Magistrata Florica Roman, președinte al Secției Civile de la Curtea de Apel Oradea, a ajuns de partea cealaltă a barei de judecată după ce ar fi primit niște șpăgi de tot râsul: două kilograme de păstrăvi și whiskey.

Procurorii DNA arată că femeia dorea cu tot dinadinsul un ceas cu cuc, lucrat artizanal. Cel care voia să intre în grațiile judecătoarei era afaceristul Gheorghe Jurca, zis „Ghițucă”, care urmărea să-l scape pe finul său, Viorel Dănuț Bodin, de o condamnare de 2 ani și 8 luni pentru tentativă de viol, primită pe 2 iunie 2010. În final, el a și reușit.

A fugit la ospiciu

Deși era sănătos tun, Bodin s-a sustras inițial executării pedepsei și s-a internat la Spitalul de Psihiatrie din Nucet. Potrivit DNA, tot nașul său, prin relațiile pe care le avea, l-ar fi internat și în sanatoriu. Procurorii au explicat că Jurca a apelat la avocata Dorina- Mariana Mihoc, viitoarea soacră a lui Bodin, pentru a ajunge la judecătoare, alintată în discuțiile telefonice „Florica de la Pietroasa”.

Anchetatorii spun că Florica Roman a sfătuit-o pe avocată să facă rapid două căi excepționale de atac: o revizuire și o contestație în anulare.

În paralel, cei implicați au redactat și antedatat un act de împăcare între Bodin și fata pe care acesta voia să o violeze. Documentul nu era semnat de condamnat, deorece Bodin era deja încarcerat atunci când actul a fost redactat.

Planul se baza pe influența pe care Florica Roman o avea asupra unor judecători de la Tribunalul Bihor. Schema a funcționat perfect: pe 16 iunie 2010, un complet de judecată, format din judecătorii Ovidiu Galea–preşedinte de complet, Denisa Vidican și un alt judecător, a admis în principiu contestaţiile în anulare. Astfel, condamnarea a fost suspendată, iar Bodin a fost eliberat imediat.

Misiune îndeplinită

Pe 4 martie 2011, completul format din Raluca Cuc, Denisa Vidican și o altă judecător – cu opinia separată – a admis contestaţiile și a anulat condamnarea. Prin decizia penală din 8 aprilie 2011 s-a încetat procesul penal ca urmare a faptului că s-a constatat împăcarea părților.

„Am zis către el: «O avut moșu’ tău ceasuri vechi, fă rost de un ceas că-l plătesc eu!»”

Gheorghe Jurca a povestit la DNA că împreună cu finul său, Viorel-Dănuț Bodin, au fost chiar în casa judecătoarei Florica Roman. „Am observat că erau mai multe ceasuri cu cuc pe perete, nefuncționale, iar la un moment dat, în timpul discuţiei, judecătoarea m-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care ar avea un ceas cu cuc, vechi, întrucât ar fi interesată de achiziţionarea unui astfel de ceas”, a povestit Jurca despre colecția judecătoarei. „Nu mai reţin exact, însă ori în curte la judecătoarea Roman Florica, ori pe drum la întoarcere, am discutat cu Bodin Viorel Dănuţ despre ceasul cu cuc, la care acesta mi-a comunicat că bunicul său se ocupă cu repararea unor astfel de ceasuri, urmând să îl întrebe pe bunicul său dacă nu cumva are vreunul de vânzare”, a completat Jurca.

Ceasul urma să fie procurat de la bunicul lui Bodin, Ioan Oancea, care confecționa obiecte artizanale din lemn.

Într-o discuție interceptată, Jurca povestea că era dispus să dea el banii, numai să facă hatârul judecătoarei. „Am zis către el: Mă… Am zis că: «O avut moșu’ tău de astea vechi, mă, ceasuri de alea vechi». Şi-am zis: «Mă, fă rost de un ceas de ăla vechi, că-l plătesc eu. Că i-am promis la judecătoarea ceea că i-l duc». În viața de vecie nu l-o adus”, spunea Jurca.

Procurorul Lele și-a dat seama de nereguli: „Nu este un act autentic, nu aveți data certă”

La şedinţa de judecată din 16 iunie 2010, reprezentantul Ministerului Public era celebrul procuror Alexandru Lele. El a atras atenţia președintelui completului de judecată, Ovidiu Galea, asupra faptului că actul de împăcare a fost întocmit olograf de partea vătămată, „nefiind nici un act autentic, nu aveți o dată certă” și că există suspiciuni cu privire la veridicitatea mențiunilor din copia xerox a „Actului de împăcare” şi din „Declaraţia” de retragere a plângerii prealabile. Susținerile lui Lele au fost desconsiderate și ignorate de Galea, iar judecătorul „pleda” în favoarea condamnatului.

Alexandru Lele: Domnule Preşedinte, noi am avea de formulat o cerere, având în vedere că până ieri, când am cerut dosarul, la dosar exista doar o declaraţie de împăcare în formă scrisă, iar declaraţia respectivă de împăcare nu era semnată de către condamnat! În condiţiile acestea, cerem să se precizeze care ar fi motivul contestaţiei în anulare, pentru că cele două instituţii, retragerea plângerii prealabile şi împăcarea sunt distincte, au efecte distincte, diferite, iar în speţă este foarte important de stabilit ce doreşte de fapt să dovedească! Este un act unilateral care nu are nevoie de semnătura condamnatului, dacă s-a… dacă îşi retrage plângerea sau este o împăcare şi atunci acel act este incomplet şi nu mai… trebuie avut în vedere.

Ovidiu Galea: Partea vătămată confirmă ceea ce a scris în cerere, că retrage plângerea! Normal, nu mai este nevoie de acordul celuilalt.

Alexandru Lele: Nu e…! Dar actul depus, din păcate este tocmai o declaraţie de împăcare.

Galea: Nu, nu, nu, este o declaraţie prin care îşi retrage plângerea.

Mariana Mihoc: Alături de cererea pe care noi am înaintat-o …

Lele: Deci precizează că îşi retrage plângerea.

Galea: Exact!

Lele: Atunci, rugămintea mea, pentru că este foarte important momentul în care a avut loc această retragere a plângerii şi este foarte greu de verificat aceasta, să fie un act expres în acest sens care să aibă o dată pe care să şi-o asume contestatoarea, întrucât deşi a existat un termen de pronunţare între 26 mai şi 2 iunie, nu a apărut la dosarul cauzei o astfel de declaraţie de retragere a plângerii penale. Şi, în plus, nu a fost prezentă în acest interval pentru a-şi exprima această dorinţă! Nefiind nici un act autentic, nu aveţi o dată certă! Şi atunci este absolut nevoie de un act scris prin care să declare pe proprie răspundere că şi-a retras plângerea prealabilă în intervalul dinaintea pronunţării în recurs.

Galea: După cine a fost … Până discutaţi de admisibilitatea cererii, o să vă rog să … cu privire la admisibilitatea în principiu. Domnul procuror, vă rog!

Lele: Domnule preşedinte, în principiu este admisibilă cererea, dar considerăm că s-ar impune să vă pronunţaţi pe fondul acesteia după ce contestatoarea va lămuri în formă scrisă ceea ce am solicitat anterior. Pentru că, altfel, s-ar putea să căutăm vinovat … condamnatul.

Galea: Deci, dumneavoastră solicitaţi admiterea în principiu?

Mihoc: Da.

Galea: Solicitaţi admiterea în principiu. Dispune admiterea în principiu a cererii, a contestaţiei în anulare. Punem în discuţie suspendarea executării pedepsei.

Lele: Domnule preşedinte, noi ne opunem. Cerem să respingeţi o astfel de cerere, în condiţiile în care încă nu s-a făcut dovada actului care ar împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv dacă este împăcare sau este retragere şi nu aveţi nicio dovadă că această retragere a avut loc înainte de 2 iunie!

L-a condamnat, apoi l-a eliberat

Procurorii DNA atrag atenția asupra unui fapt neobișnuit: președintele completului de judecată, Ovidiu Galea, a făcut parte atât din completul care l-a condamnat pe Bodin la închisoare cu executare, dar și din cel care l-a eliberat. Sentințe diferite într-un timp foarte scurt, condamnarea a fost pe 2 iunie 2010, iar eliberare, două săptămâni mai târziu, pe 16 iunie 2010. Potrivit rechizitoriului, tot el este cel care a preschimbat pe data de 9 iunie 2010, a doua zi de la înregistrarea contestației în anulare, termenul de judecată din „24 septembrie 2010” în „16 iunie 2010”.

Procurorii DNA arată în rechizitoriu, că Galea “a adus o atingere gravă interesului general de înfăptuire a justiției și implicit intereselor legitime ale Tribunalului Bihor, afectând grav încrederea justițiabililor în această instituție chemată să aplice legea și să înfăptuiască actul de justiție.”

„Am dat de la mine tot”

Gheorghe Jurca se lăuda în discuțiile cu Puia-Marina Bodin, mama lui Viorel – Dănuț Bodin, că el singur a plătit banii și nu i-a cerut nimic finului său. Jurca: „Dacă eu am luat un leu de la el, să nu dea Dumnezeu să mă mai mișc eu de aci, ia, până afară! Ori am dat eu la judecătoare oarece de la el să-l scape”/Bodin: „Numa’ de la tine” /Jurca: „Hm!…Dacă o dat el tare leu mie, să scap eu, dacă n-am dat eu de la mine tot!”/Bodin: „Pentru el”/ Jurca: „ E!’ ( „E”, în limbajul popular zonal are semnificația de „da”- n.r. )/ Bodin: „Tu pentru el?”/Jurca: „E!”/…/Jurca: „Dacă am luat eu atâta, ia, de la el, să mă facă Dumnezeu ca asta, ia! și eu i-am încărcat telefonu’ și toate. Și m-am dus și eu am plătit tot de la mine și n-am avut treabă cu nimeni”/ Bodin: „Și la judecătoare, când o ieșit?”/ Jurca: „N-o avut el treabă cu nicio judecătoare, cu nimeni!”/ Bodin: „Tu tot?”/ Jurca: „E! Așa să mai văd fătuțele mele, dacă am luat eu tare leu de la el, ori pământ, ori țigăni…”. Potrivit DNA, Viorel-Dănuț Bodin a evaluat „ceasul cu cuc” la suma de 500 euro: „Dacă promiteam la cineva, nu duceam amu… am dat cinci mii de euro și nu mai duc, ă… Cât amu, 500?”. Verificând prețurile de referință pentru „ceas cu cuc de perete vechi”, ofertele de preț pentru asemenea obiecte sunt cuprinse între 80 – 500 de euro. Într-o stenogramă, mama lui Bodin arată că știa că fiul său a dat 5.000 de euro. „De la Pietroasa, pe aia o avut-o! Căci eu i-am auzit vorbind pe ei! Florica aia, 5.000 de euro a luat de la el a zis. Cu pământul pe…,”spunea femeia.