Evz: Donald Trump și-a asumat un risc pe care predecesorii săi l-au evitat: eliminarea generalului Qassem Soleimani. De ce credeți că a acționat astfel liderul de la Casa Albă?

Cătălin Harnagea:  Citeam într-un studiu militar al unui think tank american că SUA, care îl aveau clasificat pe Soleimani drept un periculos terorist, în urmă cu 15-20 ani, l-a protejat de foarte multe ori în fața oricărui atentat. Spre exemplu, într-o perioadă când liderul Quds se întâlnea cu unul dintre comandantii de atunci ai Hezbollah, Imad Mughnieh, întâlniri supravegheate din satelit de armata americană, exista un ordin care restricționa, față de Soleimani, orice încercare de asasinat, chiar dacă pentru Mughnieh lucrurile nu stăteau la fel.

Evz: Atunci, așa cum vă întrebați și dumneavoastră, dacă George W. Bush și Barack Obama îl aveau în țintă pe Soleimani, de ce n-au tras ?

Cătălin Harnagea:  Sunt unul dintre cei care cred că principalul motiv a fost unul economic. A fost posibil acum și nu atunci pentru că pentru prima oară după 1940 SUA au devenit din septembrie 2019 cel mai mare exportator de titei. Deodată, prețul global al țițeiului a devenit un element pozitiv pentru economia americană. Și pentru prima oară în istoria Republicii Islamice Iran, perturbațiile fluxurilor de țiței din Orientul Mijlociu, care sunt rezultatul unor asemenea intervenții militare, nu dăunează, de nici un fel, indicatorilor macroeconomici ai Statelor Unite. Acum, cresterea prețului țițeiului va fi un element pozitiv pentru economia americană.

EvZ: Ce schimbă în complicatul peisaj geopolitic al Orientului Mijlociu moartea lui Soleimani?

Cătălin Harnagea:  În mod normal, uciderea comandantului Quds al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice deschidea calea unei escaladări a situației și așa tensionată între SUA și Iran. Singura întrebare în acel moment era: la ce nivel, la ce scară și unde se va produce răspunsul Republicii Islamice. Barajul de rachete balistice lansate împotriva a două ținte militare ale armatei americane din Irak – Baza aeriană Al-Asad în vestul Irakului si alta la Irbil, în nordului Irakului, ne-a aratat unde a lovit Iranul dar și nivelul si scara acestei operatiuni. Nivelul și scara dovedesc că Iranul dorește de-escaladarea situației și nu menținerea ei. Cel putin pentru moment.

Statele Unite puteau continua pe cale militară să raspunda atacului Iranian, dar, așa cum am înțeles și din declarația președintelui Donald Trump, Washington-ul va ocoli un război cu Iranul. Mai ales că lipsa de pierderi de vieți din cele două baze militare duce la o opțiune fezabil politică pentru Casa Alba. Să opteze pentru un răspuns non militar, cum ar fi sancțiuni suplimentare impotriva Teheranului.

Dar, chiar și așa, posibilitatea unor potentiale turbulențe militare rămân prezente pe termen lung. Două evidențe duc spre această concluzie: Iranul și cei care îl sustin (miliții irakiene, siriene, libaneze, iemenite etc) nu vor înceta activitățile clandestine din regiune, împotriva Statelor Unite sau a aliaților lor și sancțiunile economice, care au dus la o evidentă agresivitate din partea Teheranului, se vor intensifica

România, posibilă țintă?

EvZ: Ce amenințări ne pot veni din partea Iranului ?

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: