Pe traseu călătorii pot înnopta la diferite cabane și pe măsură ce pătrunzi în sătucurile rare din regiunea Svaneti, nord-vestul Georgiei, îți răsar în cale cătunuri înscrise în patrimoniul UNESCO, dotate ca niște cetăți medievale cu turnuri de apărare, unele datând din secolul 8. Aproape sălbatic și greu accesibil, Svaneti are vârfuri acoperite de zăpadă, pajiști alpine și sute de sate pe jumătate părăsite.
În copilărie, Davit Khergiani își petrecea fiecare vară la Mestia, micuța capitală de provincie cu care începe drumul Mestia-Ushguli. Familia lui deține un koshki, unul dintre cele 175 de turnuri de piatră de apărare medievale construite de clanurile Svan, care au guvernat regiunea. Limba lor nescrisă este încă vorbită de unii localnici. Davit Khergiani putea explora în voie pășunile și munții locuiți de urși negri. Culegea ciuperci, pescuia sau se juca cu camarazii săi. Acum în vârstă de 32 de ani, Khergiani a fost martorul multor schimbări în Svaneti. După colapsul Uniunii Sovietice, drumurile erau asaltate de bande înarmate cu Kalașnikov, care jefuiau localnicii la adăpostul nopții. Revoluția Trandafirilor, care a zguduit Georgia în 2003, a venit cu investiții în turism în zonă, care au permis unor tineri ca Davit să revină acasă după studii universitare la Tbilisi. 
Însă explozia turismului are și un efect nefast: castele și drumuri în stilul Alpilor, care atenuează din sentimentul istoric al regiunii Svaneti. Acum, Svaneti este în centrul unui amplu experiment de turism sustenabil în Caucaz, axat pe turismul eco, individual, care să protejeze fragila cultură a zonei. În 2021, turiștii pot parcurge 250 de kilometri de-a lungul munților Georgiei ca parte a unui drum pedestru de 1.500 de kilometri care va lega Marea Neagră de Marea Caspică și va conecta 3 țări: Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Cunoscut ca The Transcaucasian Trail (TCT) - Drumul caucazian, inițiatorii speră că acesta va stimula vizitatorii să afle mai mult despre diversitatea culturală și naturală unică a regiunii. 
Zona adăpostește grupuri etnice comparate de lingviști cu cele din pădurile Amazonului sau din insulele Papua Noua Guinee. În jur de 40 limbi indigene sunt vorbite într-o zonă mai mică decât Marea Britanie inclusiv Svan, Mingrelian, cecenă și abhază. Există și multitudine de specii biologice, care o pun pe lista celor 34 de locuri privilegiate ale biodiversității de pe planetă. 
Potrivit lui Meagan Neal, director co-executiv al Transcaucasian Trail Association (TCTA), care coordonează dezvoltarea viitorului drum, traseele favorizează cunoașterea în tihnă a bogățiilor Caucazului. Din 2015, asociația a instalat marcaje și infrastructură care leagă secțiunile deja deschise ale rutei, inclusiv foste jeepuri sovietice. Aproape 6 luni pe an, o mare parte a TCT este acoperită de zăpadă, iar voluntarii sunt chemați să ajute la extinderea rutei în fiecare vară. 
Din 2022, excursioniștii vor avea la dispoziție cel mai lung traseu de până acum, un voiaj de 1.200 de km din nord-vestul Georgiei până în sudul Armeniei, care va include și secțiuni mai sălbatice. În ultimii ani, porțiunea Mestia-Ushguli de 57 km s-a dovedit cea mai populară, cu deschidere spre arhitectura unică din Svaneti accesibilă și unor excursioniști amatori. Ushguli va fi finalul cel mai nordic al rutei existente și începutul unei noi extensii, care va duce la înălțimile din Racha, o regiune cu lacuri vaste, râuri șerpuitoare și cascade. 
Zilnic în vârful sezonului, din iulie în august, în jur de 400 de excursioniști urmează ruta existentă de la Mestia la Ushguli. Parcurg un vârf montan zilnic, începând dimineața și coborând progresiv după-amiaza în satul următor, unde localnicii le servesc prânzuri savuroase cu khachapuri (pâine cu brânză), fripturi, miere și vin de casă. 
Pe măsură ce trecătorile din munții înghețați devin accesibile odată cu luna iunie, ruta de călătorie de la Mestia devine liberă. Ruta către Ushguli arată ca un viu caleidoscop de floră montană sălbatică, cu păduri răzlețe de copaci pitici și răsuciți, luminișuri brăzdate de troscot otrăvitor, rododendron, copăcei și boz. 
Călătorii nu sunt singuri pe cale. Ei pot fi însoțiți deseori de câini montani georgieni care îis ajută să traverseze potecile înghețate. Pe traseu sunt multe surprize: de exemplu un râu care poate fi traversat doar la primele ore ale zilei (înainte ca bucățile de gheață să nu înceapă să se topească înainte de răsăritul soarelui). Pentru drumeții nu foarte matinali, se poate închiria un cal contra unui preț modic.
Lunga călătorie terestră prin istorie
Majoritatea turiștilor sunt fascinați de turnurile impunătoare construite uneori între un ghețar înalt și reședința unei familii pentru a-l proteja de avalanșe. Turnurile aveau o funcție cheie: erau locul unde georgienii se puteau evacua de-a lungul secolelor. 
Mai presus de orice, locuitorii acestei regiuni cu moștenire fabuloasă speră ca vizitatorii să plece cu o înțelegere mai profundă a modului în care cultura Svan Khergiani a evoluat în timp.
