Articolul atrage atenția că toate teze privind Apoclipsa climatică sunt lipsite de fundament științific și nu fac decît să încurajeze China, Iranul, Rusia și Coreea de Nord. Iar Statele Unite și UE se vor trezi că au nevoie de energie și electricitate din abundență pentru a lupta împotriva lor.

China construiește în prezent mai multe centrale electrice pe cărbune decât întreaga flotă americană. În prima zi de mandat, Joe Biden, a anulat proiectul conductei Keystone Pipeline pentru a le face pe plac ecologiștilor care l-au ajutat să fie ales, amintește NI.

Asta însă nu înseamnă nimic pentru emisiile de carbon, deoarece cantitatea de cărbune vărsate de China este egală sau mai mare decât 20 de proiecte de genul Keystone Pipeline. Dacă aici adpugăm Asia, India, Polonia, Germania, Japonia și colosul utilizatorilor de cărbune, India, „decarbonizarea” sau promisiunea unui viitor al transportului complet electric nu înseamnă nimic pentru reducerea emisiilor.

Soluțiile false, cum ar fi hidrogenul gazos, care încearcă să sfideze fizica și economia „nu ar face decât ca hidrogenul gazos produs cu ajutorul eolienelor să devină cea mai scumpă energie din istoria omenirii”. O spune Ian Plimer, profesor emerit de științe ale pământului la Universitatea din Melbourne și director al mai multor companii de explorare minieră.

Politici energetice dezastruoase

„Teza privind amenințarea încălzirii globale, soluționată doar prin distrugerea economiilor globale și prin trecerea la surse regenerabile scumpe, pe combustibili fosili, este o prostie”. Crede și dr. Steve Koonin, fizician, fost subsecretar pentru energie în timpul primului mandat al președintelui Obama.

Mai mult, scenariile privind Apocalipsa Climatică sunt greșite din punct de vedere istoric, iar panica climatică este pur și simplu isterie nefondată.

Fără pasiune sau ideologie trebuie să evaluăm faptele de bază despre tranzițiile la o energie curată. Întreaga rețea electrică din SUA sau orice rețea electrică care încearcă să elimine combustibilii fosili și energia nucleară va avea nevoie de o rețea nouă, care va costa trilioane. Și se va construi în câteva decenii. De exemplu, „cheltuielile anuale ale serviciilor de utilități din SUA pentru transport au crescut de la 9,1 miliarde de dolari în 2000 la 40 de miliarde de dolari în 2019”. Aceasta este o mică parte din ceea ce va fi necesar pentru o mutare a energiei curate către surse regenerabile și baterii.

În prezent, rețelele electrice nu pot gestiona doar sursele regenerabile de energie pe vreme severă, fluctuația curenytului și energia intermitentă livrată către orice rețea.

Întreruperile de curent se anunță a fi viitorul nu doar pentru SUA, ci și pentru UE și Marea Britanie dacă vor continua această tranziție spre energia curată.

Rețelele au nevoie de energie consistentă pentru energie electrică pe care o furnizează doar cărbunele, gazul natural și energia nucleară. Dacă emisiile nete zero sunt obiectivul, acesta poate fi îndeplinit doar cu energie nucleară zero carbon.

Peste șase mii de produse zilnice provin dintr-un baril de țiței. Costurile energiei electrice nivelate vor fi depășite de electricitatea scumpă, dacă energia curată ba fi noua normă. Deci cum va puutea produce electricitatea șase mii de produse dătătoare de viață, care luptă împotriva pandemiei?

Texasul este un prim exemplu al inevitabilității unui colaps social, dacă va avea loc cu adevărat o tranziție a energiei verzi. Vortexul polar din Texas a dezvăluit că operatorii rețelelor nu au putut apela la surse regenerabile (panouri solare și turbine eoliene) atunci când erau cruciale.
Acum, Texasul anunță că va construi cel de-al doilea cel mai mare sistem de stocare a bateriilor din lume pentru „data viitoare”. Din păcate, bateria nu poate stoca decât „trei minute din energia electrică produsă de parcurile eoliene din Texas”.

Predicțiile apocaliptice sunt date în mod constant pentru a ignora probleme din trecut, și nu pe baza științei și a realităților care arată că o tranziție a energiei curate este la un deceniu distanță, dacă se va întâmplă vreodată. Aceasta nu este o politică energetică sănătoasă a unor națiuni și a liderilor care au învins odată tirania, începând cu Al Doilea Război Mondial și terminând cu căderea Cortinei de Fier, concluzionează NI.