„M-am căsătorit acum 15 ani şi de ceva vreme nu mă mai înţeleg cu soţul meu. Atât de mult ne-am îndepărtat încât nici măcar nu ne interesează dacă celălalt vine acasă sau nu ori cu cine vorbeşte la telefon. Deşi trăiesc o viaţă nefericită, mă gândesc că un divorţ le-ar provoca o traumă celor doi copii, destul de mari (13 şi, respectiv, 15 ani). Pentru că nu ne mai certăm de ceva timp, ei cred că am ajuns la o înţelegere, ne-am rezolvat problemele, şi totul este ca înainte.”

Aceasta este povestea Sorinei, o bucureşteancă de 37 de ani care spune că preferă să-şi sacrifice viaţa ei ca să le fie bine copiilor.

Admite însă că refuză des părţi rea şi pentru că se teme de schimba rea poziţiei sociale şi materiale. „Am o situaţie materială bună alături de soţul meu şi mi-e teamă că în urma unei despărţiri nu voi avea suficienţi bani pentru a întreţine sin gură o casă sau pentru a-mi creş te decent copiii.”

Copiii ajung să aibă repere greşite

Relaţiile formale îşi pot pune am prenta asupra copiilor într-o măsură mult mai mare decât îşi închipuie părinţii. „Modelul re laţio nal pe care un cuplu îl oferă trăind doar în aparenta rezolvare a problemelor nu e unul fericit. O astfel de relaţie creează o imagine dăunătoare. Căsnicia reprezintă o valoare semnificativă în viaţa unui om, şi acest model riscă să o invalideze faţă de propriii copii”, spune Delia Hanea, psiholog clinician.

Astfel, există riscul întipăririi unor repere disfuncţionale despre viaţa de cuplu. De aceea este impor tant ca micuţii să primească ex plicaţii şi să-şi poată exprima punctul de vedere sau emoţiile. Dacă li se va spune din timp că nu ei sunt cauza destrămării familiei şi vor fi siguri că vor păstra dragostea şi susţinerea fiecărui părinte, viaţa lor va decurge normal. „Temperamentul copilului este in flu enţat de ceea ce se întâmplă în familie. Dacă părinţii şi-au dat seama că nu-i mai leagă nimic în afară de copil şi doresc să rămână îm preună de dragul lui, trebuie să fie în stare să dezvolte o relaţie de parteneriat în care să nu se mai atace unul pe altul şi astfel să nu simtă că e o relaţie de compromis”, este de părere psihologul Jeni Chiriac.

Nu vă împovăraţi copilul

De regulă, copiii intuiesc problemele şi în timp pot fi afectaţi. „Situaţia în care părinţii stau împreună doar pentru copil poate avea repercusiuni asupra lui, în relaţia cu partenerul pe care-l va avea sau cu copilul său, ori va deveni o persoană nestatornică”, a fir mă Jeni Chiriac.

În niciun caz nu trebuie să organizaţi o şedinţă în care să-l anunţaţi pe copil că relaţia cu partenerul nu mai merge şi că rămâneţi împreună de dragul lui. „E o încărcătură prea mare pentru copil să ştie că din cauza lui stau alături două persoane care nu se iubesc. Nu este neapărat un lucru rău că cei doi soţi decid să rămână împreună pentru copilul lor. Acest lucru îi aduce stabilitate pentru că nu trece printr-o dezbinare a familiei”, mai spune psihologul.

SFAT

Faceţi o analiză înainte de marea decizie

Înainte de a vă hotărî dacă veţi divorţa sau nu, este de dorit ca ambii parteneri ai cuplului să încerce un exercitiu de autoanaliză, care îi va ajuta să înţeleagă şi să evalueze decizia pe care o vor lua, părţile bune şi rele ale pe care le implică.

„Încercaţi să derulaţi înapoi filmul relaţiei până la punctul de la care comunicarea, atracţia, valorile, obiectivele comune sau alte aspecte făceau ca ea să fie funcţională. Căutaţi să aflaţi ce aţi preţuit la celălalt, în ce măsură aţi cunoscut creşterea personală în interiorul cuplului”, vă recomandă psihologul clinician Delia Hanea. Păstrarea unei casnici nu ar trebui să depindă de constrangerile exterioare cum ar fi copiii, interesele materiale sau teama de a nu fi judecaţi de societate. Fie ca rămâneţi, fie că plecaţi dintr-o relaţie, este importantă această analiză personală. Introspecţia vă va ajuta nu numai la reconstruirea cuplului, ci vă va feri de repetarea eşecului.

„De cele mai multe ori, impasurile prezentului sunt explicate prin impasuri ale trecutului, jucate din nou pe scena afectivă”, crede psihologul clinican Delia Hanea.