Extrema dreaptă, în ciuda creșterii constante a scorurilor electorale în multe țări din UE, continuă să se confrunte cu obstacole tenace în cucerirea puterii, subliniază experții. În trecut, forțele politice tradiționale reușeau să țină sub control extrema dreaptă, agitând pericolul pe care îl reprezentau pentru democrație. Scorurile electorale ale acesteia rămâneau, de alfel, marginale, nedepășind pragul de 15%, notează Gilles Ivaldi, cercetător la Sciences Po.

Extrema dreaptă europeană, blocată în demersul de cucerire a puterii

Dar astăzi, „aceste partide sunt mai degrabă în proces de de-demonizare, putem observa că fluturarea pericolului extremei drepte funcționează mai puțin decât înainte”, o serie de partide tradiționale adoptând același discurs anti-imigrație, comentează expertul.

„Este mai greu să menții un cordon sanitar” în jurul unor partide considerate de mulți „cam ca celelalte”, mai subliniază el.

Ponderea electorală a extremei drepte a continuat să crească în ultimele decenii. Performanța partidului italian de extremă dreaptă Fratelli d'Italia a adus-o la putere pe lidera sa, Giorgia Meloni. Și în noiembrie, liderul islamofob neerlandez Geert Wilders a uimit Țările de Jos cu o mare victorie în alegerile legislative.

Anumite regiuni din Spania și Germania par neguvernabile

Anumite regiuni din Spania și Germania par neguvernabile sau aproape de a deveni aşa fără a invita partidele de extremă dreapta Vox sau AfD la alianțe, în timp ce în Portugalia, formația antisistem Chega (Destul) tocmai și-a dublat scorul la alegerile legislative de duminica trecută, ajungând la 18% din voturi.

Aceste succese pot fi puse pe socoteala acumulării de crize succesive în Europa, care au generat straturi succesive de resentimente împotriva guvernelor europene de la ultimele alegeri parlamentare europene din 2019, subliniază Gilles Ivaldi.

Extrema dreaptă europeană, blocată în demersul de cucerire a puterii. Sursa foto: Facebook

„Victoria ideologică” a Marinei Le Pen

După puternica criză economică și financiară din 2008, a urmat un aflux masiv de refugiați pe Bătrânul Continent, apoi epidemia de Covid-19 și războiul din Ucraina, aducând în prim plan „toate întrebările legate de puterea de cumpărare și de insecuritatea pe care acest context geopolitic îl creează”, continuă expertul.

„Acum există segmente de alegători care răsplătesc pozițiile radicale, în special cele de dreapta”, argumentează Ignacio Molina, analist la Institutul Regal din Elcano, Spania. Provocate să răspundă acestor îngrijorări, în special cu privire la imigrație, o serie de partide conservatoare au încercat să „preia discursurile și ideile extremei drepte”, ceea ce "sfârșește întotdeauna prin a aduce beneficii acesteia din urmă", notează Gilles Ivaldi.

În Franţa, Rassemblement national (RN) al Marinei Le Pen s-a lăudat cu o victorie ideologică după adoptarea, în decembrie, a unei legi a imigrației foarte de dreapta, măsurile ei cele mai criticate au fost până la urmă cenzurate de Consiliul Constituțional. RN speră ca lidera sa să fie aleasă la președinția Franţei în 2027.

Tabuurile politice din jurul extremei drepte persistă

Dar progresul partidelor radicale este uneori împiedicat de tabuuri politice persistente. La Stockholm, democrații suedezi susțin guvernul de centru-dreapta, deși au o majoritate în aripa dreaptă a Parlamentului, celelalte partide excluzând să împărtă puterea cu ei în timpul campaniei electorale din 2022.

Și la aproape patru luni de la marea victorie electorală a lui Geert Wilders, politicianul a anunțat miercuri că renunță - pentru moment - la încercarea de a conduce țara, din lipsă de sprijin din partea partidelor politice cu care încearcă să formeze o coaliție.

„Wilders și-a făurit o identitate ca opozant la orice compromis moderat”, comentează Ignacio Molina. A ajunge la înțelegeri cu adversarii săi politici este „dificil pentru el, la fel cum este dificil pentru ceilalți actori să-l trateze ca pe un interlocutor acceptabil”.

Extrema dreaptă ar putea schimba raportul de forţe în cadrul Consiliului European

Câștigurile electorale ale extremei drepte care se anunţă la alegerile europene din iunie ar putea, totuși, să împingă formaţiunile de centru-dreapta să formeze alianțe la Bruxelles.

Pe termen mai mediu, ascensiunea extremei drepte ar putea schimba raportul de forţe în cadrul Consiliului European, care definește orientările și prioritățile politice generale ale UE. Dacă ar fi mai mulți lideri populiști acolo, pe lângă italiana Meloni și ungurul Viktor Orban, "am vedea blocaje puternice pe probleme esențiale precum clima, imigrația sau sprijinul pentru Ucraina", prezice Gilles Ivaldi, potrivit levif.be.