Erdogan se luptă acum pe trei fronturi: două externe – Siria și Irak - și unul intern. Marea provocare vine însă din interior.

Canonada dezlănțuită de atacatorul deghizat în Moș Crăciun, la o oră după miezul nopții de Anul Nou, care a ucis 39 de persoane și a rănit alte 69 în clubul Reina din Istanbul, a fost primul atac terorist din 2017.

Acesta are loc la scurt timp după asasinarea ambasadorului rus la Ankara, Andrei Karlov, pe 19 decembrie, de către ofițerul turc din forțele speciale Mevlüt Mert Altîntaș, de 22 de ani, care a strigat „Asta e pentru Siria!” și sloganuri ale Frontului Al-Nusra (aripa Al-Qaida siriană).

Invazia armată în nordul Siriei a declanșat o abruptă escaladare a atacurilor teroriste devastatoare în interiorul granițelor Turciei, avându-i ca autori pe ISIS, Al-Nusra, Vulturii Libertății din Kurdistan (TAK), pe lângă atentatele Partidului Muncitorilor din Kurdistan, redevenite obișnuință sub regimul tot mai autoritar al lui Erdogan.

Experții de la site-ul israelian de „intelligence” Debka fac însă o previziune sumbră:

„Impactul acestui val de evenimente groaznice pălește în comparație cu cutremurele care amenință să arunce în aer Turcia, forțele armate și instituțiile guvernamentale ca urmare a celor trei războaie simultane declanșate de regimul Erdogan.”

Iar analiștii Debka detaliază:

- Trupele Turciei luptă în trei războaie diferite – două în afara frontierelor, în Irak și Siria și unul intern, împotriva insurgenților kurzi. Deși implicarea în fiecare dintre acestea a fost la început una discretă, Ankara s-a adâncit și s-a încurcat în ele odată cu trecerea timpului.

- Serviciile de informații turce sunt suprasolicitate pentru a face față celor trei războaie.

- Victoria alianței Rusia-Siria-Iran-Hezbollah la Alep a făcut ca un număr mare de rebeli înfrânți să se retragă în regiunea Idlib, la frontiera cu Turcia, ceea ce a aruncat Ankara într-o dilemă: să lase frontiera deschisă, ca acum, sau să o închidă, așa cum cere Moscova. Închiderea frontierei i-ar prinde pe rebeli într-un spațiu închis controlat de ruși, sirieni și turci, ceea ce nu le-ar mai lăsa rebelilor decât opțiunea unui război în sudul Turciei.

- Asemenea serviciilor secrete, și forțele armate turce sunt suprasolicitate de războiul din Siria împotriva ISIS, de combaterea Al-Nusra, care l-a lichidat pe ambasadorul rus Karlov și de luptele cu trupele kurde.

- Pentru Erdogan, situația ar putea deveni catastrofală dacă minoritatea kurdă ar declanșa acum o insurgență generală împotriva regimului. În sudul Turciei, trăiesc peste 10 milioane de kurzi, din cei peste 20 de milioane răspândiți în întreaga țară, adică mai bine de un sfert din totalul populației.

-  Ankara se află într-o situație foarte complicată și ca membră NATO, întorcând spatele Statelor Unite și Occidentului și orientându-se spre Rusia, China și Iran.

- Administrația Obama nu a făcut nimic pentru a opri această evoluție a situației, ba chiar, apreciază experții Debka, greșelile sale au grăbit îndepărtarea Turciei de Occident.

- De la puciul eșuat din 15 iulie, regimul Erdogan a declanșat o represiune dură în toată Turcia, lansând epurări drastice în toate instituțiile, chipurile pentru a le curăța de adepții lui Fethullah Gülen, acuzat de punerea la cale a loviturii de stat. Aceste acțiuni par să fi avut un efect opus celui scontat, provocând oroare chiar și în rândul celor care-l iubeau pe Erdogan, iar figura lui Gülen a devenit foarte populară. Mai mult, mulți oameni au fost împinși spre cercurile islamiste radicale.

-  Dacă Erdogan nu reușește să oprească extinderea războiului din Siria în Turcia, ar putea să se trezească luptând și în interior pe trei fronturi: kurzi, islamiști radicali și güleniști.