În emisiunea ”Dosare de presă” de la EVZ TV, realizată de Mirel Curea, jurnalista Andra Gavril de la TVR a vorbit și despre un moment greu din viața ei, când a fost captivă într-o relație toxică, patologică, din care a reușit să iasă.

Andra Gavril a vorbit deschis despre  experiența prin care a trecut pentru că, prin povestea ei, poate ajută alți oameni. Sfatul ei e că o femeie nu trebuie să depindă niciodată de un bărbat, o femeie trebuie să-și facă o carieră, să se descopere pe ea și atunci va găsi și bărbatul care i se potrivește.

”Suntem părinții copiilor noștri și cred că totul pleacă de acolo. Cred că părinții sunt primii care ar trebui să-și pună probleme și să se gândească puțin la felul în care trebuie să-și creasă copiii. Tații ar trebui să le povestească fiicelor lor că toate aceste îngrădiri sociale, care presupun că o femeie este validată doar de un bărbat, că trebuie să ai un bărbat lângă tine ca să ai cu cine face poze de Revelion, că trebuie să ai un bărbat lângă tine ca să fie mătușa de nu știu unde fericită, sunt reale doar dacă bărbatul ăla te face pe tine să fii femeie, dacă îți permite să fii femeie.

Altfel, ce ar trebui să știe orice femeie, orice fată, care acum se uită la noi, este să nu depindă niciodată de un bărbat. Să nu depindă de un bărbat financiar, să nu depindă de o casă a unui bărbat, să nu depindă de o mașină, să aibă jobul ei. Să-și facă o carieră, să se descopere pe ea și atunci va găsi și bărbatul care se potrivește în toată povestea asta pe care ea și-o creează. Pentru că hai să fim serioși, femeia este cea care generează poveștile”, sunt sfaturile Andrei Gavril.

Toată experiența prin care a trecut a povestit-o și pe blogul său andragavril.

”Povestea a fost scrisă ca parte a terapiei mele, pentru că eu a trebuit să înțeleg ce mi se întâmplă, să înțeleg cine sunt și să o depășesc. Am făcut terapie propriu-zisă.

Eu nu știam ce se întâmplă, habar nu aveam ce trăiesc până într-o zi în care am văzut-o pe prietena mea cea mai bună, prezentatoare de știri pe vremea aia, prezentând o știre despre un domn care a omorât-o pe prietena lui, după care a omorât și pisica. Și prietena mea povestea asta și plângea, îi curgeau lacrimile. Fiecare om care are o problemă de genul ăsta are o poveste și o explicație.

Ei sunt niște omeni bolnavi, eu nu arăt cu degetul pe nimeni, pentru că m-am vindecat atât de tare și atât de tare am descompus povestea asta încât, cum să spun, m-am umplut de iertare și de bunătate și am ales varianta să devin un om mai bun, mai cald, mai empatic, mai atent la ce se întâmplă în jur și asta a fost, până la urmă, varianta mea de a supraviețui cumva.

EvZ.TV. „Dosare de presă”. Andra Gavril, totul despre ceea n-ar fi vorbit nicicând!

Și când am auzit-o pe Laura plângând, m-am întrebat: Doamne, dar oare eu ce fac aici, ce le fac oamenilor ăstora. Da, și atunci am ajuns la doctor, iar doctorul mi-a dat teme de făcut. Și m-am trezit în situația în care un om venit dintr-o familie superbă, o familie pe care o doresc oricui, a ajuns acolo. Știi, ireal. Nu-mi dădeam seama ce se întâmplă, eram atât de convinsă că rolul meu este să salvez, să fiu, să pot, să duc.

Plus că toate mecanismele prin care lucrează un om de genul ăsta sunt atât de perverse și atât de subtile, atât de sinuoase, încât nu-ți dai seama ce se întâmplă. Revenind, dacă aș spune cum ieși din povestea asta. În primul rând, trebuie să-ți dai seama ce se întâmplă, pentru că până când nu accepți că se întâmplă chestia asta și ești în ea, nu ai nicio șansă să scapi. Îți vei găsi întotdeauna motive, că ai copii, că depinzi de o casă, că el totuși mă iubește, că ce o să zică familia, că ce o să zică oamenii. Asta e o marea problemă, că ce o să zică oamenii. A fost o mare problemă și la mine, e ireal ce au putut să zică oamenii.

Dar, așa cum am spus, trebuie să știi ce ți se întâmplă și să ceri ajutor. Dacă poți, prin povestea ta, atunci câțnd spui povestea ta, să ajuți măcar un om, care să se uite la tine și să spună: Dacă asta a putut, dacă asta a riscat totul, pentru că un om care a făcut toată viața teatru, jurnalism cultural, lucruri care nu au nicio legătură cu revistele colorate și cu scandalurile și cu trasul de păr din mașini...

Dacă un om ca mine vine și spune: mie mi s-a întâmplat, înseamnă că ți se poate întâmpla și ție. Și nu e nicio rușine și nu e vina ta, mai ales nu e vina ta. Așa că fă ceva, ieși din asta. Nu e niciun fel de speranță că se va drege, că își va reveni, nu. Nu e decât ceva care te omoară încet și foarte sigur. Și te formează pentru toată viața”.