Un interviu cu David Desgouilles pentru Le Figaro.

Ieri seară, Emmanuel Macron a anunțat un număr de măsuri care vor costa între 9 și 10 miliarde de euro. UE a anunțat deja că va observa „cu atenție” impactul bugetar al acestor măsuri. Este pe cale Macron să iasă din cadrul deficitului de 3%?

Așa a lăsat să se înțeleagă de dimineață președintele Adunării Naționale. Săptămâna trecută, pe un platou de televiziune, un apropiat al lui Macron, avocatul Jean-Pierre Mignard, a cerut acest lucru în mod limpede. El a explicat că Franța așteaptă de 18 luni gesturi din partea Germaniei în schimbul ortodoxiei sale bugetare și nu a primit nimic.

Sigur, ar fi exagerat să vorbim despre o ruptură în politica europeană a lui Macron. La urma urmei, nu este primul președinte care ar depăși faimosul prag de 3%. Dar ieri seară, a scos în mod ostentativ carnetul de cecuri pe masă, distrugând cel puțin un tabu macronian.

Care pot fi consecințele în sânul majorității?

Aceasta este mai zguduită ca oricând. Fisurile au apărut în ultima lună. Un deputat precum Patrick Vignal, singurul care a tras un semnal de alarmă atunci când mișcarea „vestelor galbene” de-abia se pregătea, nu mai este azi izolat.

„Macronia” este divizată astăzi între două tabere, una favorizând ortodoxia bugetară și monetară, cealaltă care se teme mai mult decât de orice de un „München social” (referire la venirea la putere a lui Hitler pe un fond de austeritate – n.r.).

Ce consecințe poate avea situația din Franța asupra Europei?

Vom vedea cu vor reacționa Bruxelles-ul și Berlinul dacă Macron își asumă să distrugă acest tabu. De aseară, presa germană nu a fost foarte delicată față de acest subiect. Italia a fost pusă la zid pentru un deficit mult mai mic. De aceea, e greu de crezut că deficitul francez va trece neobservat.

Chiar așa, mai poate Franța să susțină instituirea de sancțiuni împotriva Italiei?

Dacă va procesa în consecință, Macron trebuie să se aștepte ca Salvini să-i iasă în cale.

Ne îndreptăm spre o ciocnire între Franța și Germania?

Poate că nu chiar acum. Însă, în orice caz, pentru a relua semantica lui Macron de ieri seară, aceasta ar putea fi șansa sa pentru a-și demonstra bunele intenții față de mișcarea „vestelor galbene”. Până atunci, el pare ca instrumentul care vrea să înduplece poporul înainte de a respecta voința Bruxelles-ului și a Germaniei.

Dacă va deveni instrumentul poporului pentru a îndupleca voința Brexelles-ului și a Germaniei, atunci în mod categoric va fi privit în alt fel. „Vestele galbene” vor fi sigure că au câștigat cu adevărat atunci când președintele va redeveni garantul suveranității naționale și populare.

Cărțile campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 2019 sunt făcute din nou? Dialectica lui Macron, care îi opune pe „progresiști” „populiștilor” mai este ea valabilă?

A continua cu această dialectică ar însemna o lipsă flagrantă de coerență cu intențiile afișate ieri… Cu atât mai mult cu cât a dovedit deschidere spre „vestele galbene” în materie de imigrație. Ați notat cu siguranță că a acceptat semnarea Pactului de la Marrakech, dar a trimis în locul său un secretar de stat cu Rayanair. Asta nu arată un mare entuziasm.

Tectonica plăcilor politice își continuă clivajul. Iar Macronia, produsul său din 2017, nu scapă.

Te-ar putea interesa și: