Hotârârea Tribunalului de la Lisabona, din 1955, prin care Prinţul Carol Mircea Grigore este declarat fiu legitim al Regelui Carol al II-lea.

Prinţul Paul a fost recunoscut, ieri, printr-o decizie istorică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, drept moştenitor al familiei regale. Decizia 954 este, de fapt, o recunoaştere a hotărârii 5711/54 a Tribunalului de la Lisabona, pronunţată la data de 2 aprilie 1955, pe care "Evenimentul zilei" v-o prezintă în exclusivitate. " (...) Declar acţiunea admisă şi probată şi, în consecinţă, îl declar pe reclamant (Carol Mircea Grigore, tatăl lui Paul – n.r.) fiul legitim al Maiestăţii Sale Carol al II-lea al României, considerându-l moştenitor al defunctului rege, cu toate consecinţele legale" – se menţionează în Încheierea Tribunalului de la Lisabona.

Justiţia portugheză a constatat că Prinţul Carol Mircea Grigore este rezultatul căsătoriei dintre Regele Carol al II-lea al României şi Ioana Valentina (Zizi) Lambrino şi că cei doi au continuat să trăiască împreună şi după anularea acesteia, din raţiuni dinastice, fără nicio bază juridică sau morală.

"Regele Carol al României, când era prinţ moştenitor, s-a căsătorit pentru prima oară cu Ioana Lambrino, la Odessa, la 31 august 1918, dar Guvernul Român, determinat de pure raţiuni dinastice şi fără nicio bază valabilă, juridică sau morală, a impus anularea acestei căsătorii; Prinţul moştenitor al României nu s-a supus însă aceste anulări şi a continuat să trăiască cu soţia sa, pe care a considerat-o legitimă, această viaţă în comun întrerupându-se abia în luna august 1919, când prinţul a fost chemat să-şi îndeplinească obligaţiile militare; Reclamantul este rezultatul acestei căsătorii, fiind născut în Bucureşti, România, la data de 8 ianuarie 1920, la cinci luni după separarea în fapt a părinţilor săi", se precizează în hotărârea Tribunalului de la Lisabona.

"(…) ecoul acestei naşteri făcându-se simţit în presa mondială"

Hotărârea instanţei portugheze ţine seama şi de faptul că "Regele a recunoscut în scris şi într-o manieră fără echivoc că este tatăl reclamantului, în scrisoarea adresată la data de august 1919 mamei reclamantului, precum şi în numeroase alte scrisori, înainte şi după naşterea acestuia, asumându-şi toate răspunderile, reafirmând această recunoaştere, care rezultă şi din scrisoarea pe care a adresat-o, în luna august a aceluiaşi an, Reginei Maria a României. Când reclamantul s-a născut, tatăl său a făcut cunoscută această naştere prin scrisori adresate preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului României. Reclamantul era tratat şi considerat ca fiu de către tatăl său şi este considerat ca atare de către public, ecoul acestei naşteri făcându-se simţit în presa mondială, acre continuă să se refere la reclamant considerându-l mereu ca fiul Regelu Carol". Hotărâre bazată pe dreptul francez, portughez şi român Magistraţii portughezi nu şi-au motivat decizia doar în baza legilor din acest stat, ci au analizat şi prevederile în vigoare în România şi Franţa, atunci când au analizat cererea lui Mircea Grigore Lambrino, tatăl Prinţului Paul: "Dat fiind că nu ne găsim numai în prezenţa legii portugheze, este necesar să verificăm care ar fi legea ce trebuie aplicată în această chestiune de fond, ţinând cont că, aşa cum rezultă din procedură, care nu a fost contestată, pretinsul tată era de naţionalitate română, ca şi fiul care face obiectul cercetării, că primul a decedat în Portugalia, iar ultimul locuieşte în Franţa. Deci pot fi invocate cele trei legi pentru a soluţiona această temă".

Judecătorii din Lisabona au ajuns, după intense dezbateri, la concluzia că, aplicând legile din oricare şi toate cele trei state, Mircea Grigore Lambrino este fiul Regelui carol al II-lea. “Pe scurt şi în concluzie: conform legii române şi văzând declaraţiile clare şi categorice ale celui cercetat făcute de nenumărate ori, cel care cercetează este fiul legitim al celui cercetat. (…) Potrivit legii franceze, ajungem la aceeaşi concluzie, în virtutea articolului două sute unu din Codul Civil, a cărui redactare este identică cu cea a articolului una sută optzeci şi trei din Codul Civil Român. (…) Acum să luăm în consideraţie legea portugheză. Articolul una sută din Codul Civil declară că sunt consideraţi drept legitimi copiii născuţi dintr-o căsătorie contractată în mod legal, după una sută optzeci de zile de la data încheierii căsătoriei sau în perioada de trei sute de zile după desfacerea acesteia sau separarea soţilor, prin decizie judecătorească. Articolul treizeci şi unu din Decretul numărul unu din douăzeci şi cinci decembrie una mie nouă sute zece prevede că copiii născuţi dintr-o căsătotrie nulă sau anulată sunt întotdeauna legitimi. Iar acest întotdeauna înseamnă că sunt legitimi indiferent dacă căsătoria a fost încheiată cu bună sau cu rea credinţă (…) Iar perioada de trei sute de zile, specificată în articolul una sută unu din Codul nostrum Civil şi în articolul şapte din Decretul numărul doi din douăzeci şi cinci decembrie una mie nouă sute zece, este aceeaşi cu cea prevăzută în codurile civile roman şi francez".

În concluzie, specifică Tribunalul de la Lisabona, "Or intervalul dintre data naşterii celui care cercetează, opt ianuarie una mie nouă sute douăzeci, şi data la care a fost pronunţată sentinţa de desfacere a căsătoriei, douăzeci şi nouă martie una mie nouă sute nouăsprezece, este de două sute optzeci şi cinci de zile, ceea ce face ca cel care cercetează să fie născut în intervalul de trei sute zile după desfacerea căsătoriei, şi, astfel, el trebuie să fie considerat legitim, atât potrivit codurilor român şi francez, cât şi potrivit codului nostru".

"Declar acţiunea admisă şi probată şi, în consecinţă, îl declar pe reclamant (Carol Mircea Grigore, tatăl lui Paul – n.r.) fiul legitim al Maiestăţii Sale Carol al II-lea al României, considerându-l moştenitor al defunctului rege, cu toate consecinţele legale" – se concluzionează în Încheierea Tribunalului de la Lisabona.

Click pe imagine pentru a citi documentul integral DOCUMENT. Decizia istorică de la Lisabona COMUNICAT

Poziţia Alteţei Sale Regale Prinţul Paul

"Salut cu entuziasm şi responsabilitate decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a recunoaşte o sentinţă pronunţată în urmă cu 57 de ani în Portugalia. Procesul din România, care s-a încheiat, după 21 de ani, a fost unul de onoare pentru familia mea. Îmi exprim speranţa că ceea ce s-a întâmplat astăzi reprezintă un prim pas spre reconciliere şi pace în Familia Regală. Îmi pare rău că tatăl meu nu a avut şansa să trăiască acest moment. Mă bucur însă că fiul meu s-a născut într-o Românie liberă şi democrată".

DILEMA 

Prinţul Paul are dreptul la 62,5% din averea Casei Regale sau doar din bunurile deţinute direct de bunicul său?

Adrian Pătruşcă

Justiţia a decis, marţi, că Prinţul Paul este nepotul Regelui Carol al II-lea. În această calitate, el poate formula pretenţii asupra averii şi asupra succesiunii la tron. Ambele ridică probleme extrem de complicate. Succesiunea la tron este o problemă internă a Casei Regale. Recunoaşterea în justiţie a calităţii de nepot al lui Carol al II-lea îi conferă Prin­ţului Paul şi calitatea de membru al Casei Regale?

Regele Mihai şi avocaţii săi susţin că tatăl Prinţului Paul s-a născut dintr-o căsătorie morganatică a lui Carol al II-lea cu Ioana (Zizi) Lambrino şi că statutul Casei Regale interzicea ca membrii săi să se căsătorească cu cetăţeni români, acesta fiind şi motivul anulării căsătoriei.

Prinţul Paul şi avocaţii săi susţin că respectiva căsătorie a fost perfect legală. Mai mult, că Biserica Română nu ar fi recunoscut anularea ei. Prin faptul că tatăl lui Paul s-a născut înaintea Regelui Mihai, Prinţul Paul ar fi îndreptăţit să formuleze pretenţii la tron.

Rămâne de văzut dacă hotărârea justiţiei române va deschide calea negocierilor între cele două ramuri ale familiei.

Mult mai spectaculos este aspectul financiar al moştenirii. Prinţul Paul susţine că este îndreptăţit să ceară 62,5% din avere. Dar care avere? Averea personală a lui Carol al II-lea, bunicul său, sau averea Casei Regale? Nuanţa este importantă.

Potrivit istoricului Vlad Ursu, înainte de abdicarea din 1947, Casa Regală beneficia de o sumă forfetară anuală alocată de către Parlament de la buget. Casa Regală administra această avere pe care o foloseau toţi urmaşii recunoscuţi. RĂSPUNSUL, ÎN ARHIVE

Delimitarea averii Averea personală a lui Carol al II-lea este formată din resursele proprii ale acestuia. Din câte se pare, nu există documente clare, din care să rezulte delimitarea celor două averi. Nu există nici măcar un statut juridic al Averii Casei Regale.

De asemenea, Regele Mihai nu a furnizat nicio infor­maţie despre aspectul patrimonial al discuţiilor avute, pe 30 decembrie, mai întâi în trei, cu Groza şi Dej, şi apoi, între patru ochi, doar cu Dej, atrage atenţia istoricul Vlad Ursu. Iar statul român nu pare să manifeste niciun interes pentru deschiderea arhivelor. Motive ar fi destule. Ar putea fi astfel verificate zvonurile despre tre­nul încărcat cu care Regele ar fi plecat din ţară.

Inclusiv despre cele 42 de tablouri, din care două, care ar fi fost vândute la Lausanne, ar fi făcut parte din averea Casei Regale, iar nu din cea personală. Amestecarea celor două categorii de averi ar fi ultimul şi cel mai mare nod al încurcăturii afacerii regale.

ESTIMARE TOP 300 CAPITAL

Patru castele cu peste 450 de camere

Potrivit ediţiei 2011 a Top 300 Capital, Casa Regală are o avere estimată la aproximativ 75-80 de milioane de euro. Este vorba despre patru castele cu peste 450 de camere, aproape 20.000 de hectare de pădure, trei imobile în Bucureşti, alte construcţii şi terenuri la Poiana Ţapului, Azuga şi Predeal. Calculând şi proprietăţi încă neredobândite, am putea vorbi de 100 de milioane euro.

RESPINGERE

Poziţia Casei Regale

"Această decizie nu creează niciun drept dinastic şi nici nu stabileşte apartenenţa persoanei sus-numite, astăzi decedată, la Familia Regală. Aceasta este valabil şi pentru descendenţii săi, indiferent cine ar fi aceştia. În poziţia sa de Şef al Familiei Regale a României, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunţa asupra chestiunilor dinastice" - Casa Regală.

Citiţi şi:

• DECIZIE ISTORICĂ: PRINȚUL PAUL este moștenitorul Regelui Carol al II-lea
• ASR Prinţul Paul al României: "S-a făcut dreptate pentru tata şi pentru mine" | VIDEO
• Prinţul Paul de România: "Castelul Peleş s-a dat ilegal prin Ordonanţă de Guvern"
• ASR Prinţul Paul: "Vom dona 62,5 % din Castelul Peleş statului român"