Exclusiv. Recep Tayyip Erdogan, salvat de la moarte de Vladimir Putin în timpul loviturii de stat din 2016 (II)

Sursa foto: Kremlin

Turgut Alemdar, fost pilot de vânătoare  și fost analist în biroul de informații al forțelor aeriene turce, a pus cap la cap toate datele la care a avut acces, despre tentativa de lovitură militară de stat din Turcia, din iulie 2016. Pentru că a cunoscut atât puciști, cât și militari care au salvat republica turcă și regimul Erdogan și au instrumentat contralovitura, a intrat în posesia unor informații sensibile.

Rușii descriptează mesajele puciștilor turci

După mutarea în Rusia, radarele syntonice de la Groznyi au fost focusate la început pe bazele americane din Irak. Începând din 2011, odată cu războiul din Siria, au monitorizat aeroportul  Incirlik din Turcia, fapt care continuă și astăzi. Incirlik este operațional pentru misiunile aviației turce în Siria, în zona de nord a gherilelor kurde și pentru misiunile NATO, ale aviației americane, de bombardare a convoaielor și facilitatăților Statului Islamic din Irak și Siria; în vara anului 2016, analiștii FAPSI au decriptat din limbajul furtiv al piloților turci, care foloseau jocuri de cuvinte în turca otomană, că se pregătește un puci împotriva lui Erdogan; fostul pilot Turgut Alemdar crede că a fost înștiințat urgent comandamentul central al FAPSI, care a sunat la Kremlin; el mai presupune că ordinul lui Putin de înștiințare a stafului de securitate al președintelui turc a venit instantaneu.

Erdogan își petrecea ultima zi de concediu în stațiunea Marmaris de la Marea Egee. Avionul prezidențial Gulfstream IV al președintelui turc a decolat cu mai bine de o ora în avans, de pe aeroportul Dalaman, flancat de două aparate F-16. În loc să o ia spre Ankara, care era împresurată de puciști, a zburat în direcția Istanbul, intrând în spațiul aerian al Greciei, după ce a cerut permisiunea de survol. Înainte de a decola, Erdogan a primit toate asigurările comandantului armatei 1, generalul Umit Dundar, care controlează Istanbulul, strâmtorile Bosfor și Dardanele și frontierele cu Grecia și Bulgaria, că armata 1 i-a rămas fidelă.

La scurtă vreme, alte două aparate F-16 au apărut în raza avionului prezidențial, fiind cele ale puciștilor. Absolut toate convorbirile dintre elementele juntei din aer și de la sol au fost suspendate și lovitura de stat s-a desfășurat conform planului inițial, care n-a mai suferit nicio modificare, cu o singură excepție. Planul A era că puciștii vor zbura cu un elicopter la Marmaris, iar un comando format din 25 de trupe speciale va coborî în rapel în vila prezidențială și îl va neutraliza pe Erdogan.

Vremea de Paște. Meteorologii vin cu vești proaste. Jumătate de țară, acoperită de ploi

Românii care nu și-au primit pensiile. Când vor fi livrate

Planul B prevedea ca în caz de eșec a misiunii comandoului, două aparate F-16 vor umări aeronava prezidențială și o vor doborî deasupra munților Taurus, după ce au anihilat escorta aeriană. Când piloții puciști au văzut că aeronava prezidențială se îndreaptă spre vest, spre Istanbul, nu spre nord, spre Ankara, au realizat că planul a fost dejucat.

Le-a fost cu atât mai dificil s-o doboare, cu cât aeronava în care se afla președintele Erdogan, se afla la peste 10 km de frontiera turcă, în spațiul aerian al Greciei. Totuși, s-au aventurat în spațiul elen, au hărțuit nava lui Erdogan pe care au luat-o în vizor, însă au renunțat s-o lovească, pentru a nu crea un incident internațional cu urmări deosebit de grave.

În acest timp, planul A s-a desfășurat conform agendei inițiale: din elicopterul militar a coborât în rapel un comando, care a mitraliat apartamentul prezidențial, în care nu se mai afla nimeni. E un mister faptul că cele două aparate F-16 ale puciștilor au apărut în raza aeroportului Dalaman, exact după plecarea precipitată a președintelui, nu conform orarului agreat al decolării.

Se presupune că puciștii fie au avut oameni pe aeroportul Dalaman, care i-a anunțat cumva pe piloții juntei despre schimbarea planului de zbor, fie decolaseră deja de la baza Akinci de lângă Ankara, unde se afla statul major al juntei, și se roteau în aer în preajma stațiunii Marmaris, așteptând să intervină. Din ce se cunoaște până astăzi, junta s-a sprijinit pe 15 aparate F-16, care au rămas în aer pe toată durata puciului, fiind alimentate de 2-3 avioane-cisternă care au decolat de pe aeroportul Incirlik.

Au acoperit tot spațiul aerian al Turciei, între Bulgaria și Grecia în vest și Georgia, Armenia, enclava azeră Nahicevan, Iran, Irak și Siria, în nord-est, est, sud-est și sud. Au stârnit panică în Istanbul și Ankara, zburând peste orașe la joasă înălțime, unde au spart mii de geamuri ale clădirilor cu bangul sonic. După denunțarea loviturii de stat, baza puciștilor de la Akinci a fost bombardată de o escadrilă de aparate F-16 care a decolat de pe aerodromul din Eskișehir.

Escadrila a urmărit toată noaptea mai multe aparate ale juntei, dar nu a reușit să doboare niciunul. Spre dimineață, doi sau trei piloți rebeli au cerut permisiunea de a ateriza pe aerodromuri grecești, dar cererea lor a fost refuzată de autoritățile elene. Un elicopter al forțelor aeriene turce cu opt conspiratori la bord a reușit să aterizeze într-o insulă grecească din Marea Egee, unde au cerut azil politic, dar autoritățile elene au decis să-i expulzeze înapoi în Turcia.

Ce caută România în această halima

Baza militară Incirlik a fost debranșată de la alimentarea cu electricitate, misiunile aeriene ale SUA și Germaniei – care dețineau 2.500 de militari detașați aici au fost suspendate și toate avioanele au fost consemnate la sol. Generalul Bekir Ercan Van, fostul comandat al bazei, a fost arestat. Înainte de a fi ridicat de poliția militară, a cerut azil în SUA, dar cererea lui a fost refuzată.

Teoria fostului pilot militar Turgut Alemdar, cum că republica turcă și președintele ei legitim ales au fost salvați de Putin pare infailibilă, dar are două fisuri majore: 1. Este mult mai plauzibil ca puciul să fi fost denunțat de militari fideli constituției. Tentativa de lovitură de stat s-a bazat pe câteva vârfuri de comandă ale armatei 2, aviației și jandarmeriei, dar nu s-a sprijinit pe o baza largă.

A fost regizată amatoristic și s-a derulat lamentabil. La prima chemare a lui Erdogan, de salvare a democrației, adresată poporului, puciștii au fost realmente luați pe sus și dezarmați cu mâinile goale. Nu era nevoie ca planul juntei să fie denunțat printr-o rocambolescă decriptare a experților ruși, prin intermediul unei mașinării infernale.

Firește că nu este exclus ca lucrurile să se fi desfășurat exact așa; 2. Erdogan a folosit tentativa de lovitură ca pretext, pentru a achiziționa sistemul de apărare antiaeriană S-400 Triumf, cu care va domina întreg spațiul aerian al Mării Egee, fără să poată fi monitorizat de NATO. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest eveniment fortuit, Erdogan ar fi inventat un alt pretext pentru a-și urmări scopurile. Prietenia ruso-turcă este o marotă vânturată de conspiraționiști.

Turcii sunt oportuniști desăvârșiți și nu vor rata nicio ocazie pentru a-și urmări interesele. Puciul a complicat echilibrul forțelor de pe flancul de est al NATO. Achiziția sistemului S-400 a obligat Grecia să ceară contramăsuri Statelor Unite, care nu au întârziat să apară. Portul elen Alexandroupolis aflat la 30 de km de granița turcă se transformă într-o mare bază militară, a doua după cea de la Souda, din Creta.

În paralel, Franța se angajează explicit de partea Greciei, împotriva Turciei. Prezența ei militară în Marea Egee a devenit un fapt cotidian. Regimul Erdogan crează neîncredere în aliații care păreau loiali pe vecie. În 2017, trupele germane din baza Incirlik sunt retrase din Turcia, în urma unei hotărâri adoptate de parlamentul de la Berlin și mutate în baza aeriană Azraq din Iordania.

Relațiile diplomatice dintre Turcia și Statele Unite sunt la cel mai scăzut nivel, din ultimii aproape 40 de ani, de la ultima lovitură de stat militară, instrumentată de generalul Kenan Evren; lovitură reușită, în urma căreia Turcia va fi condusă timp de trei ani prin intermediul Consiliului național de securitate. În această spirală amețitoare care nu se mai oprește, este atrasă și România, printr-un fake news cât Araratul de mare. Un scenariu cu ritm de cazacioc care ne-a dat fiori, a susținut că cele 20 de focoase nucleare din baza de la Incirlik vor fi mutate la Deveselu. N-a fost să fie.

Turgut Alemdar a plecat din Turcia înainte de lovitura de stat și a obținut rezidența germană. A avut o mică afacere în România, cu echipamente de securitate. El și-a expus teoria despre lovitura de stat într-un cerc de prieteni, dintre care unul era ofițer de informații. În 2020 s-a trezit pe lista persoanelor de sprijin a puciului. În urma acestei răsturnări de situație și-a suspendat afacerile din România și Germania și s-a mutat la o distanță sigură față de Turcia.