Evadări din „raiul ceaușist” în 1980-1985

Evadări din „raiul ceaușist” în 1980-1985

Evadări din „raiul ceaușist” ar putea fi un titlu fie de film documentar, fie de film artistic. Trei tentative ale perioadei 1980-1985, una terestră, alta aeriană și alta navală au fost puse la cale, reușind cea navală.

Evadări din „raiul ceaușist” ar putea fi un titlu fie de film documentar, fie de film artistic. Trei tentative ale perioadei 1980-1985, una terestră, alta aeriană și alta navală au fost puse la cale, reușind cea navală.

În orice caz, după 1978, când Nicolae Ceaușescu decide să „strângă cureaua” la investiții pasive (care nu-i aduceau plusvaloare imediată), adică retehnologizări și alte asemenea acțiuni, treptat, populația începe să resimtă criza: nu se găsesau produse alimentare, cozile la benzină și motorină începeau să apară, apăreau planurile de reducere a consumului la utilități, automobilele deși se fabricau, erau tot mai greu de cumpărat și apăreau liste de așteptare.

Evident, pentru că apăreau filme cu luări de ostateci, cu evadări sau se auzise că unii fugeau în Ungaria peste graniță, ori treceau Dunărea înot prin Serbia, în imaginația unor români, ideea a prins contur.

Ne puteți urmări și pe Google News

Evadări reușite: Avionul A2 decolează de lângă Timișoara cu destinația Austria

În dimineața de 3 iulie 1980, un fermier din localitatea austriacă Pertlstein descoperă um avion sovietic utiliar de stropit culturile eșuat în ogorul lui. Fermierul constată că la bord sunt 20 de oameni, familia Cioară din Reșița, mulți prieteni care decolaseră de lângă Timișoara unde pilotul lucra ca pilot utilitar și survolaseră sub radar, zburând „la rece” spațiul aerian românesc și maghiar. Ciudat este că un vecin, sesizând că familia Cioară primise acasă rudele din Timiș, alături de care plecase de acasă, a dat alarma că această familie, plecată spre Timiș ar putea fugi.

Miliția ignoră informația, Securitatea nu e de găsit, denunțătorul e dezamăgit, dar după ce presa internațională preia știrea, se declanșează Operațiunea  Pescărușul. Umilite autoritățile se comportă absurd, urlă, bat, anchetează. Ministru de interne era George Homoștean (în perioada 1978-1987), devean de origine. El rămâne pe post. Aurel Popescu-Nando, temerarul pilot devine ținta serviciilor secrete românești. I se spusese „Piratul”, iar în 1986, moare în condiții misterioase. Avea 27 de ani când fugise din țară, a murit la 33 de ani.

Evadări din raiul ceaușist: Autobuzul de la Pui

Una din primele evadări din raiul ceaușist s-a produs la Pui în Hunedoara. În noaptea de 22.23 august 1981, trei tineri din Pui, Hunedoara, județ care dăduse României activiști de top: Vasile Patilineț, părintele Securității ceaușiste, Virgil Trofin, Fazekaș Janos, George Homoștean (indirect este și el eroul poveștilor de față) decid să spargă un post de Miliție din comuna Pui. Sustrag AKM-uri, muniție și pistoale calibrul 7, 62 mm și apoi se urcă în autobuzul Hațeg-Orăștie pe care-l deturnează în ziua de 23 august 1981. Era ziua națională a României socialiste și, sperau ei, vor putea să ajungă mai ușor la granița de vest și să o treacă  spre libertate.

Miliția și Securitatea rezolvă cazul. Pe drum, atentatorii sunt înconjurați, autobuzul este mitraliat. Agresorii sunt împușcați, mor și patru civili. Agresorii ce visau la libertate erau recidiviști cu ani grei de închisoare în spate. Moartea civililor a fost trecută la index iar același George Homoștean, care anterior fusese prim-secretar la Alba, apoi va fi ambasador în Cehoslovacia și prim-secretar la Cluj până în decembrie 1989, ministru de interne nu este deranjat din post.

Evadări pe mare: tentativa lui Florentin Scalețchi

La 17 martie 1985, comandantul mineralierului Uricani, Florentin Scalețchi pleacă în cursa obișnuită. Este înțeles cu o parte din membrii echipajului în mare secret ca, o dată ieșiți din apele teritoriale, să schimbe cursul de navigație spre libertate, adică spre Turcia. La un moment dat însă, un membru al echipajului care nu făcea parte din conjurație ajunge din neatenția unui conjurat la busolă și vede că se alesese alt curs, cu totul altul decât cel de care se știa. Marinarii care se temeau pentru familiile lor rămase acasă iau atitudine și provoacă o revoltă. Nava se întoarce, Scalețchi este condamnat rapid, executând numai 5 ani pentru că în decembrie 1989, este eliberat de revoluționari care ăl consideră deținut politic. George Homoștean, Ministrul de Interne, de care aparținea și DSS, evident, rămâne la post.

Acestea au fost trei tentative considerate evadări din raiul ceaușist, una terestră, una aeriană și una navală, Doar cea aeriană foarte hine pregătită, spectaculoasă, a reușit.

Sursa foto: Impact.ro