Nu este nici o noutate că Turcia este cea mai mare pușcărie pentru ziariști din lume: criticile la adresa regimului te aduc cu siguranță după gratii.    

Peste 170 de ziariști se află în acest moment încarcerați în Turcia, scrie Al-Monitor, sub acuzați îndoielnic dovedite de terorism sau calomnie.

Când însă Nagehan Alci, o importantă editorialistă și susținătoare necondiționată a lui Erdogan a fost condamnată la 105 zile de închisoare pentru că a atacat un torționar notoriu, informația a venit ca un șoc.

Verdictul, dat de un tribunal din Izmir, este un semnal terifiant că efectele alianței toxice a lui Erdogan cu naționaliștii merge dincolo de urnele de vot și a ajuns să influențeze inclusiv Justiția.

Partidul lui Erdogan, Dreptate și Dezvoltare (AKP), s-a aliat cu Partidul Acțiunii Naționaliste (MHP) în vederea alegerilor din 24 iunie.

„Crima” lui Alci este că l-a atacat pe colonelul Esat Oktay Yildiran, un ofițer a cărui brutalitate din închisoarea Diyarbakir, în regiunea majoritar kurdă din sud-estul țării, după puciul din 1980, este considerată unul din factorii care au aprins sentimentele separatiste și au sporit numărul de recruți din rândurile PKK, Partidul Muncitoresc Kurd, considerat de Ankara drept terorist.

Obligarea deținuților de a-și mânca excrementele, șocuri electrice, biciuiri și agresiuni sexuale au fost la ordinea zilei în închisoarea lui Yildiran, scrie Al-Monitor.

Soțul lui Alci, Razim Ozan Kutahyali, și el jurnalist, ca și comentatorul Umit Zileli, au fost și ei condamnați pentru că l-au „defăimat” pe colonelul care a murit în 1988.

În 2010, când era considerat încă un reformist, purta în secret negocieri de pace cu PKK și îmblânzea interdicțiile privind limba și cultura kurdă, Erdogan a promis că va transforma închisoarea Diyarbakir în muzeu, numind-o loc de tortură.

„Tribunalele turce ar trebui să-l pedepsească și pe Erdogan”, observa ironică Alci în editorialul său pentru cotidianul pro-guvernamental Haberturk. Ziarista a dat vina pentru ceea ce i se întâmplă pe „moștenirea genetică a Statului”.

Mulți spun însă că după 16 ani neîntrerupți la putere, Erdogan și partidul său AKP sunt Statul și doresc acum jugularea identității kurde.

Alci și soțul ei au fost suporteri vocali în procesele controversate, Ergenekon și Balyoz, două presupuse organizații clandestine care ar fi dorit să răstoarne conducerea armatei.

S-a dovedit ulterior că majoritatea probelor împotriva ofițerilor au fost manipulate sau de-a dreptul fabricate de anturajul fostului prieten al lui Erdogan, Fethullah Gülen, un cleric sunnit care acum trăiește în Statele Unite și pe care președintele turc îl acuză de puciul ratat din 2016.

Prin parteneriatul cu liderul ultranaționalist al partidului MHP, Devlet Bahceli, naționaliștii din armată și din birocrația turcă se întorc la putere, acoperind vidul lăsat de epurările zecilor de mii de persoane suspectate de complot acum doi ani.

 

Te-ar putea interesa și: