Polițiștii atacați cu bâte și cu pietre. Doi agenți ai Secției 7 Poliție Rurală Suciu de Sus care tocmai rezolvaseră un caz de posibilă răpire – despre care aveau să afle că este unul de violență domestică -, au fost atacați cu bâte, cu pietre și cu răngi de 10-12 romi din localitatea maramureșeană Ponorâta.

Polițiștii s-au salvat, dar incidentul a scos la iveală găurile uriașe din MAI, o instituție ce se vrea a fi de forță. Însă, se putea, la fel de bine, ca cei doi agenți să cadă pradă furiei localnicilor și chiar să fie uciși. În tot acest timp, mai-marii de la Interne habar nu au că stațiile nu funcționează în anumite zone și că doar doi agenți răspund la apeluri de urgență într-o zonă care se întinde pe o rază de 140 de kilometri.

Intervenție în cazul unei posibile răpiri. Polițiștii atacați cu bâte și cu pietre

Totul s-a întâmplat duminică dimineață. Cei doi agenți au răspuns unui apel de urgență venit din partea unei tinere în vârstă de 21 de ani din satul Ponorâta, comuna Coroieni, care reclama o posibilă răpire. Cel vizat, chiar tatăl copilului.

Destul de repede, polițiștii au repus lucrurile pe făgașul normal, adică au dat copilul mamei și intenționau să plece când ceva l-a scos din sărite pe tatăl copilului, un tânăr în vârstă de 20 de ani. De la înjurături și amenințări care i-au vizat pe polițiști până la primul bolovan aruncat înspre agenții care încercau să calmeze spiritele nu a fost decât un pas. Apoi a urmat revolta pentru care a fost găsit un singur vinovat. Și acela cercetat sub control judiciar.

”Săriți, mă omoară!”. Nimeni nu-l omora, dar lumea a sărit

Scânteia care a aprins flacăra revoltei spontane au fost strigătele tatălui copilului: ”Săriți, mă omoară!”. Nimeni nu-l omora, dar lumea a sărit. Și nu cu mâinile goale. Vreo 10-12 insi înarmați cu bâte, pietre și răngi, mai ceva ca la răscoala din 1907, au vrut capetele polițiștilor. Agenții au reușit să se salveze, bifând astfel un nou episod din capitolul violențe extreme îndreptate asupra agenților de ordine publică.

Polițiștii atacați cu bâte și cu pietre. ”Sună urgent, sună acum la 112!”

Așa au stat lucrurile, povestite pe scurt. Dar cum s-a putut întâmpla așa ceva? Cum s-a putut ca cei doi agenți să nu primească ajutor în timp util? Pentru că primele forțe speciale de intervenție au venit la locul incidentului abia după o oră și jumătate! În timpul misunii care s-a transfomat într-una de salvare a propriilor vieți, agenții au folosit un telefon mobil pentru a suna la…112! Stațiile de emisie-recepție nu aveau în acea zonă, acoperire. Erau moarte! ”Sună urgent, sună acum la 112!”, așa i-a strigat agentul de volan partenerului său, ambii refugiați în autoturismul de serviciu.

”Nimănui nu-i pasă dacă agentul din teren e atacat, rănit sau chiar ucis”

”Cei doi polițiști nu au putut să ceară sprijin prin stații pentru simplul motiv că aceste performante mijloace de comunicare cumpărate de MAI nu au semnal acolo (n.r. Ponorâta). Nu funcționează! De aceea, agenții au fost obligați să folosească telefonul mobil personal. Unul conducea, încerca să iasă din asaltul localnicilor, vreo 10-12 inși înarmați cu bâte care aruncau cu pietre, și celălalt suna prin 112 să ceară sprijin. S-a pierdut timp. Dispecerul s-a documentat, a preluat informația, l-a întrebat dacă e așa grav…Apoi l-a redirecționat și agentul a așteptat…Ce s-a întâmplat acolo, la Ponorâta, este radiografia fidelă a sistemului. Nimănui nu-i pasă ce se întâmplă cu agentul din teren. Dacă e atacat, dacă e rănit sau, cine știe, dacă e chiar ucis. Totul se rezumă doar la declarații, dar nimeni nu face nimic”, ne-a declarat Cosmin Andreica, liderul sindicatului ”Europol”.

”Se ajunge la situații extreme, la limita dintre viață și moarte”

În plus, de siguranța acelei zone, una dintre cele mai periculoase din țară în care cartea de identitate este o raritate, iar infracțiunile sunt la ordinea zilei, se ocupă doar…doi agenți pe o tură. Foarte rar, patru. Și e vorba de peste 140 de kilometri!

Polițiștii atacați cu bâte și cu pietre

”Lipsa de personal, așa ni se spune. Dar nu se face nimic pentru acești polițiști care își riscă viața în fiecare zi. Să se mai aducă oameni! Cum să intervină doar doi polițiști în asemenea comunități cunoscute ca fiind extrem de violente? Ce să facă agentul de ordine publică, să refuze să răspundă apelului de urgență al cetățeanului? Firește că nu poate să facă asta și se duce acolo. E un risc uriaș. Cum și problematica uzului de armă e foarte complicată, pentru că nu poți să deschizi focul în mulțimea printre care sunt și copii, se ajunge la astfel de situații extreme, la limita dintre viață și moarte”, a mai declarat Andreica.

Poate este bine de știut, că în mediul rural, numărul agenților de ordine publică, este cel mai mic din cât a fost vreodată. Cazuistica a demonstrat-o, din păcate, că polițiștii aflați în inferioritate numerică în fața infractorilor, nu mai pot acoperi tot teritoriul. Așa se ajunge la situații în care găști extrem de periculoase terorizează zone întregi pe care le jefuiesc și le amenință.