Azi s-a născut una din cele trei Elene emblematice pentru Istoria României.Este considerată un personaj malefic.

Elena Ceaușescu, una dintre cele mai enigmatice și controversate figuri din istoria României, rămâne un subiect de fascinație și dezbatere chiar și după decenii de la căderea regimului Ceaușescu. Născută pe 7 ianuarie 1916, în Petrești, județul Dâmbovița, Elena Ceaușescu a avut o ascensiune politică fulgerătoare, devenind o figură centrală în politica românească alături de soțul ei, Nicolae Ceaușescu.

A fost executată la Târgoviște, în Decembrie 1989. Unii spun asasinată de spionii ruși care au preluat puterea. Alții de noua putere revoluționară, condusă de Ion Iliescu. Două versiuni care de fapt se întrepătrund. Ion Iliescu a fost exponentul Kremlinului în confiscarea Revoluției.

Elena Ceaușescu: Primii Pași

Elena Petrescu, cum era cunoscută în tinerețe, a crescut într-un mediu modest, ca fiica unui țăran. A plecat la București pentru a căuta oportunități de muncă, lucru care a marcat începutul transformării sale.

Cu o educație formală limitată, Elena a lucrat inițial ca muncitoare într-o fabrică, un detaliu care mai târziu va fi folosit pentru a-și construi imaginea de "femeie a poporului".

„După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească. Era subţire şi înaltă. Iar în sat, i se spunea «Păsărica». Şi asta fiindcă nu obişnuia să poarte chiloţi”, preciza Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”

Ascensiunea în Partidul Comunist

Intrarea Elenei în Partidul Comunist Român a fost punctul de cotitură al vieții sale. Fratele mai mare al Elenei, Gogu Petrescu, a fost figura centrală care a facilitat sosirea ei în București. Odată ajunsă în capitală, Elena a devenit o textilistă calificată și, prin influența fratelui, a început să se integreze în grupările comuniste.

Inițial, Elena l-a cunoscut pe Marin Ceaușescu, care avea să-i devină cumnat. Conform unor surse din cercul apropiat, Elena ar fi avut o relație cu Marin înainte de a-l întâlni pe Nicolae Ceaușescu. Această legătură a facilitat intrarea ei în „Cercul Cultural Muncitoresc” și, ulterior, în 1937, aderarea la Partidul Comunist Român. Cu toate acestea, nu există dovezi că Elena ar fi fost implicată direct în acțiuni politice în acea perioadă, deși mai târziu, în anii '70, au fost manipulate fotografii pentru a-i plasa pe soții Ceaușescu în fruntea unor importante mitinguri muncitorești.

După căsătoria cu Nicolae Ceaușescu în 1947, influența ei a crescut progresiv. Nicolae Ceaușescu a devenit liderul partidului în 1965, iar Elena a început să-și asume roluri tot mai importante în politica națională și în partid.

Elena Ceaușescu: Omul de Știință?

Una dintre cele mai discutate aspecte ale vieții Elenei Ceaușescu este pretinsa sa carieră științifică. Deși se afirmă că a avut realizări notabile în chimie, numeroase surse sugerează că acestea erau exagerate sau chiar fabricate pentru a-i construi o imagine publică impresionantă.

Elena Ceaușescu a primit numeroase titluri și doctorate onorifice de la instituții academice din întreaga lume, un aspect care continuă să stârnească controverse.

Membru de Onoare al Societăţii Internaţionale de Chimie Industrială, Franţa, 1970

Membru active al Academiei de Ştiinţe din New York, 1973

Membru de onoare al Colegiului Chimiştilor şi Inginerilor Chimişti din Costa Rica, 1973

Membru de onoare al Consiliului Universitar şi Consiliului de Conducere  al Universităţii Centrale din Ecuador, 1973

Membru de onoare al Institutului Ecuadorian de Ştiinţe Naturale, 1973

Membru de onoare al Şcolii de Ştiinţă a Informaticii din cadrul Universităţii Centrale din Ecuador, 1973

Profesor onorific al Universităţii Naţionale de Inginerie din Lima, Peru, 1973

Membru de onoare al Institutului American al Chimiştilor, 1973

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires, 1973

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Sud-Bahia Blanca, Argentina, 1974

Doctor Honoris Causa al Universităţii Feminine din Manila, Filipine, 1975

Membru de onoare al Societăţii de Chimie din Mexic, 1975

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Yucatan, Mexic, 1975

Profesor universitar extraordinar al Universităţii Naţionale Autonome din Mexic, 1975

Doctor Honoris Causa în ştiinţe al Universităţii din Teheran, 1975

Membru de onoare al Societăţii de Ştiinţă a Polimerilor, Japonia, 1975

Membru correspondent al Academiei din Atena, 1976

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Ghana, 1977

Membru asociat al Institutului Egiputului, 1977

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Illinois, SUA, 1978

Membru al Institutului Regal de Chimie din Londra, 1978

Professor Honoris Causa al Institutului Politehnic al Londrei Centrale, 1978

Membru titular şi membru al Comitetului de Onoare al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere, Paris, 1981

Doctor Honoris Causa la Universităţii Tehnice pentru Orientul Mijlociu, Ankara, 1983

Doctor Honoris Causa al Universităţii din Malta, 1983

Doctor Honoris Causa în Ştiinţe al Universităţii din Islamabad, 1984.

Rolul în Regimul Ceaușescu

Ca soție a liderului comunist, Elena Ceaușescu a avut un rol semnificativ în conducerea țării. A fost membru al Comitetului Executiv al Partidului Comunist și a deținut diverse funcții guvernamentale.

Stilul ei autoritar, implicarea în deciziile politice și economice importante, și aparenta sa lipsă de simpatie pentru poporul român au contribuit la imaginea negativă pe care o avea în rândul cetățenilor.

În lucrarea sa "Orizonturi roșii", Mihai Pacepa portretizează o imagine negativă a Elenei Ceaușescu. Descriind-o ca fiind o persoană crudă, nocivă, mereu nemulțumită și malitioasă. Ca "academician", era de fapt doar semi-analfabetă, Elena Ceaușescu avea obiceiul de a cheltui sume exorbitante în timpul vizitelor sale în străinătate. Lista ei de cumpărături includea bijuterii, diamante, haine de lux și alte produse scumpe. Achiziționate și aduse înapoi la București de servitorii săi loiali.

Cartea lui Pacepa

Pacepa era fostul șef adjunct al Departamentului de Informații Externe din România comunistă. În calitate de consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu, o însoțea pe soția dictatorului în numeroase călătorii. El relatează cum Elena Ceaușescu negocia prețurile pentru a obține reduceri de la „infamii imperialiști”. Spunând frecvent: „Nu trebuie să-i îmbogățim pe capitaliști cu banii noștri comuniști”.

Pacepa mai adaugă că Elena Ceaușescu își disprețuia propriul popor și nutrea o ură nejustificată față de oamenii obișnuiți. Se distra privind cum aceștia stăteau la cozi interminabile, ignorând faptul că alimentele și bunurile esențiale erau greu de găsit și că populația suferea din cauza frigului și întunericului. „Ce or fi găsit șobolanii ăștia de stau la coadă?”, ar fi comentat ea, văzând o mulțime așteptând, iar în altă ocazie ar fi spus despre ei că „sunt doar niște viermi”.

Căderea și Moartea

Destinul Elenei Ceaușescu a fost pecetluit în decembrie 1989, când regimul comunist din România a fost răsturnat. Ea și Nicolae Ceaușescu au fost judecați într-un proces sumar și executați pe 25 decembrie 1989. Moartea lor brutală a marcat sfârșitul unei ere tumultuoase în istoria României. Elena Ceaușescu rămâne o figură polarizantă în istoria recentă a României.

Pe de o parte, este văzută ca simbol al corupției, abuzului de putere și al falsificării istoriei. În timp ce pe de altă parte, unii o văd ca pe un produs al sistemului comunist. Care a fost folosită pentru a-și sprijini soțul în menținerea unei puteri absolute. Viața și moartea ei rămân subiecte de interes.