Anul acesta, pe 1 iunie, se împlinesc 71 de ani de la execuția lui Ion Antonescu. Cu plusurile, dar și cu minusule sale, Mareșalul rămâne, fie că vor sau nu vor unii, un mare patriot care și-a pus amprenta asupra destinului românesc. Nu degeaba inegalabilul istoric și cărturar, Gheorghe Buzatu și-a închinat întreaga carieră studierii vieții și activității Mareșalului Ion Antonescu.
Conform cu raportul oficial aflat în custodia Arhivelor Statului, întrebat despre ultima sa dorință, „Ion Antonescu a cerut să fie executat de militari și nu de gardienii închisorii”, dar a fost refuzat. Înainte de execuție, Ion Antonescu a exclamat: „Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea”. „[...] După care s-a dat comanda pentru execuție. Armele au fost încărcate și atunci când s-a tras, Mareșalul a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, după care a căzut. Ion Antonescu s-a ridicat imediat, sprijinindu-se într-un cot și a spus: „Nu m-ați împușcat, domnilor, foc!”, la care gardianul șef s-a dus la el cu pistolul în mână și l-a împușcat în cap. Doctorul i-a examinat și a spus că Antonescu și Vasiliu erau încă în viață. Gardianul șef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul când a încercat să tragă. A luat o pușcă de la unul dintre gardieni și a tras un foc în capul lui Vasiliu, dar după aceia pușca s-a blocat și ea. A schimbat pușca cu alta și a mai tras alte trei focuri în diferite părți ale corpului lui Vasiliu, după care s-a dus la I. Antonescu și i-a tras trei focuri în piept. Doctorul i-a examinat din nou și a spus că Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era în viața. Din nou, gardianul a tras un foc în capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost împrăștiați, dar el mai mișca și mai spunea ceva ce nu putea fi înțeles. Gardianul s-a dus din nou și i-a mai tras două focuri în cap după care doctorul l-a declarat și pe Vasiliu mort”.
Din nefericire nu există niciun mormânt al Mareșalului Antonescu pentru că cenușa sa a fost răspândită de bolșevici în locuri secrete. În plus, după cum m-a informat Ion Măldărescu, directorul revistei Art-emis și Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei în perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu crucea instalată după 1989 la Jilava, în Valea Piersicilor, în bătrâna livadă însângerată a fost profanată! Execuția lui Ion Antonescu a fost începutul. Asta pentru că după cum a dezvăluit eminentul istoric Alecsandru Duțu, în perioada 1944-1964 prin pușcăriile comuniste au trecut nu mai puțin de 107 – da, ați citit bine, nu este o greșeală de tipar – 107 de generali români. Așa a început comunizarea Oștirii Române.
Ca o datorie de onoare, recent Editura Militară condusă de genialul (nu e o exagerare!) Adrian Pandea a publicat memoriile lui Gheorghe Rășcănescu. „Erou la Cotul Donului. Însemnări din război 1941-1944”. Gheorghe Răscănescu a început campania din Est cu gradul de maior la comanda Batalionului 1 din Regimentul 15 Dorobanţi. Unitatea sa a fost printre primele care au intrat în Odessa la 16 octombrie 1941. Apoi, în noiembrie 1942, la Cotul Donului, a reuşit în mod miraculos să-şi scoată batalionul aproape intact din cleştele trupelor sovietice. Pentru această faptă a fost decorat cu „Crucea de Cavaler al Crucii de Fier” – fiind ofiţerul străin cu gradul cel mai mic deţinător al acestei distincţii – şi cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Condamnat la 10 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinei sociale”, a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. Memoriile sale salvate aproape miraculos de nepotul său – care trăiește astăzi în Canada - au ajuns astăzi, după 50 de ani, sub ochii cititorilor. De astfel de oameni ar trebui să ne aducem aminte când unii încercă să ne umilească pentru simplul motiv că suntem români!
Recomandările noastre
