Explozia de la loja masonică din Strada Câmpineanu. Cine era vinovat

În noaptea de noiembrie 1930, la ora 1:30, capitalei României i s-a întrerupt somnul printr-o explozie puternică care a zguduit strada Câmpineanu, nr 41. Ținta nu era întâmplătoare: imobilul de la numărul 41, sediul lojei naționale masonice, devenise obiectul unui atentat cu bombe care ar fi putut produce un adevărat masacru. Ziarul “Curentul”, din noiembrie 1930 a relatat în mai multe numere povestea încercării de atentat.

Noaptea exploziei de la loja

Bubuitura a fost atât de puternică încât s-a auzit la mare distanță. Vecinii și locatarii alarmați au alertat imediat autorităţile. Când polițiștii și jandarmii au ajuns la fața locului, au descoperit o scenă devastatoare: un zid spart, geamurile clădirii și ale edificiilor vecine făcute țăndări, o sobă dărâmată în camera alăturată. O schijă metalică pătrundea prin zid până în apartamentul societății de asigurări "Aquila Română", iar un alt perete despărțitor era literar ciuruit de fragmente.

Dar descoperirea cea mai îngrijorătoare a venit când anchetatorii au găsit, lângă peretele imobilului, al doilea cartuș cu explozibil. Unul care nu explodase. Fitilul nu arsese până la capăt, salvând astfel de la un dezastru și mai mare. Expertiza militară care a urmat a stabilit ceva înfiorător: dacă ambele cartuşe ar fi fost plasate în interiorul clădirii și ar fi explodat simultan, rezultatul ar fi fost catastrofal.

E demn de remarcat că loja masonică, ca și celelalte loji din Capitală, era supravegheată de jandarmi pentru prevenirea manifestațiilor antisemite și antimasonice. Cu toate acestea, nimeni nu văzuse pe cineva montând explozibilele. Anchetatorii au stabilit rapid că dispozitivele fuseseră instalate după miezul nopții, la ore bune după ce ultimii masonii părăsiseră sediul în jurul orei 22:30.

După episodul de vară, România intră într-un weekend cu vreme extrem de schimbătoare. Ultima prognoză de la ANM

Soldatul care a luptat cu o sabie și un arc în al Doilea Război Mondial: Povestea excentricului „Mad Jack” Churchill

Articol din presa vremii despre atentatul la loja masonica, sursa: arhiva

Pista publicației antisemite

Încă din dimineața care a urmat exploziei, Parchetul General, condus de procurorul Praporgescu, judecătorul instructor Ion Stănescu și chestorii de poliție Călătorescu, Daschievici și Paximade, au fost sesizați cu privire la o pistă îngrijorătoare: în numerele recente ale "Buletinului anti-iudeo-masonic" apăruseră amenințări explicite la adresa masoneriei.

Textele erau de o violență neechivocă: "Cei ce-i vor moartea [masoneriei] nu se vor da înapoi spre a svârli în aer sediile masonice, spre a le distruge." Coincidența era prea evidentă pentru a fi ignorată.

Valul de arestări

În decurs de 24 de ore, instrucția a intrat într-o fază decisivă. Judecătorul Ion Stănescu, titularul cabinetului 7, a lansat mandate de depunere în interesul instrucției împotriva a patru persoane legate direct de publicația suspectată: Toma Petrescu, directorul “Buletinului anti-iudeo-masonic”, Mihai Prăjescu, colaborator la același buletin, Ionel și Aurel Țânțăreanu, studenți, de asemenea colaboratori la publicație

Unul dintre frații Țânțăreanu era, ironic, funcționar la Ministerul de Externe, un detaliu care sublinia penetrarea cercurilor extremiste în instituțiile statului.

Dar arestarea decisivă a venit în dimineața următoare: un anume Herghelegiu, student originar din Piatra Neamț, cunoscut de pe vremea unor “incidente” anterioare în orașul natal. Conform informațiilor magistratului instructor, Herghelegiu era “unul dintre principalii autori ai atentatului”, ajutat de unul dintre frații Țânțăreanu.

Conexiunea militară

Ancheta a luat o întorsătură și mai gravă când investigatorii au început să caute sursa explozibilelor. Se căuta un fost ofițer cu legături în cercurile antimasonice, bănuit că facilitase tinerilor studenți accesul la dinamită și "cămăși de obuz". Aceste componente militare nu puteau fi procurate pe piața civilă.

Judecătorul Stănescu s-a deplasat personal la Arsenal pentru a cerceta această latură a anchetei. Deși numele fostului ofițer nu fusese încă stabilit cu certitudine, pista militară părea solidă.

Falsa alarmă

O alarmă privind descoperirea unei a treia “mașini infernale” pe una dintre ferestrele sediului masonic s-a dovedit neîntemeiată. Era vorba doar de o bucată de fitil rămasă de la dispozitivele inițiale.

La închiderea primei faze a anchetei, cinci suspecți erau reținuți pentru 24 de ore, dar acțiunea publică nu fusese încă deschisă împotriva lor, vina neprecizându-se definitiv. Alți suspecți, ale căror nume rămăseseră secrete, fuseseră de asemenea arestați de către Siguranță.

Reacția lui Ioan Pangal

Ioan Pangal, Marele Comandor al masoneriei române a dat un interviu ziarului Dimineața. redau un fragment.

Ioan Pangal, Mare Comandor al Masoneriei Romane. sursa: Dimineata

Reporter: Ce impresie a făcut atentatul în străinătate? Vedeți atacurile din străinătate?

Ioan Pangal: „Știrile din ziarele străine au produs o impresie penibilă și o profundă indignare. Se confirmă cu această ocazie părerea răspândită în străinătate că în România nu există ordine. Nu poate intra în mintea unui om civilizat că, sub un guvern de ordine, se pot săvârși asemenea atentate. Acei inconștienți care împing tineretul la acte violente, la devastări și la atentate contra persoanelor sau instituțiunilor, dându-le un substrat de luptă religioasă sau etnică, se fac uneltele celor mai mari dușmani ai neamului nostru. Se cunosc metodele de la Moscova care nu ezită să încurajeze chiar curentele de extremă dreaptă numai spre a provoca tulburări.

Nu pot, cu acest prilej, să nu înfierez cu cea mai mare energie pe acei ce se erijează în monopolizatorii patriotismului românesc, acuzându-ne de a fi în slujba străinătății. Masoneria națională română, care a numărat în rândurile ei pe Ion și Dumitru Brătianu, pe C. A. Rosetti, pe Titu Maiorescu, pe Eliade Rădulescu, pe Alecsandri și C. Negruzzi, înalte fețe bisericești ca episcopii Melchisedec și Filaret Scriban, și chiar Domnitori, și care numără astăzi printre conducătorii ei cele mai eminente personalități politice și culturale ale neamului, nu primește lecții de patriotism. Serviciile pe care le-a adus și le aduce necontenit țării sunt cunoscute de cei în drept.”

Perioadă istorică

Atentatul de la strada Câmpineanu trebuie înțeles în contextul agitațiilor extremiste din România interbelică. Mișcările antisemite și antimasonice, cele două curente fiind de fapt unul singur, câștigau teren în rândul tineretului, alimentate de publicații radicale și de o retorică violentă care transforma adversarii ideologici în “dușmani ai națiunii.”

Faptul că bomba nu a reușit să provoace victime a fost o chestiune de noroc tehnic. Un fitil care nu a ars complet. Dar amenințarea era reală, conexiunile erau adânci, iar violența politică își găsise deja expresie în dinamită și schije metalice pe străzile Capitalei.