Avem 1075 km de Dunăre cu orașe-porturi moarte și șantiere navale închise. Nu există nicio cursă de pasageri care să lege Severinul de Calafat, Corabia de Turnu Măgurele, Giurgiu de Călărași sau Cernavodă de Hârșova.

Curând, localitățile din Deltă vor rămâne complet izolate, dat fiind faptul că vasele de pasageri sunt atât de uzate, încât vor fi scoase la mal. Va rămâne soluția șalupelor private, la prețuri exorbitante. Dunărea curge degeaba pe la noi: nu îi cunoaștem modul de folosire. Viziunea ucraineană asupra gurilor Dunării este în opoziție binară fundamentală față de cea românească.

“După căderea regimurilor comuniste şi destrămarea URSS, s-a decis în urma Tratatului de prietenie şi bună vecinătate dintre România şi Ucraina deschiderea braţului Chilia pentru traficul de nave”, scrie geopoliticianul Vladimir Toncea, în monumentala sa lucrare “Evoluţia geopolitică a frontierelor în Bazinul Dunării”.

“În prezent pentru delimitarea frontierei fluviatile şi a platoului continental se poartă negocieri tensionate, România solicitând stabilirea frontierei pe şenalul navigabil (Chilia -n.n.), implicit retrocedarea ostroavelor luate de URSS în 1945 (insulele Coasta Dracului, Daleru Mic, Daleru Mare, Maican şi Limba - n.n.), iar Ucraina clamând frontiera din timpul regimului comunist şi dreptul de a construi un canal pentru navigaţie (Bîstroe -n.n.), prin delta care îi aparţine, la acest ultim act opunându-se organizaţiile ecologiste din România şi internaţionale care fac apel la convenţiile pentru impactul transfrontalier al unor proiecte”, continuă Toncea.

Ucrainenii transformă fundamental brațul Chilia.

Noi fluturăm hârtii, cu drepturile istorice și primatul asupra navigației pe brațul Sulina, iar ucrainenii privesc lucrurile dintr-o perspectivă inversă, de la vest spre est. Nu pun în antiteză un spațiu necomunitar și non-atlantic cu cel al unei țări membre a UE și NATO, ci privesc lucrurile ca și cum Rusia ar fi pe punctul de a pune mâna în clipa imediat următoare pe gurile Dunării.

Spaima că Rusia va fi capabilă să cucerească Odesa și Bugeacul și să transforme Ucraina într-o țară irelevantă, fără ieșire la mare, face ca guvernul de la Kiev să recurgă la gesturi inamicale față de România, inclusiv la blocarea accesului autorităților noastre la măsurători pe Dunărea ucraineană, care sunt oricum, irelevante. Cu miniștri de buzunar, precum Bogdan Aurescu și Sorin Grindeanu, riscăm să ne pierdem drepturile, exact pe mâna instituțiilor europene în care ne-am pus toată nădejdea. Starea de război invocată de Ucraina riscă să remodeleze complet geopolitica gurilor Dunării, în detrimentul României. Sulina va rămâne de facto singurul braț navigabil al Dunării.

Atâta doar, că din necesități strategice, brațul Chilia va putea fi inclus în rețeaua trans-europeană de transport, prin negocieri energice în cancelariile UE, dublând eforturile brațului Sulina, pentru o “mai bună desfășurare a traficului naval”. De plano, Chilia are toate șansele să surclaseze Sulina și să absoarbă, așa cum s-a întâmplat anul trecut, aproape întregul trafic al Dunării maritime. Ca țară necomunitară, Ucraina va mai putea recuge la un instrument fatal: taxele de navigație, la prețuri sub cele practicate de români.

Ucraina nu şi-a ascuns nicio clipă intențiile.

În tot cursul anului trecut, a prezentat cifre şi procente legate de transportul cerealelor din porturile Reni, Izmail și Kiliia. Soluția salvării agriculturii ucrainene, care contribuie cu 17% la PIB-ul național, a venit de la cea mai adormită zonă a țării, Bugeacul, ținut până acum în rezervă strategică, tocmai pentru circumstanțe ieșite din comun. Porturile Reni, Izmail, Kiliia și Ust-Dunaisk nu au fost scoase niciodată la privatizare, cu atât mai mult, după anexarea Crimeei, din 2014, din rațiuni explicit, geopolitice.

Începând din februarie 2022, imediat după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, presa europeană de profil a publicat periodic informații despre exportul cerealelor ucrainene din porturile de pe Chilia. Pe 3 august 2022, analistul Bridget Diakun de la diviziunea intelligence a Băncii Lloyd’s publică informația că porturile Dunării ucrainene “au transportat peste 4 milioane de tone de cereale începând din martie”, citându-l pe ministrul ucrainean al infrastructurii, Oleksandr Kubrakov.

În porturile Reni, Izmail și Kiliia au acostat 439 de nave, dintre care 44 din Bulgaria, 38 din Egipt, 23 din Italia, 22 din Liban și 11 din Grecia. În același interval, martie-august 2022, în porturile Dunării maritime românești, Sulina, Tulcea, Galați și Brăila au aruncat ancora 237 de nave, adică jumătate din cele din Ucraina. Este de la sine înțeles că brațul Chilia a devenit maritim, prin adâncire. La un pescaj de 9-10 metri, pe braț pot pătrunde nave de peste 10.000 tone, până la Reni. Ministrul Kubrakov invocă investiții sistemice. La o reuniune de la Lugano, de la începutul lunii iulie 2022 face aluzie la lansarea unui proiect comun între Ministerul Infrastructurii și BERD, care se concentrează pe logistica de export din Bugeac, colțul de sud-vest al Ucrainei.

Pe 20 septembrie 2022, buletinele EurActiv

l-au citat pe Taras Kachka, ministrul adjunct al economiei din guvernul de la Kiev, care a declarat că prin porturile fluviale dunărene se exportă 50% din cerealele ucrainene. Instituțiile administrației centrale sunt abonate la EurActiv, rețeaua portalurilor dedicate afacerilor europene, cu sediul central la Bruxelles și are un birou la București, dedicat informării “cu privire la chestiunile de interes pentru România, în contextul apartenenței acesteia la UE”.

Imaginați-vă că ministrul Sorin Grindeanu are un cabinet în care foșgăie referenți și consilieri plătiți cu bani grei din banii publici, a căror sarcină este, printre altele, să culeagă, analizeze și sintetizeze informații din spațiul public legate de transporturi. Trageți acum linie și rememorați faptele: undeva prin decembrie trecut, plăieșii noștri din Poliția de Frontieră s-au binoclat ceva mai atent și au dedus că ucrainenii draghează și adâncesc brațul Chilia. L-au sunat pe doctorul Bode, care l-a sunat pe doctorul Grindeanu, dar apelul s-a pierdut undeva pe traseul vacanței efective dintre Sf. Andrei și Sf. Ion.

După încă mai bine de o lună, doctorul Grindeanu s-a trezit din somn, a făcut un foc pe deal, a sunat din bucium și a urlat din fundul bojocilor că năvălesc ucrainenii. Atmosfera câmpenească de ev mediu timpuriu bântuie prin toate ministerele. Orice ministru al agriculturii, educat, școlit, inteligent și vizionar, nu și Petre Daea, ar citi site-ul britanic AgriCensus, care oferă industriei agricole globale informații despre piață și date privind prețurile, pentru a asigura următoarea generație cu contracte comerciale.

Pe 21 decembrie 2022, AgriCensus a furnizat toate datele legate de lucrările ucrainenilor: pescajul canalului Bîstroe a fost mărit la 6,5 ​​metri de la început până la kilometrul 77 și la 7 metri, de la kilometrul 77 până la kilometrul 166, unde canalul se întâlnește cu estuarul Chilia, citând o notă oficială a ministerului Infrastructurii. “Am reușit să creștem pescajul permis al navelor, pentru prima dată în timpul Ucrainei independente”, a spus Oleksandr Kubrakov. “Schimbările ar putea permite unei părți a flotei comerciale să meargă direct la Marea Neagră prin canalul Bîstroe, de pe partea ucraineană și să reducă presiunea asupra canalului Sulina, care este controlat de autoritățile române”, a mai adăugat Kubrakov.

Geopoliticianul Vladimir Toncea spune că Ucraina,

care deţine izvoarele Nistrului şi nordul gurilor Dunării — puncte istoric strategice — “este  animată de sentimente naţionaliste ce o depărtează de Rusia, orientând-o spre vest”. În acest timp, Rusia, care “doreşte să-şi păstreze capul de pod transnistrean pentru stoparea extinderii NATO şi UE”, recurge la o soluție nouă, cea a contingentării, aplicată de SUA în cazul URSS, “cu stricta observare a litoralului Ucrainei şi a gurilor Dunării”. În paralel, Austria întreprinde eforturi notabile în încercarea de a reface hegemonia deținută odinioară în cadrul bazinului Dunării şi “de a folosi fluviul ca axă pentru ieşirea din starea de enclavă”.

Cu şanse scăzute, Ungaria împărtăşeşte aceleaşi idealuri cu ale Austriei. Dacă România nu va reuşi să iasă din starea de confort, în care au cuibărit-o seriile de guverne slabe, care s-au perindat în ultimii 32 de ani, se va trezi cu o Ucraină determinată — vizionară a demonstrat că este deja — în stare să confişte atât primatul Sulinei asupra navigației pe Dunărea maritimă, cât şi valoarea neutilizată a portului Constanța, împărțind-o cu noul şi marele port Ust-Dunaisk, care se naşte la gurile Chiliei.

Cu o nouă Constanță şi o nouă Sulină edificate în marş rapid pe Chilia, Ucraina va împărți cu România legătura fluvială dintre Marea Neagră şi Marea Nordului, portul Rotterdam cu portul Ust-Dunaisk. Țările Europei Centrale vor putea avea acces direct la Marea Neagră şi, de aici, la Canalul Suez, scurtând cu opt zile drumul vechi, care ocoleşte Peninsula Iberică şi întreaga Mare Mediterană. “În plus, porturile Mării Negre şi cele ale Mării Mediterane Orientale au cea mai favorabilă poziţie faţă de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian şi ale Extremului Orient”, consideră geopoliticianul I. Seftiuc, în lucrarea sa de căpătâi, “România şi problema strâmtorilor”.