Lovitura bolșevică din 1917. Sursa foto: Historia
Din cuprinsul articolului
Intrată ca mare putere în 1914, în Primul Război Mondial, război pentru care nu era pregătită, Rusia a fost marcată în iarna-primăvara anului 1917 de revoluția care va duce la prăbușirea țarismului. Revoluția rusă din februarie 1917 a fost ea oare elementul așteptat de către ruși? După cum au arătat evenimentele ulterioare societatea rusă era mult mai polarizată.
Țarismul făcuse eforturi să se reformeze, moderații visau și ei la reformă, însă pur și simplu, se dorea ca Rusia să cadă ca mare putere. Cine dorea asta? Evident, bolșevicii care se vor interfera în Revoluția din februarie 1917 pentru a o controla și a o direcționa spre țelul lor de a crea o Rusie sovietică, dintr-o Rusie țaristă!
„Explozia” rusească și replica „anemică” a regimului țarist
Revoluția rusă s-a desfășurat între 23/februarie/8 martie 1917 și 3/16 martie 1917. De fapt, socialiștii și liberalii au făcut o coaliție care a realizat un transfer relativ pașnic al puterii. Țarul Nicolae al II-lea a abdicat la 2/15 martie 1917. Totuși, țarismu nu se lăsase dus ușor. La Petrograd, la 18 februarie/2 martie 1917, trupele țariste au deschis focul la Uzinele Putilov. Femeile demonstrau în cinstea zilei de 8 martie, Ziua Femeii care coincidea cu ziua de 23 februarie pe stilul vechi al calendarului rusesc.
Că Revoluția rusă din februarie 1917 nu reprezenta o ruptură totală de trecut, o reprezenta ideea Guvernului Provizoriu. Primul lider a fost Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov, un aristocrat cu vederi liberale. Acesta a condus Guvernul până la 8/21 iulie 1917.
Apare „tovarășul Lenin” în aprilie 1917! Radicalizarea Revoluției
Vladimir Ilici Lenin vine pe 3 aprilie 1917, în Gara Finlandia din Petrograd pentru a impulsiona mișcarea socialistă. El nu era de acord ca Rusia să continue războiul. Grupul său nu a avut priză la masele populare mai ales că venea din Elveția, prin Germania, stat inamic al Rusiei, trecând în Finlanda și de acolo, în Rusia. Primise o valiză cu 5 milioane de mărci germane pentru a-și finanța propria lui Revoluție! Lenin a dat Tezele din Aprilie (7 aprilie 1917) dar s-a văzut nevoit să se retragă în Finlanda în așteptarea unui context mai favorabil.
La 8/21 iulie 1917, Guvernul condus de Prințul Lvov a fost înlocuit de Guvernul condus de socialistul Aleksandr Kerenski. În august 1917, Kerenski decide să evacueze familia țaristă în Siberia, ca să fie în siguranță, departe de tulburările din Petrograd. Kerenski a refuzat ieșirea din război pentru că nu dorea să cedeze teritorii Germaniei. Lenin venise, evident, cu scopul de a scoate Rusia din „angajamentele burgheze”, pentru a justifica banii primiți de la Germania, care voia scoaterea Rusiei din război. Lenin însă, nu voia să distrugă Rusia, doar să o „epureze” de „poleiala” țaristă. Troțki, venit și el din SUA cu aceleași planuri și tot cu bani (de pe Wallstreet însă) îl va ajuta în opera sa!
Generalii „albi” devin loialiști! Kerenski pierde guvernarea!
Revoluția rusă din februarie s-a deplasat către latura ei radicală. Guvernul Kerenski a menținut ideea continuării războiului. Revoluționarii de dreapta conduși de generalul Kornilov au încercat răstunrarea lui Kerenski. El a rezistat dar a făcut eroarea să distribuie arme muncitorilor din Petrograd. Între ei, adepții ramurii radicale, bolșevice a lui Lenin au văzut prilejul de a întări forța Sovietului din Petrograd.
Treptat, încep să se constituie unități militare conduse de ofițeri de rang înalt loialiști ca generalii Vranghel, Iudenici, Denikin sau amiralul Kolchak (Armata Albă). Kerenski nu era nici de partea lor a „Albilor” (menșevicii și eserii, opuși bolșevicilor „Roșii”) dar nici de partea bolșevicilor lui Lenin. La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, înainte ca Guvernul Kerenski să organizeze alegerile pentru Adunarea Constituantă Rusă, Lenin a preluat controlul puterii.
Contrarevoluția bolșevică, lichidarea țarului Nicolae al II-lea și războiul civil rus
Crucișătorul „Aurora” a lovit Palatul de Iarnă cu obuzele sale. Revoluționarii au cucerit acest simbol al puterii țariste, căzute încă din martie 1917, în 25-26 octombrie 1917. Kerenski a încercat o ultimă rezistență armată la Pskov, dar a fost biruit la Pulkovo. A fugit cu greu în Franța, apoi din 1940, a ajuns în SUA. A murit acolo la 89 ani în 1970.
Țarul era văzut ca un garant al succesului de către „Albi” care primesc sprijin american, britanic, pentru a preveni crearea unui stat bolșevic, comunist în Rusia. Era deținut în Siberia. Bolșevicii au decis să-l suprime pe el și să asasineze familia și suita sa tocmai pentru ca să nu fie eliberat de „Albi”. S-a întâmplat la 17 iulie 1918. Nici până astăzi nu s-a descoperit ordinul lui Lenin sau al Sovietului Suprem din Ural care controla zona Ekaterinburg (Sverldovsk în era sovietică) de execuție a Țarului Nicolae al II-lea. Se pare că liderul echipei care a realizat execuția, Iakov Iurovski a acționat pe cont propriu.
Lenin și Stalin, pictură sovietică sursa: Wikiart
Pentru Lenin și bolșevici, începea Războiul Civil Rus care va dura până în 1921-1922, ca lupte principale, deși în Orientul Îndepărtat și Asia Centrală, luptele au continuat până la 16 iunie 1923. În acest timp, în Caucaz, Stalin era un soldat credincios al Contrarevoluției. Sprijinise prin jafuri și colectări violente de bani succesul tovarășilor bolșevici. Steaua sa va începe să urce spre finalul războiului civil, devenind apropiatul lui Lenin, pentru ca apoi, din postura de secretar general al partidului comunist să preia controlul total al partidului și apoi al statului sovietic care se va crea din 1922.
Recomandările noastre
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.