În sfârșit, Bulgaria a dat lovitura. După ani de competiție cu România, Bulgaria a devenit oficial campionul necontestat al corupției în Europa.

Fapt recunoscut nu doar de unul, ci de mai multe institute și organizații internaționale. Măsurătorile – cum ar fi cele făcute de Transparency International – arată că percepția corupției este în Bulgaria cea mai ridicată din UE.

Conform altor criterii, democrația țării este într-un mare pericol. În 2019 Indicele Statului de Drept a acordat Bulgariei aceeași notă ca și Rusiei în privința corupției guvernului.

Paharul poate fi privit ca fiind fie pe jumătate gol, fie pe jumătate plin.

Dar e dificil să negi iscusința pe care a investit-o actualul guvern pentru a menține dominația țării asupra tuturor celorlalte state UE în acest domeniu. Până și în Declarația Investițiilor Climatice pe 2020, Departamentul de Stat al SUA conchide că în Bulgaria corupția rămâne endemică.

Lăsând gluma la o parte, oamenii ies pe străzile Sofiei de peste două luni deja pentru a protesta contra guvernului și procurorului general, care e acuzat că nu e nimic mai mult decât o „gorilă” a guvernului Borisov.

Protestele sunt dispersate cu o violență nestăpânită, brutalitatea poliției vizându-i deopotrivă pe cetățeni și jurnaliști.

Acești manifestanți se întreabă unde sunt oare instituțiile UE, care teoretic ar trebui să lupte pentru o Europă mai democratică. Reacția comunității internaționale s-a limitat la un răspuns diplomatic conform căruia SUA ori UE nu pot decide în locul Bulgariei.

O poziție un pic surprinzătoare, dat fiind sprijinul internațional larg primit de protestele similare din 2013, încă viu în memorie: ambasadorul francez protestând alături de manifestanți împotriva controlului exercitat de oligarhi asupra țării, suspendarea fondurilor UE, vizita ambasadorului american la studenții care ocupau Universitatea din Sofia și, mai în general vorbind – o ostracizare autentică a Bulgariei de către comunitatea internațională.

Acele voci sunt astăzi tăcute, în vreme ce situația stagnează: de pildă, în ciuda lipsei reale a vreunui progres semnificativ pe baza Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), acest mecanism de supervizare va fi totuși ridicat.

Conform raportului MCV pe 2019, Comisia Europeană a considerat că Bulgaria a luptat activ contra crimei organizate, remarcând o tendință pozitivă durabilă în privința climatului instituțional.

Dar problema este aceea că nu se face nimic în privința acuzațiilor la adresa actualului guvern. Singurele acuzații care sunt investigate aprofundat de parchetul bulgar (care a și fost denunțat de multiple ori de Consiliul Europei ca fiind o aberație anacronică) sunt cele aduse opozanților politici ai partidului de guvernare.

Este de asemenea surprinzător să vezi UE tratând acuzațiile ca echivalând cu o luptă autentică anticorupție, în ciuda absenței oricărei condamnări penale de către o instanță independentă.

De fapt, numai o condamnare rezultată dintr-un proces independent poate constitui un indiciu serios în privința realității luptei anticorupție – fără a mai pomeni că prezumția de nevinovăție este un drept fundamental consfințit de articolul 48 al Cartei Drepturilor Fundamentale.

 

 Tăcere asurzitoare

 

În plus, percepția imunității depline a aliaților apropiați ai guvernului și persecutarea oricărui opozant nu îi ajută pe cetățeni să perceapă vreo schimbare reală.

Din contră, tăcerea asurzitoare a comunității internaționale pare să transmită implicit că lupta anticorupție nu mai este acum o luptă pentru valorile occidentale și europene, ci doar un pretext util pentru a ataca guverne incomode.

„Noi am vrut tot binele, dar lucrurile au ieșit ca de obicei” este o vorbă faimoasă a fostului premier rus Viktor Cernomîrdin, referindu-se la tendința naturală a situației din Rusia de a se înrăutăți indiferent cât de bune vor fi fost intențiile.

Cei mai mulți protestatari se așteptau ca UE să se ridice la un nivel mai înalt prin luarea de măsuri concrete conforme cu bunele intenții pe care și le-a manifestat.

Acel sprijin nu a mai venit, însă unicul mod prin care UE poate scăpa de acuzațiile politice cum că ignoră deficitul de democrație este să-și utilizeze puterile conferite de înseși tratatele europene.

Respectarea valorilor UE este esențială pentru ca cetățenii să poată avea încredere în instituțiile UE.

Hotărârile Curții Europene de Justiție continuă să sublinieze că statul de drept este fundamentul ordinii legale a UE, iar amenințările la adresa lui periclitează fundamentul juridic, politic și economic al funcționării Uniunii.

Deficiențele statului de drept la nivelul unui stat membru afectează UE în întregimea ei.

Protestele din Bulgaria lansează în mod clar o dezbatere cu privire la statul de drept: dacă el mai rămâne sau nu o valoare împărtășită de toți europenii. Prin corupția la nivel înalt, abuzurile guvernamentale și absența independenței judiciare, Bulgaria demonstrează că mecanismele naționale de control și echilibru nu funcționează.

Cu toate acestea fondurile UE destinate Bulgariei, de exemplu, nu au fost înghețate.

Atunci când protecțiile naționale ale statului de drept nu mai funcționează, instituțiilor UE le revine responsabilitatea de a acționa. Acest lucru a fost confirmat într-un caz recent de către Curtea Europeană de Justiție, care a reamintit că independența sistemului judiciar nu reprezintă doar un standard democratic, ci și o obligație legală în virtutea articolului 19 din Tratatul UE.

Însă Europa nu face altceva decât să stea și să privească cum democrația din Bulgaria se ofilește.

Nu la un asemenea lucru se așteaptă bulgarii și nici nu merită așa ceva pentru că încearcă să lupte cu corupția sistemică și cu conceptul depreciat de stat impus de niște politicieni nostalgici după o eră apusă.

Dacă Europa vrea să însemne ceva în Est, ea trebuie să se ridice ferm în apărarea valorilor democratice pe care le afișează și să sprijine legitimitatea mișcărilor de protest din țări precum Bulgaria. Pentru că altfel va fi percepută doar ca o uniune a ipocriziei.

Articol de Blaga Thavard (jurist bulgar din Bruxelles)

https://euobserver.com/opinion/149503 

Traducere: Rador