Alegătorii tineri îi vor depăși pe cei în vârstă în 2024. O noutate politică. Care necesită atenția tuturor partidelor.

Eu cu cine votez? În podcastul Hai România de ieri, alături de Mirel Curea, Robert Turcescu, Victor Ciutacu am comentat un video al unui tânăr care se adresa lui Karl Schwab, la Davos. L-am comentat serios, până ne-a spus Robert că este un fake, un produs al inteligenței artificiale. Și atunci mi-am dat seama că suntem într-un an electoral care va fi dominat de fake-news. Mult mai bine făcute decât până acum, capabile să păcălească oameni cu experiență, nu numai niște tineri, aflați la vârsta primului vot. Și care o să vedeți că vor avea în România o importanță mult mai mare decât ne imaginăm.

Citind Adevărul dis-de-dimineață, am descoperit că ultimele date ale Autorității Electorale Permanente sunt demne de comentat. Odată cu alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2024, numărul tinerilor cu vârste între 18 și 34 de ani îl va depăși pe cel al vârstnicilor, adică persoanele de peste 65 de ani. Concret, cifrele arată că segmentul de tineri cu vârste între 18 și 34 de ani numără 4.227.008 persoane, în timp ce grupul vârstnicilor cuprinde 3.940.795 de alegători eligibili. Această categorie de tineri include persoane care nu au trăit deloc sub regimul comunist, fiind născute după Revoluția din 1989.

Mai mult, dintre acești tineri, aproximativ 1.1 milioane vor vota pentru prima dată în alegerile pentru Parlamentul European, un tip de scrutin care adesea nu atrage un interes mare, cu excepția unor momente când mobilizarea este mai mult legată de un context profund anti-putere și de antipatie față de anumiți lideri, așa cum s-a întâmplat în 2019, când prezența la vot a fost de 49,2% (comparativ cu 32,44% în 2014, 27,67% în 2009 și 29,47% în 2007).

Votez. Un cuvânt nou pentru o generație

Pentru prima dată din 1989 încoace, partidele România se vor confrunta cu un val de alegători tineri. Gândiți-vă că un om născut în 1990, are acum 34 de ani. Unul născut 10 ani mai târziu, are 24, iar cei  de 18 ani, au deschis ochii în anul de grație 2006. O să spuneți că sunt neexperimentați, neinteresați, superficiali.

Așa este , reprezintă o nouă generație. Formată din tineri care urmăresc cu abnegație Tik-Tok, sau se mai uită la poze pe Instagram. Intră rar pe Facebook, o rețea a pensionarilor, nu cumpără cărți și în general nu se uită la televizor. O generație care va fi extrem de permeabilă la asemenea materiale, mai mult sau mai bine făcute.

Se poate proteja societatea de o asemenea situație? Nu cred că există mecanisme capabile să oprească o campanie de fake-news bine făcută. Toate studiile și încercările de până acum îmi aduc aminte de zbaterile celor care încercau la începutul secolului XX să reglementeze circulația publică. Soluția a fost introducerea semaforului, nu bunul simț al pietonului, căruțașului sau al șoferului.

Cel mai probabil asta ne așteaptă, într-un viitor nu foarte îndepărtat. O cenzură a rețelelor sociale, sub autoritatea "părinților". Numai că până atunci, vom experimenta haosul unei civilizații dominată de Inteligența Artificială. Care exploatează Prostia Naturală. Un cocktail perfect pentru întrebarea-cheie. Eu cu cine votez?

Cetățeanul Turmentat, o dilemă veche

Pentru cei care sunt nostagici, dar și pentru cei care au uitat, reiau replicile din piesa lui I.L. Caragiale. Pentru a înțelege Dilema Cetățeanului Turmentat. Dilema noii generații de alegători, turmentată cu aburul propagandei difuzată pe rețelele sociale.

(...)

Tipătescu: Blestemată politică! Un moment să n-ai pace! (merge la uşa din fund şi o închide.) Suntem în linişte... (lui Caţavencu.) Eu merg la telegraf să-ţi anunţ la Bucureşti candidatura... d-ta aşteaptă acasă un cuvânt al meu... Deseară, la întrunire, fii cu tact... trebuie mult tact. (se aud în fund bătăi în uşă; toţi din scenă tac şi nu mişcă; iar bătăi, apoi trei fluierături.) E Ghiţă, ăsta e semnalul lui! (merge şi deschide uşa din fund, prin care apare Cetăţeanul, fluierând ca de mirare.)

Tipătescu: Iar? (se dă înapoi.)

Caţavencu: Omul meu! (se dă cam la spatele Zoii.)

Cetăţeanul: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineaţă... Ce facem? Iacă, mâine începe... Eu... pentru cine votez?

Tipătescu: (ţinându-i calea să nu coboare în scenă) Pentru cine? Pentru cine? Lasă-mă în pace, cetăţene: ai ajuns de nesuferit... Votează pentru cine pofteşti...

Cetăţeanul: Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba pe poftă...

Tipătescu: Ei! Lasă-mă-n pace, administraţia nu voieşte să influinţeze câtuşi de puţin pe nimini.

Caţavencu: (intervenind) Pardon, daţi-mi voie: mie-mi pare din contra că într-un stat constituţional, mai ales într-un stat tânăr ca al nostru, administraţia ar trebui să...

Zoe: (asemenea) Se-nţelege...?

Cetăţeanul: (cătră Caţavencu) Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! Şi zi, mă lucraşi, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea... bravos! Dom'le Nae.

Caţavencu: A! A!

Zoe: Fănică! Fănică! Trimite-l... e nesuferit!

Tipătescu: (nervos) În sfârşit, cetăţene, te rog lasă-ne cu binişorul, lasă-ne... Ce pofteşti de la mine?

Cetăţeanul: Nu ţi-am spus? (sughite.) Mâine începe... Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?... (face semnul votării şi sughite.)

Zoe: Pentru d. Nae Caţavencu.

Cetăţeanul: Pentru... (sughite şi pufneşte de râs.) Nu mă-nnebuni că ameţesc...