Zilele trecute o știre-bombă a uluit lumea întreagă: brusc, după mai bine de treizeci de ani, Gazprom a decis să nu mai dea Transnistriei gaz pe datorie. Ce se întâmplă? Domnul Putin se pregătește să detoneze Transnistria?

Dezamăgirea

Domnul Putin a fost profund dezamăgit de participarea Transnistriei la ”mobilizație”. Conta pe constituirea unei ”divizii nistrene”, cu cel puțin trei brigăzi. Transnistria are vreo 5.000 de militari activi și încă 15.000 în rezervă. Plus Miliția Populară (2.000) și cazacii ”Armatei Mării Negre” (1.000). Cu totul, cel puțin 15.000 de militari, mulți dintre ei cu pașaportul rusesc în buzunar. Dar iată, la o lună după începerea ”mobilizației”, nu există în Armata rusă nu o brigadă, nu un batalion, dar nici măcar o companie nistreană!

Explicația este simplă. În Transnistria armata este obligatorie, deci reflectă componența etnică a populației: nu mai mult de o treime sunt etnici ruși. Deci din cei 15.000 de rezerviști mobilizabili, 10.000 sunt etnici ucraineni și români, care n-au dorința să moară pentru Donbass sau Luhansk. Rămân cei 5.000 de rezerviști de etnie rusă. O fi având dânșii domiciliul în Transnistria, dar asta nu înseamnă că ar fi mai fraieri decât tinerii de vârsta lor din Rusia, care au fugit cu sutele de mii de ”mobilizația” putinistă. Majoritatea au și pașaport moldovenesc: dacă autoritățile de la Tiraspol devin prea insistente cu recrutarea, scot pașaportul și o iau spre România. Și de acolo, în Europa.

Nici pe Armata nistreană nu poate conta domnul Putin: dacă retrage cei 5.000 de militari activi din Transnistria, plus 1.500 din Grupul de Forțe Rus, și-i integrează în Armata rusă, Kremlinul poate să considere încheiată povestea așa-zisei ”Republici” Nistrene: a doua zi, steagul Republicii Moldova ar fi arborat la Tiraspol.

Și nu e foarte clar nici cum ar putea fi trimiși recruții, de la Tiraspol spre Rusia. În vară, încercările Armatei ruse de a trimite cadre militare în zonă au fost blocate de Republica Moldova: încălcau neutralitatea Chișinăului. Li s-ar fi sugerat recruților să se constituie în grupuri de ”turiști” cu destinația Varna, urmând ca de acolo să ia o navă spre Crimeea. Dar dacă eu știu de asta, vă dați seama că mult mai multe știe Contraspionajul NATO...

Câinele care nu latră

De peste trei decenii, Federația Rusă subvenționează separatismul nistrean prin exporturi de gaz. Principalele întreprinderi din Transnistria - Centrala termoelectrică de la Kuciurgan, Uzinele Metalurgice Moldova ”UMM”, întreprinderea de confecții Tirotex S.A. și Combinatul de Ciment de la Rîbnița – au primit vreme de peste treizeci de ani gaz gratis, în valoare de aproximativ 8 miliarde USD. Fiindcă nu sunt întreprinderi mici!

Astfel, Centrala electrică Kuciurgan are o capacitate instalată de 2520 MW – spre comparație, Centrala de la Cernavodă are numai 1300 MW. ”UMM” e un combinat siderurgic modern și produce un milion de tone de laminate anual. Tirotex S.A. are 3.000 de angajați și e a doua întreprindere a așa-zisei ”republici”, înaintea Combinatului de Ciment de la Rîbnița, care produce anual 500.000 de tone de ciment. 

Cea mai mare parte a producției de electricitate, laminate, ciment și textile este exportată. Vreme de 25 de ani, principala piață de export a fost Federația Rusă. Dar în 2014, după ce Republica Moldova a primit statut de asociere la Uniunea Europeană, lucrurile s-au schimbat rapid. Fiindcă, din punct de vedere juridic, Transnistria e parte a Republicii Moldova și beneficiază de acest statut de asociere! Ca urmare, exporturile către Rusia au scăzut de la peste 50% din totalul exporturilor nistrene la numai câteva procente, dar exporturile către UE au crescut corespunzător, la peste 50%.

Tocmai datorită acestei dependențe de accesul la piața europeană, autoproclamatele autorități de la Tiraspol au evitat să ia partea Rusiei în războiul din Ucraina și nu au depus niciun efort pentru a dinamiza participarea populației la ”mobilizația” putinistă. Din inerție, Federația Rusă a continuat să subvenționeze Transnistria, prin furnizarea de gaz gratuit, dar iată că, recent, domnul Putin a tras linia: „Câinele care nu sare să apere averea stăpânului nu primește de mâncare!” Pe vremea sultanilor, asta se numea devşirme: tribut de tineri creștini care, islamizați, deveneau ”copii de suflet ai lui Allah”, ieniceri.

Haraciul în carne de tun

Deci, Tiraspolul n-a plătit haraciul față de Kremlin! Exact la o lună de la decretarea mobilizării, nistrenilor li s-a redus porția de gaz cu 30%. Și cât timp nu furnizează Moscovei carne de tun, porția de gaz le va fi scăzută cu 10%, de la lună la lună! Asta înseamnă că marii consumatori de gaze – ”UMM” și Combinatul de Ciment de la Rîbnița - și vor întrerupe activitatea. Liderii de la Tiraspol au dispus deja livrarea prioritară a gazelor către populație și către Centrala de la Kuciurgan, care asigură energie electrică pentru întreaga Republică Moldova. Iar asta înseamnă că așa-zisa ”republică” separatistă e lăsată la mâna autorităților de la Chișinău, care au posibilitatea să importe gaz din surse UE.

Nu prea sunt perspective ca Tiraspolul să poată trimite Moscovei tainul de carne de tun. Până de Crăciun, Centrala Kuciurgan va trebui să învețe să se descurce fără gazul rusesc. Mai are ceva stocuri de cărbune, dar numai pentru două luni de funcționare la capacitate minimă. După care, în februarie, în Transnistria se întrerupe și termoficarea, și lumina  electrică. Așa-zisele ”autorități” de la Tiraspol au de ales: fie trimit domnului Putin o divizie de voluntari (ceea ce e foarte puțin probabil), fie așa-zisa ”Republică” Nistreană se va destabiliza socioeconomic, în miez de iarnă.

Transformând Transnistria într-un fel de ”dronă sinucigașă” și detonând-o, domnul Putin contează că schijele rezultante vor lovi direct Republica Moldova și, indirect, România. Până ieri, Centrala de la Kuciurgan asigura 70% din necesarul de electricitate al Republicii Moldova. Ca urmare a trecerii centralei în regim de avarie, Chișinăul se confruntă cu un deficit de energie electrică de 43%, iar din luna noiembrie, de 40%. Va fi greu să facă față, fiindcă nici Ucraina, nici România nu sunt în situația să ajute semnificativ.

Se scontează, la Kremlin, că acutizarea crizei energetice ar putea determina un val de refugiați, inițial din Transnistria. Autoritățile legitime ale Republicii Moldova nu au cum să se opună: majoritatea populației de pe malul stâng al Nistrului are pașaport moldovenesc. Din ianuarie, Moscova contează că infrastructura energetică a Republicii Moldova va ceda și ea, iar valul de refugiați se va rostogoli peste Prut, internaționalizând criza umanitară. 

Detonarea

Calculele kamikaze ale domnului Putin nu au ținut însă seama de o evoluție de ultim moment, care i-a luat prin surprindere pe mulți analiști. Pe fondul panicii provocate de perspectiva unei crize a gazelor, Uniunea Europeană a importat masiv gaz lichefiat: în septembrie au sosit 66 de nave, în octombrie 82, iar alte zeci de nave așteaptă la facilitățile plutitoare de stocare să crească prețurile, cândva în ianuarie - februarie. Asta, pe fondul unei toamne relativ calde, care a dus la reducerea consumului. 

Ca urmare a acestor disponibilități de gaz pe piața europeană și a interconectării rețelei din Republica Moldova cu cea din România, autoritățile de la Chișinău ar fi în măsură să furnizeze gaz Transnistriei. Desigur, nu gratis! Comentând situația, viceprim – ministrul moldovean pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a declarat: „Ei sunt cetățenii noștri și nu vom inventa prețuri preferențiale pentru consumatorii unei anumite părți a Republicii Moldova”. Mă aștept ca, în curând, să se ajungă la un compromis: livrare de gaz european la schimb cu energie electrică produsă la Kuciurgan. Asta ar rezolva problema.

Altfel spus: plănuind să detoneze Transnistria ”ingrată”, domnul Putin a reușit s-o lase la mâna Republicii Moldova. Este un pas important în procesul de reîntregire, care în plus survine într-un moment critic: pe fond de ”mobilizație”, starea de spirit a populației nistrene nu evoluează deloc în favoarea Rusiei, nici măcar în mediile de etnie rusă. Oare cine are poftă să-și vadă copiii luați cu arcanul, pentru a fi trimiși pe un front îndepărtat?

Mai mult: apetența pentru separatism e în scădere, în Transnistria. Să nu ne facem iluzii: timp de 30 de ani, așa-zisa ”republică” separatistă a constituit o placă turnantă a contrabandei între CSI și Uniunea Europeană. Războiul a pus însă capăt și contrabandei: accesul Transnistriei la portul Odessa a fost închis, iar frontiera este strict controlată. Armata ucraineană dorește să preîntâmpine un atac din partea Grupul de Forțe Rus.

Dacă nu-i rost de contrabandă, care-i chichirezul cu separatismul? Segmente din ce în ce mai mari ale populației din Transnistria încep să se îndoiască de justețea liniei politice a regimului de la Tiraspol care, lipsit de veniturile obișnuite, nu poate calma situația prin mijloace populiste. În schimb, pentru prima dată, Republica Moldova vămuiește tot ce intră și ce iese din Transnistria. Iar în curând, Chișinăul va controla și infrastructura energetică a așa-zisei ”republici”. Ar fi sfârșitul pașalâcului rusesc de pe Nistru.

Și asta nu e totul. Vorbind în fața a 50 de președinți și vicepreședinți de Parlamente și a reprezentanților instituțiilor internaționale, președintele ucrainean Zelenski, foarte bine informat ca întotdeauna, declara la 25 octombrie: „Trebuie să facem din acest format al nostru, formatul Platformei Crimeii, începutul pentru alte platforme umanitare și diplomatice care vor contribui la de-ocuparea altor teritorii care au fost cândva înrobite: din Transnistria și Abhazia până în Teritoriile de Nord”. Deci, va fi constituită o platformă pentru a gestiona diplomatic și umanitar nu numai criza din Transnistria, ci și cea din Abhazia. Unde deocamdată e liniște – deși nici ei n-au plătit haraciul în carne de tun!

Oare domnul Putin are de gând să detoneze nu numai Transnistria, ci și Abhazia, căreia îi finanțează jumătate din buget? Așa s-ar zice...