Recenta carte a Silviei Marton intitulată „Republica de la Ploiești“ (ghilimelele aparțin titului) propune o reevaluare a evenimentelor petrecute pe data de 8 august 1870.
Faptele cu pricina sunt cunoscute grație prismei profund personale din opera lui I.L. Caragiale, în special din piesa Conul Leonida în față cu reacțiunea. În fond, ce s-a petrecut pe 8 august 1870? E vorba de o tentativă de răstunare a regimului politic, de care responsabili au fost un grup de juni liberali în genere cunoscuți drept „roșiii“, aflați sub influența politică a lui Ion Brătianu. Concluzia volumului Silviei Marton e că gruparea liberală din jurul lui Alexandru Candiano- Popescu „merită cu prisosință“ să fie luată „și în serios“, și că acțiunea din 1870 trebuie privită în perspectivă istorică, în contextul începutului parlamentarismului românesc. O provocare a oricărui cercetător atent al evenimentelor de la Ploiești constă și în faptul că în surse diferite apar mărturii contradictorii. Pentru a aminti un singur exemplu, arestarea lui Candiano e descrisă în cele mai umilitoare condiții de I. L. Caragiale în proza Boborul, dar e narată sub o lumină eroică în memoriile lui Candiano-Popescu. Pe cine să crezi? O distanță critică față de oricare dintre aceste surse se impune, indiferent cât de mult l-am admira pe I. L. Caragiale, și tocmai de aceea ni se pare că volumul Silviei Marton e util și umple un gol în eforturile istoriografiei contemporane de a evalua cât mai obiectiv începuturile României moderne. Pentru a aminti doar un episod evocat în paginile recentei monografii, vom descrie scena în care dorobanți deghizați în civil intră într-o secție de votare, unde schimbă membrii și președintele biroului electoral local. Unii alegători sunt bătuți și insultați, iar unul dintre aceștia moare în urma rănilor primite. De-ar fi numai această scenă și ar fi vorba de o tragedie. Nimic din aceste episoade tragice nu se regăsesc în opera lui I.L. Caragiale, ceea ce ar trebui să ne prevină că nu prin prisma unei reprezentări literare trebuie evaluat un moment istoric. Astfel de episoade violente ilustrează atmosfera politică de la începutul domniei lui Carol I. Participanții la evenimentele republicii ploieștene fuseseră martorii și victimele unor abuzuri repetate, ceea ce justifică în mare parte răspunsul lor ulterior, inclusiv apariția unei conspirații liberale. Mai multe episoade ale istoriei moderne ale României ar merita astfel de studii minuțioase și o regândire a felului cum sunt percepute azi. Veacul douăzeci nu a fost tocmai propice pentru astfel de analize, pe de o parte din pricina ideologizării istoriei, pe de altă parte din pricina atitudinilor adânc polarizate în orice dezbatere pe tema dintre monarhie și republică. Toate aceste controverse contemporane nu au nimic de-a face cu studiul istoric și cu analiza unui eveniment din veacul al XIX-lea în contextul său european, ceea ce monografia Silviei Marton reușește.
Recomandările noastre
