Nea Mişu Manea a câştigat o cursă de trap pe Hipodromul Ploieşti acum două săptămâni. Martorii confirmă că toţi banii îi cheltuie cu femeile.

Miercuri a împlinit 84 de ani şi, în urmă cu două săptămâni, a câştigat locul întâi la o cursă "record" la trap, cu handicap, la redeschiderea, după trei ani, a hipodromului de la Ploieşti. A alergat de plăcere, că premiul simbolic de 110 lei i-a revenit proprietarului calului. La derby-ul hipic de săptămâna trecută a fost cât p-aci să repete isprava, dar a trebuit să se mulţumească cu locul doi.

Meritul îi aparţine deopotrivă şi iepei Solara, o murgă de doi ani, ultima "cucerire" a bătrânului driver, care mărturiseşte, şugubăţ: "Caii şi femeile m-au ţinut în viaţă până la vârsta asta!". Îl cheamă Mihai Manea, dar lumea îl ştie de "nea Mişu". Născut în 1926, nea Mişu face parte din patrimoniul hipodromului ploieştean. O istorie vie a trapului românesc.

A debutat în sulky, în 1946

Primul derby l-a văzut în 1941, la Bucureşti şi, de atunci, tot ce şi-a dorit a fost să urce în sulky, atelajul folosit la cursele hipice. "Abia în '46 mi-am luat licenţa şi am participat cu armăsarul Iohor, un trăpaş american de 6 ani. N-am câştigat..., era prea greu pentru el, da' am fost printre primii!", îşi aminteşte, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, bătrânul driver.

Pereţii bucătăriei şi ai camerei unde locuieşte sunt tapetaţi atât cu fotografii de cai de cursă şi atelaje de trap, cât şi cu calendare şi postere cu femei dezbrăcate. Pasiunile sale de-o viaţă. "Din '46 până în '78 n-am reuşit să câştig niciun concurs. Prima victorie a fost la un an după cutremur, când l-am bătut pe frate-meu, Bogdan. Eu eram cu calul Incaş şi frat-miu cu Cornel!", rememorează cu acurateţe moşul. De atunci până în prezent a câştigat peste 100 de curse.

"Să pariezi fără vreun pont, nu câştigi!"

La întrebarea care e meseria sa de bază, moşul se scarpină în cap şi dă din umeri. Nici el nu ştie: "Am lucrat în cooperaţie, la mase plastice pentru frigiderele de la Găeşti". Nici de când e pensionar nu mai ştie. Nu l-a interesat. Are 721 de lei pensie, dar îşi mai completează veniturile din arbitrajele de turnantă pe care le face la hipodrom: "La noi nu e ca în Vest, unde driverul ia 15% din câştig".

Ştie bine cum e afară, că în 1987 a fugit în Austria: "Cinci ani am cărat bălegar şi am «şters nara» la cai, la un particular din Viena, care avea şase cai. N-am putut să particip la curse acolo că eram emigrant cu paşaport albastru... M-am întors în '92. Am zis să mai prind ceva din averea lu' tata. Am luat 50 de hectare şi le-am şi «mâncat». Păi, fetele mele, că am două, să moară de foame? Am avut două neveste şi-s acu' liber pentru a treia! Bani n-am câştigat io prea mulţi de pe urma cailor. Am şi pariat, da' toţi banii la femei se duceau. Să pariezi fără vreun pont, nu câştigi. Acu' 50 de ani, la Bucureşti se făceau blaturi. Erau bookmakeri care aranjau cursele. Miercuri se făcea programul de duminică şi joi era «jucat»".

Caii şi "Albăstrica de Voroneţ"

Când s-a întors în ţară, nea Mişu şi-a cumpărat doi cai: "I-am luat pe Corso şi pe Scama. Da' cel mai mult am ţinut la altu', la Stalone, un trăpaş american cu care am câştigat de patru ori. L-am vândut lu' unu de are o pescărie. E bătrân acum pentru curse. Are 14 ani şi armăsarii aleargă până la 10, iar iepele până la 8". Moşneagul nu mai are greutatea ideală pentru urcatul în sulky: "Sunt mai gras, am 74 de kilograme şi ar fi trebuit să am 60. Da', uite, la ultima cursă a câştigat unu' de 100!".

Apoi, revine la celălalt hobby al său: femeile: "Fetele şi caii m-au ţinut aşa bine! Din toate punctele de vedere. La anii mei mă mai ajută un pic şi «Albăstrica de Voroneţ», că aşa am poreclit io Viagra. De la începutul anului am 80 de bucăţi". Ceilalţi driveri confirmă afirmaţiile lui nea Mişu. "E dat dracului boşorogu'. L-am văzut cu ochii mei... Toată viaţa a trăit să dea bani la femei! Şi acu', dacă-i dau un milion sună imediat pe una!", se amuză Gheorghe Viorel, zis Ulise, un ţigan care a lăsat chelneria şi familia de dragul mirosului de bălegar. Acum e driverul lui Hierro, un murg în convalescenţă după ce şi-a scrântit o gleznă.

MUZE. Fetele de la "Pagina 5" îi încing imaginaţia bătrânului driver

DRAGOSTE MARE

Stalone l-a luat în braţe, Solara îl pupă

Nea Mişu spune că medicamente nu prea ia şi e destul de cumpătat. "Iau un pui la rotisor şi ciupesc din el vreo cinci zile. N-am fumat şi nici nu beau. Acu' m-a dat peste cap o shormă d-aia, că iam zis să nu-mi pună maioneză, băgami- aş picioarele, de am dat în toxiinfecţie alimentară!", pufneşte nea Mişu. E la curent cu toate: "«Evenimentu' » îl iau vinerea că-l iubesc pe Cărtărescu, da' acu' o să-l iau şi sâmbătă! Iau vreo trei!", râde bătrânul.

La hipodrom, în grajduri se consumă un moment emoţionant. De cum îl simte, Solara începe să se agite. "Hai la tata, frumoaso. Nu mă pupi?", cheamă încet iapa nea Mişu. Şi, ca-n filme, iapa îl sărută pe moşneag. "Am condus-o şi pe mă-sa, Seymour-lo. Am botezat-o după Dr. Queen, că mi-era ciudă că pletosu' ăla nu o mai ia odată!", explică el atracţia dintre ei. Căci nea Mişu s-a iubit cu toţi căluţii lui: "Odată, după o cursă, Stalone m-a luat în braţe! S-a ridicat pe două picioare şi m-a îmbrăţişat! Mi-a spart ochelarii de soare din buzunarul de la piept. Ce-i mai plăcea zahărul...", suspină veteranul driverilor din România.

Nea Mişu e om de lume. A avut grijă de Fler, calul caţavencilor primit de la Adrian Sârbu: "L-am schimbat, că era bătrân,cu o iapă de la Ruşeţi. O botezaseră Viceversa! Altădată, am urcat cu calul două etaje pe scările parlamentului. Atunci când i-am făcut cadou un armăsar preşedintelui Constantinescu!". Încet, lumea l-a uitat. Acum, pe Mihai Manea îl găzduieşte pe gratis un fost director de hipodrom. Bătrânul suspină: "Se leagă toate!".

CURSE CU HANDICAP

Derby-ul de la Ploieşti s-a întors

"Cursele care se organizează la Ploieşti sunt curse cu handicap în marea lor majoritate, ceea ce înseamnă că exemplarele cu recorduri mai bune pleacă în spatele exemplarelor cu performanţă mai slabă. Se calculeaza 20 de metri handicap pentru o secundă, iar startul se face în benzi", spune nea Mişu Manea (foto).

Anumite curse, mai importante, cum ar fi derby-ul sau premiul de încercare, în funcţie de organizatori, utilizează autostartul. Un autoturism dotat pe spate cu un sistem de bare metalice, care să nu permită cailor să se strecoare pe lângă autoturism, fără să se mai aplice handicapul.

"Cinci ani am cărat bălegar şi am «şters nara» la cai, la un particular din Viena. N-am putut să particip la curse acolo pentru că eram emigrant cu paşaport albastru. M-am întors în '92. Am zis să mai prind ceva din averea lui tata.", MIHAI MANEA, driver DEZINTERES

Pariurile, singura speranţă a curselor de trap de la Ploieşti

Hipodromul din Ploieşti, înfiinţat în 1926, este singurul din ţară unde se organizau, de către Loteria Română, după desfiinţarea celui din Bucureşti, pariuri hipice. Existau, la un moment dat, autobuze pentru transportul pariorilor la hipodrom, iar defuncta Tele 7abc transmitea cursele. Împreună cu celelalte hipodromuri din ţară, în prezent desfiinţate, a contribuit la formarea tră paşului românesc, încă din 1887.

După 1990 au apărut crescătorii privaţi de trăpaşi

Pe timpul comuniştilor, pariurile hipice erau pe o curbă ascendentă. Caii erau proprietatea statului, iar rezultatele obţinute pe diverse hipodromuri din Europa ne situau în clasa valorică medie.

"Se pot aminti rezultatele obţinute de armăsarul Rarău la Berlin, în 1989: 1'18"3/km. Armăsarul Recrut, tot la Berlin, în 1988: locul I în premiul Lichten Berger, iapa Orica, în 1990: locul 2 în premiul oraşului Moscova etc. S-au exportat o serie de exemplare valoroase: Tincuţa şi Olandeza în RFG, Hemeiuş, Intim şi Ogor, închiriaţi în RFG, Val şi Cutezanţa, plecaţi în Ungaria, şi Stelar şi Atena în fosta Cehoslovacie", spune Mariu Maftei, asistent universitar la Catedra de Creşterea şi Exploatarea Cabalinelor de la Facultatea de Zootehnie Bucureşti.

"După 1990, au apărut crescătorii privaţi de trăpaşi, care au devenit concurenţi ai hergheliilor de stat. Printre cei mai reprezentativi sunt Christiana şi Călin Călăraşu, Ion Dulugeac, Meiţă Teodor, Manea Mihai, Manea Bogdan şi Nicolae Marian. Aceştia şi-au format efectivele prin achiziţionări de cai de la hergheliile de stat, dar au şi importat armăsari valoroşi pentru reproducere, cum ar fi: Algiers Hanover, Alcorn Lobell, Ironstone Spark, Big Brown etc. Totodată, o parte din trăpaşii româneşti - Orologiu sau Valter - au participat la curse internaţionale, dovedind că diferenţele de valoare reflectate prin recordurile proprii erau influenţate de condiţiile pistei hipodromului", adaugă specialistul.

Băieţii deştepţi şi moartea specialiştilor

După o perioadă, situaţia a degenerat. Cu toate asociaţiile de crescători înfiinţate, calitatea manifestaţiilor hipice a scăzut. Crescătorii privaţi voiau să câştige bani din curse fără să investească. Deşi oameni potenţi nu au vrut să ajute hipodromul prin sponsorizarea unor curse hipice. Despre mărirea chiriei boxelor din grajdurile hipodromului nici nu putea fi vorba. Şi-au făcut apariţia "băieţii deştepţi" care mituiau driverii, cu salariile mizere de altfel, în vederea câştigării pariurilor.

"Lipsa unei concurenţe reale între driveri, asociată cu salariile foarte mici au îndepărtat publicul şi pariorii. Au existat oferte de investiţii pentru hipodrom, în special pentru partea de pistă şi jocuri, însă nu s-a realizat nimic. S-a luat decizia transferării hipodromului către Primăria Ploieştiului. Terenurile agricole care ar fi trebuit să asigure baza furajeră necesară cailor de pe hipodrom, situate toate în jurul oraşului, s-au pierdut. Activitatea hipică s-a redus, ajungând să se întrerupă cursele pe o perioadă de 3 ani. Ceea ce nu s-a întâmplat nici în timpul războiului.

Pariurile ar putea ajuta la dezvoltarea sporturilor hipice

Contractele încheiate de municipalitate în vederea modernizării hipodromului au eşuat. O bună parte a profesioniştilor de înaltă clasă au decedat: nea Gică Tănase - antrenor, nea Călaie - potcovar etc.", spune dr. ing. Marius Maftei.

Lipsa totală de interes din partea instituţiilor abilitate, pentru un domeniu de activitate ce poate fi profitabil, managementul neperformant şi interesele imobiliare fac ca, la această oră, să ne numărăm printre puţinele ţări fără hipodromuri, aşa cum se înţelege hipodromul din punct de vedere economic. Adică o industrie a pariurilor în sportul hipic. Într-o perioadă în care pariurile sportive se dezvoltă, inexistenţa pariurilor hipice la noi va face să pierdem bani la bugetul de stat şi să scadă calitatea materialului biologic din rasele de cabaline destinate curselor hipice.

1926 este anul naşterii hipodromului de la Ploieşti. A funcţionat fără întrerupere până acum trei ani

CURSĂ CU HANDICAP. Cu armăsarul Stalone, Nicolae Manea a câştigat patru concursuri FOTO: VLAD STĂNESCU