Ideea interviului de astăzi, una pe deplin acoperită, a fost să surprindă la personajul Florin Călinescu o trăsătură rar întâlnită atât de pregnant, aceea imprimată de destinul care oferă cu o mână nestematele de preț ale marilor realizări, iar cu cealaltă, cărbuni negrii, incandescenți, ai unor tragedii greu de imaginat.

Cum a reușit să le ducă pe toate, și bune, și rele, și mari satisfacții, și mari suferințe, cum a reușit să nu se lase pradă trufiei care însoțește succesul răsunător, dar nici să nu se prăbușească sub loviturile de baros ale necazurilor prin care a trecut?

Întrebări la care Florin Călinescu a răspuns cu o adâncă înțelepciune, una așezată sub semnul zâmbetului amar.