
Relația seculară dintre om și natură este la rândul ei rescrisă în secolul 21. „Întreaga civilizație umană e așezată pe rămășițele unei păduri gigantice. Noi mai păstrăm din codrul ăla vechi imens al Europei. S-a transformat în rămășițe fosile, cărbune. Am cheltuit cea mai mare parte din asta”, a explicat Alexandru Mironov.
Scriitorul a fost contrazis de sociologul Mirel Palada. „Nu s-a scos decât o mică parte din resursele de hidrocarburi fosile din pământ. Sunt măsurători care spun că mai e suficient cărbune. Acum 3.000 de ani aici a fost o câmpie verde care s-a deșertificat fără niciun fel de influență din partea omului. Nu cumva ne agățăm de cicluri naturale insuficient înțelese? Sistemul global e atât de complex încât nu înțelegem toate ramificațiile. Nu folosim această încălzire globală pe post de bâtă politică?, a chestionat specialistul.
„O societate pauperă este societatea care poluează cel mai mult. Putem vedea în orice comunitate, de exemplu la marginea Bucureștilor. Ard cauciuc. O să mâncați mai prost, o să trăiți mai prost, dar va fi mai bine pentru planetă. Societățile care au prosperat au devenit și mai responsabile cu mediul. Să nu îmi spuneți că un sărac din România e atent la reciclare”, a remarcat Turcescu.
„Pe țăran îl doare la bască de copac. El zice: din ăsta fac atâția metri de foc. Vă spun că sunt de la țară, el aplică conceptul utilitarian asupra produselor”, a replicat Palada. Invitații au remarcat că nu numai cel de la țară și-a pierdut legătura strânsă cu natura. Și cel de la oraș neglijează natura, ca dovadă munții de peturi lăsate de orășeni inclusiv în rezervațiile naturale. „Mersul spre oraș al celor din mediul rural e inevitabil”, a completat Alexandru Mironov.
Ediția integrală a unui podcast exploziv poate fi vizionată aici: