EXARHU: Rechinul frate cu romanul

EXARHU: Rechinul frate cu romanul

Razvan Exarhu: "Nu e nimic rau in a fi complet iresponsabil. E o dovada de flexibilitate sa iti schimbi opiniile oricand."

Nu poate fi o inselaciune sa nu-ti tii promisiunile, din moment ce situatia o cere. Locul pe care il ocupi scuza mijloacele. Consecintele trebuie sa si le asume cei care sunt dispusi sa le suporte. Oamenii puternici, liderii adevarati, nu au timp, nu merita, nu stau sa raspunda la intrebari despre dezastrele pe care le provoaca. Orice rau isi gaseste o scuza buna. Si daca nu isi gaseste, asta e. "

Intotdeauna exista undeva la indemana un rau mai mare, un tampit mai mare, un hot mai mare. Comparatia este salvarea universala. Asta te scapa si de depresie si uneori si de judecata adevarului. Pai, la noi e parfum pe langa ce e in Afganistan. Evident ca asta nu schimba cu nimic holocaustul din sistemul de sanatate.

Dar este o comparatie care te poate face sa mesteci si sa respiri usor in continuare aerul poluat. Trebuie sa fie un sentiment al naibii de reconfortant asta. Orice ai face, sa te doara-n fund. Sa nu lasi nicio urma, sa stii ca nu ti se va intampla nimic, pentru ca, de fapt, nu conteaza, pentru ca ceea ce faci nu exista.

Ne puteți urmări și pe Google News

Fizica ar putea fi usor reevaluata pornind de la acest concept original al efectelor fara cauze. Nu se poate spune de ce merg rau atat de multe lucruri, asa merg ele, asa le-a fost dat, sistemul e de vina, necaz mare. E de la ei. Si necazul e cu atat mai mare cu cat e foarte clar ca ei s-au prins de mult de treaba asta. Se spune: au luat astia curentul.

Desi e clar ca a dat Dorel cu tarnacopul. Mi-ar placea sa-i vad din cand in cand pe toti iresponsabilii de care depinde calitatea vietilor noastre povestind ce fac ei, cu ce se mai ocupa. Sa ne spuna si cum e cu medicamentele, si cu drumurile, si cu mizeria din aer si de pe pamant, si cu defrisarile.

De exemplu, as vrea sa-l cunosc si eu pe inteligentul care a aprobat ca, pe drumul spre Giurgiu, sensurile giratorii sa contina cam o banda jumate, fata de doua cate are soseaua. Cine isi asuma o asemenea proiectare absurda? Cine plateste aceste defecte in afara de soferii care isi risca viata sau tabla?

As vrea foarte tare sa aud ca un bou si-a pierdut pozitia, slujba, demnitatea sau ce-o fi ea pentru ca a fost bou si a luat niste decizii care le fac altora viata grea, care uratesc pamantul, care conduc o afacere sau o tara spre faliment sau care pun in pericol logica elementara a existentei in comunitate. Nu trec pe lista celelalte lucruri pe care le stie si le doreste toata lumea.

As vrea sa aflu cine a umplut, de exemplu, Bucurestiul de stalpisori care incercuiesc niste spatii ce nu folosesc la nimic si care blocheaza totul in cel mai aberant mod cu putinta. Sau poate ca nu ma intereseaza atat de tare sa stiu cine e, din moment ce e clar de ce s-a intamplat. Ar fi bine doar ca lucrurile astea sa se repare si sa nu se mai intample. Ar fi poate momentul ca responsabilitatea actiunilor si deciziilor sa revina nu numai celor care traiesc de pe urma lor, cei ale caror vieti depind de modul in care isi conduc afacerile, performanta.

Poate ca si acest mod ultratabloid de a privi lumea a reusit sa ne arunce intr-o realitate discontinua, formata din scandaluri care se nasc si mor inainte de a reusi sa inchege o poveste din care sa se inteleaga si altceva decat ca nu se mai poate asa sau ca a innebunit lumea de tot. Cred ca orice poate fi acceptabil in acest moment pentru ca e clar pentru toata lumea ca nu exista cale de iesire.

Ceausescu isi poate adjudeca inca o victorie la puncte pentru ca inca mai poate sa faca milioane de oameni sa spuna: nu, nu se poate, e imposibil. E normal sa nu se poata altceva decat se intampla sa faca cine se nimereste. Daca suni la o companie de taxi sa reclami faptul ca un angajat de-al lor si-a golit scrumiera pe strada, ti se raspunde in cel mai bun caz: si noi ce sa-i facem?!

Pai, chiar asa. Ce sa-i faci, e si el om, e si el imputit. Toleranta e un sentiment bun si preventiv, de-asta totul e subinteles, e firesc, asa au mers si vor mai merge lucrurile. La o statie de benzina tipul de la pompa spune despre un abtibild cu un rechin lipit pe masina: ce delfin dragut! Ii spun, nu e delfin, e rechin. Ei, e tot una, si da pacifist din mana. Adica, delfinul care ataca omul, revin eu. Si el isi destinde fata intr-un zambet putin trist din cauza atator discriminari care se fac si spune impaciuitor: Saracu’, ataca si el cand ii este foame!

www.exarhu.ro