Procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care Ion Iliescu, membru şi preşedinte al C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României, Iosif Rus, fost comandant al Aviaţiei Militare, şi Emil (Cico) Dumitrescu, fost membru CFSN, sunt acuzaţi în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 de infracţiuni contra umanităţii.

În esență, în rechizitoriu procurorii rețin că înainte de evenimentele din decembrie 1989, în plin regim dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, în România activa un grup care acționa pe două paliere – unul politic și unul militar – și care avea drept scop înlăturarea de la putere a liderului comunist. Numai că țelul grupului nu era înlocuirea regimului comunist cu cel capitalist, ci mai degrabă un „puci” pe model sovietic.

„În mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus. Prin toate apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a insistat că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sunt «emanaţi ai Revoluţiei». Realiatea contrazice această susţinere”, suțin procuroii în rechizitoriu.

Potrivit procurorilor, grupul politico-militar erau unul „filosovietic”, format din oameni de partid și militari inspirați din Perestroika (n.r. – „Restructurarea”) demarată în URSS de Mihail Gorbaciov.

Conform mărturiilor aflate la dosar, din grup au făcut parte, de-a lungul timpului, mai multe personaje. Cea mai veche „atestare” a grupului este cea despre care vorbește Radu Nicolae, căpitan rang I de Marină. „

Am fost contactat de un profesor care m-a pus în legătură cu domnul Măgureanu. Asta se întâmpla în 1970. Relaţiile mele au fost continue cu Virgil Măgureanu până la arestarea mea (....) Activitatea mea în această perioadă a fost de cunoaştere a unor indivizi, a unui grup de oameni, s-a pus problema recrutării sistematice a acestor persoane, fiecare în domeniul lui, eu deja făceam parte din grupul de vârf, pentru că mie mi s-a cerut părerea de către Virgil Măgureanu dacă Ion Iliescu poate să fie atras sau nu, face obiectul sau nu face”, relatează Radu Nicolae.

În 1984 s-a pus pentru prima oară problema răsturnării lui Nicolae Ceaușescu. „În 1984 încep să aibă loc primele întâlniri ale aşa zisului vârf ale acestei structuri – la care au luat parte, la o primă întâlnire, Iliescu, Ioniţă, Măgureanu, Militaru şi eu (....) Deci, în 1984 s-a pus problema foarte clar a răsturnării lui Ceauşescu”, relatează Radu Nicolae. Grupul avea sprijin de la vârful URSS. „Am aflat la Moscova, în 1992 şi 1993, cu ocazia unei întâlniri cu nişte foşti mari ai KGBului că reţeaua lor informa, iniţial pe predecesorul lui Gorbaciov şi ulterior pe Gorbaciov despre această mişcare din România”, mai arată Radu Nicolae.

De ce nu a reușit lovitura de stat din 1984? Relatează tot Radu Nicolae: „(....) În 1984 se stabiliseră clar legăturile în armată, lucrurile erau foarte bine puse la punct de Ioniţă (n.r. – general de armată Ioan Ioniță)… urma ca toată afacerea să se desfăşoare când Ceauşescu făcea vizita în Germania., atunci urma să se întâmple, cu ajutorul unor primi secretari.Ceauşescu n-a rămas decât o zi (....) S-a întors imediat în ţară. După care toată grupa am fost foarte riguros supravegheaţi (....)”

Membrii grupului au continuat să comploteze și după acest episod. „Deci, grupul, care decidea: Iliescu, Măgureanu, Militaru, Radu şi Ioniţă, ne-am întâlnit de vreo şase ori (....) În maşina lui Virgil Măgureanu aveau loc discuţii. Odată, în luna noiembrie, s-a pus problema unui scenariu foarte riguros (....) Aproape întreaga responsabilitate a – să-i zicem pe nume: puciului – cădea pe spatele armatei, a militarilor. Şi atunci Ioniţă s-a înfuriat, a întrerupt orice fel de informaţii către grupul Iliescu-Măgureanu şi s-a apucat cu Militaru foarte serios. Au fost atraşi o seamă de generali, ofiţeri superiori (....) Ultimii cu care s-a stat de vorbă au fost generalii Gomoiu şi Popa (....) Noi ne-am propus nu să înlăturăm sistemul ci să-l facem să funcţioneze real (....) Prin Patilineţ am avut relaţii până la nivelul lui Gorbaciov”, a relatat Radu Nicolae.

 

GRUPUL POLITIC. Emanații PCR

Latura civilă era formată din persoane cu funcţii ce permiteau exercitarea de influenţă asupra tuturor mediilor civile, inclusiv asupra elitelor culturale. Aripa politică, ce-şi subordona în mod firesc aripa militară, era condusă de Iliescu Ion. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat.

● Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani.

● Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al apărării.

● Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.

● Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al MStM al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial.

● Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice.

● Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială.

La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.

 

GRUPUL MILITAR. Influența din URSS

Latura militară era compusă din ofiţeri superiori cu funcţii la vârful ierarhiilor MApN şi DSS, dar şi din ofiţeri ce au deţinut funcţii la nivel mediu. Aripa militară a fost iniţial condusă de generalul Ioniţă Ion (fost ministru al apărării), iar după moartea acestuia, de generalul Militaru Nicolae care, urma ca începând cu 22 decembrie 1989 să aibă un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu Ion în funcţia de ministru al apărării.

● Militaru Nicolae avea, încă de la constiuirea grupului, foarte clar cristalizată ideea răsturnării violente de la putere a lui Ceauşescu Nicolae, cu implicarea directă a armatei.

● Generalul Militaru prefigura un inevitabil conflict violent între MApN şi DSS, pornind de la preconcepţia conform căreia DSS urma să se situeze în mod obligatoriu de partea preşedintelui Ceauşescu Nicolae

● Influenţa externă a grupului a ajuns până la vârful ierarhiei politice din URSS (Mihail Gorbaciov). Din perspectivă istorică se constată că toate personajele apărute în declaraţiile mai sus invocate, aflate în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au coagulat în mod rapid şi eficient şi au avut un rol important în evoluţia ulterioară a evenimentelor.

 

Comunicatul lui Ion Iliescu din 25 decembrie 1989

 

 

 

În mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus. Procurorii arată în rechizitoriu că prin toate apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a insistat că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sunt „emanaţi ai Revoluţiei”. Realiatea contrazice această susţinere, susțin anchetatorii.

„Este total falsă ideea care s-ar putea să se acrediteze că a fost o lovitură de stat realizată de câteva forţe organizate (…) Adevărul este că acest CFSN este emanaţia mişcării şi nu a precedat mişcarea” - 25 decembrie 1989 – Comunicat al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Prin acest comunicat, spun procurorii, Ion Iliescu a insistat că el şi CFSN sunt emanaţia mişcării revoluţionare şi nu au precedat această mişcare. Aşa cum s-a arătat mai sus, afirmaţiile lui Iliescu Ion reprezintă o dezinformare. Este foarte bine probat că FSN, incluzându-l pe Iliescu Ion in calitate de lider, a existat înainte de izbucnirea evenimentelor din decembrie 1989.

 

Gen. Nicolae Militaru: Lovitura de stat, plănuită încă din 1982

Generalul de armată Militaru Nicolae (1925 – 1996) declara la Comisia Senatorială, în dosar nr. 238/J.I.4, Stenograma nr. 2, vol.1 din 16.09.1993 că lovitura de stat era plănuită încă din 1982. Iată principalele declarații ale generalului de armată.

● „În toamna lui 1984, în timp ce Ceauşescu trebuia să plece într-o vizită în RFG, era pregătită o lovitură de stat care nu s-a executat pentru că, spre totala noastră decepţie, s-au luat nişte măsuri de contracarare (....) am fost convinşi că cineva, chiar din interiorul grupului nostru, a spus unde nu trebuie”.

● „În grupul respectiv erau şi oameni politici. Grupul era compus din două părţi distincte: civili şi militari. În fruntea civililor era dl. Ion Iliescu, în fruntea generalilor era generalul de armată Ioniţă. Contactul dintre aceste două grupuri îl făceam eu, direct între dl. Iliescu şi gen. Ioniţă. Acest lucru era în 1982 (....) Eu am intrat în legătură cu dl. Iliescu într-un spital. El făcea o vizită într-un spital şi când m-a văzut a intrat şi la mine, am stat puţin de vorbă şi l-am condus. Pe scările spitalului am comentat că înainte cu două zile, Ceauşescu, în una din multele lui cuvântări, ultima chiar, „dădea cu barda în Dumnezeu”. Am zis că, oare chiar nu sunt forţe în România, pentru că în ultimă instanţă nu era altă posibilitate decât înlăturarea lui. Dl. Iliescu nu a zis nimic atunci, a fost de principiu de acord cu mine. (…)”

● „M-a căutat domnul Iliescu şi a insistat să iau contact telefonic cu el. I-am dat telefon, era într-o sâmbătă dimineaţă, m-am dus la el, apoi am plecat cu maşina lui de la „ape” în Parcul Herăstrău, unde ne-am plimbat şi am discutat vreo 4-5 ore. Deci, am intrat eu în acel grup, grup din care făceau parte şi Virgil Măgureanu şi cpt. de rang I Radu Nicolae. Atunci am auzit că s-a încercat să se ia legătura cu gen. Ioniţă care, însă a refuzat (…)Apoi am început să lucrăm împreună (....)”

● „Armata, după planul care se stabilise, avea ca sarcină anume după ce se dădea lovitura de stat şi erau arestaţi toţi cei vizaţi, armata trebuia să se interpună între poporul român care ar fi ieşit în stradă să sprijne lovitura de stat şi forţele malefice care au fost şi acţionau opunându-se loviturii de stat (....) Nu se poate spune că (Securitatea) nu a aflat, pentru că eram urmăriţi pas cu pas şi ştiam că ceva se cunoaşte de la ofiţerii de securitate care lucrau în posturi importante şi care făceau parte din grupul nostru.

● „Vă dau un amănunt: eu trebuia să plec la Timişoara. În seara de 16 decembrie a venit cineva şi mi-a spus să nu mai plec că la Timişoara s-a întâmplat ceva şi poate avem norocul să se extindă (....) Era ofiţer de securitate şi avea grad de maior, dacă nu am dat numele pentru alţii, nu voi da nici pentru acesta (....)Aveam patru variante de acţiune:

1.Momentul plecării lui Ceauşescu din ţară, moment care a fost plecarea lui în RFG…Deci prima variantă se referea la plecarea lui din ţară (....)

2. A doua variantă era când fam.Ceauşescu era în ţară, dar mergea în judeţe, dar în judeţe mai îndepărtate (....)

3- A treia variantă era întro zi de lucru obişnuită când urma să fie arestaţi la locul lor. Pe Postelnicu trebuiau să-l aresteze oamenii lui.

4. A patra variantă era atunci când ar fi avut loc o şedinţă de comitet executiv, trebuia să se blocheze intrarea şi să se acţioneze (....) Vă rog să reţineţi detaliul că a fost foarte greu să atragi în această acţiune oameni cu funcţii mari. Au aderat în mod deosebit ofiţerii tineri, comandanţi de subunităţi, ofiţeri din statele majore (....) Au fost comandanţii de subunităţi (....) ei trebuiau să influenţeze direct. S-au tras milioane de cartuşe şi înainte de 22 decembrie şi după 22 decembrie. Au murit cei care au murit şi eu sunt convins că nu numai armata a tras”.

 

Virgil Măgureanu și grupul puciștilor. Ce nume de cod aveau fiecare

 

Fostul șef al SRI Virgil Măgureanu a fost audiat și el de procurorii militari în Dosarul Revoluției. În anul 1980 acesta era lector la catedra de Socialism Ştiinţific şi Ştiinţe Politice. „

Aveam posibilitatea să cunosc multă lume cu funcţii dintre cele mai înalte (…). Ceauşescu a intrat întrun declin şi astfel situaţia economică şi socială a avut de suferit (....) Pe acest fond s-a creat şi grupul nostru de rezistenţă şi s-au amplificat încercările noastre de a găsi o soluţie viabilă (....) Îl cunoşteam pe Ion Iliescu de mai multă vreme şi acesta făcând parte din cercul nostru de persoane care încercau să constituie un nucleu de opoziţie faţă de Nicolae Ceauşescu”, a declarat Virgil Măgureanu.

Despre perioada respective vorbește și Nicolae Iosub, ofițer la Direcția de Securitate a Statului (DSS).

„În anul 1983 după absolvirea Academiei Militare şi repartizarea mea la DSS (…) am primit în lucru dosarul privind pe gl. Kostyal Ştefan. A rezultat că gl. Kostyal avea legături cu fostul ministru al apărării Ion Ioniţă, cu căpitanul de rangul I Radu Nicolae şi prin acesta din urmă cu profesorul Virgil Măgureanu, gl. Nicolae Militaru, poate chiar ca element principal. Practic cercetările noastre au pus în evidenţă existenţa unei aşa zise „reţele” mai vaste decât se bănuia”, este mărturia ofițerului DSS.

„Iniţial dosarul care îl privea pe general (n.r. - Kostyal Ştefan) a avut denumirea «Kastorul». (…) Am constatat că cercul relaţional al generalului Kostyal de interes operativ se extinsese şi asupra lui Ion Iliescu şi altor persoane, astfel încât am schimbat denumirea codificată a lucrării în „Corbii”.

În anchetă, fiecare personaj a primit un nume de cod, își amintește ofițerul de Securitate. „Personajele din dosarul pe care îl aveam în lucru au primit şi anumite nume de cod, astfel: Nicolae Militaru apărea ca «Milică», Ion Ioniţă – «Iorgu», gl. Kostyal – «Corbul», Radu Nicolae – «Rodion». Am remarcat faptul că gl. Militaru vizita din ce în ce mai des Ambasada Sovietică de la Bucureşti folosind ca acoperire motivaţia solicitării unor duplicate a unor acte de absolvire a unor cursuri în URSS pe care le-ar fi pierdut în original”.