Ceaușescu urma să fie asasinat în 1981! Un grup de trei români a încercat să-l împuște. Au fost prinși după o urmărire spectaculoasă

Sursa foto: Fortepan

Viorel Rovențu, eroul care a încercat să-l ucidă pe Ceaușescu în 1983, a trăit o viață marcată de torturile Securității și de încercarea de evadare spectaculoasă dintr-un vagon-dubă.

Ceaușescu putea fi eliminat de la începutul anilor '80. În 1981, un fost deținut politic, profesorul Raul Volcinschi, a orchestrat un plan îndrăzneț. Un atentat menit a pune capăt regimului dictatorului Nicolae Ceaușescu. În centrul acestui complot se afla Viorel Rovențu, un tânăr hotărât să joace un rol decisiv în această misiune periculoasă, scrie jurnalistul Răzvan Gheorghe pe Facebook.

Pentru a-și asigura arsenalul necesar, Rovențu, alături de Petrică Năstase și Nicolae Stanciu, a pus la cale un jaf nocturn la postul de Miliție din Osica de Sus. De acolo au reușit să sustragă două pistoale-mitralieră AKM și o cantitate semnificativă de muniție. Conștienți de gravitatea acțiunilor lor, cei trei au pășit pe un drum fără întoarcere.

Inițial, au planificat să-l asasineze pe Ceaușescu în timpul unei apariții publice pe Calea Victoriei. Au renunțat la acest plan datorită riscurilor și incertitudinilor ridicate. În cele din urmă, au decis să profite de o vizită de lucru a dictatorului în zona Gostiu, Giurgiu, cu scopul de a-l lichida în timp ce acesta inspecta „recoltele-record”. Rovențu, înarmat și călare pe o motocicletă Jawa, intenționa să atace mașina prezidențială într-un punct strategic ales. Era o curbă strânsă care împiedica accelerarea coloanei oficiale. Totuși, planul lor a fost dejucat de anularea neașteptată a vizitei lui Ceaușescu. Acesta a fost consiliat de Securitate să evite aparițiile publice în urma furtului de arme.

Liga Europa. Hoffenheim - FCSB, 0-0. Campioana României, meci în premieră cu echipa germană

Zodiile care își găsesc marea dragoste la finalul anului. Viața lor se va schimba radical

Ceaușescu, păzit de Miliție și Securitate

Capturarea conspiratorilor în tentativa de asasinare a lui Nicolae Ceaușescu a fost un episod tensionat, marcat de un amplu desfășurament de forțe de ordine. Viorel Rovențu și complicii săi, aflați într-o continuă mișcare și încercând să-și ducă planul până la capăt, au devenit ținta unei vânători nemiloase din partea Securității, Miliției și Armatei.

După anularea vizitei lui Ceaușescu la Gostiu (Giurgiu), Rovențu și camarazii săi s-au îndreptat spre Fetești, auzind zvonuri despre o posibilă vizită a dictatorului în zonă. Pe drum, la intrarea în Călărași, o patrulă de Miliție a încercat să-i oprească, moment în care Rovențu a accelerat, declanșând o urmărire intensă. În ciuda schimbului de focuri, cei trei au reușit inițial să scape, abandonând vehiculul și continuând pe jos.

Securitatea, într-o mobilizare fără precedent, a desfășurat o operațiune masivă de căutare, implicând elicoptere și numeroase echipe la sol. În cele din urmă, în apropierea localității Făcăieni, Rovențu și Năstase au fost surprinși de forțele de ordine. În ciuda unei rezistențe disperate, în care Rovențu a reușit să imobilizeze temporar un milițian, inevitabilul s-a produs. Rovențu, rănit și sângerând, a fost capturat în viile de la Palazu Mare. Petrică Năstase a fost, de asemenea, prins în scurt timp.

Potrivit rapoartelor Securității, asupra lor s-au tras peste 2000 de gloanțe în timpul capturării. Faptul că niciunul dintre ei nu a răspuns cu foc demonstrează că intenția lor era strict îndreptată împotriva lui Ceaușescu și nu împotriva altor persoane. În timpul capturării, Tudor Postelnicu, șeful Securității, și George Homoștean, Ministrul de Interne, au fost prezenti personal. Demonstrând importanța pe care regimul o acorda acestui caz. Interogatoriile au început imediat, chiar în timpul transportului spre locurile de detenție. Aamenințările cu execuția au fost o tactică constantă pentru a obține informații.

Cum au scăpat de pedeapsa la moarte

Scăparea lui Viorel Rovențu și a camarazilor săi de la pedeapsa capitală, inițial impusă pentru tentativa de asasinare a lui Nicolae Ceaușescu, a fost un proces complex și tensionat, marcat de schimbări politice și presiuni internaționale.

În primul rând, în timpul procesului și al detenției, Rovențu și colegii săi au menținut o poziție fermă. Au negat acuzațiile de tentativă de asasinat și insistând că furtul de arme a fost destinat unei spargeri la un sediu al CEC. Prin această strategie, ei au reușit să evite incriminarea pentru o infracțiune politică. Aceasta ar fi justificat pedeapsa capitală. De asemenea, nici autoritățile nu doreau să recunoască public faptul că a existat o încercare serioasă de a-l asasina pe Ceaușescu. O povestea care ar fi contrazis narativul oficial al popularității și iubirii necondiționate a poporului față de lider.

Cu toate acestea au fost condamnați la moarte. După condamnarea inițială, sentințele au fost comutate de la pedeapsa cu moartea la ani grei de închisoare. Această decizie a fost influențată și de schimbările politice din România și presiunile internaționale. Perioada finală a regimului Ceaușescu a fost marcată de o izolare internațională crescândă și de critici din ce în ce mai puternice cu privire la abuzurile drepturilor omului. În acest context, executarea unor prizonieri politici ar fi adus și mai multă condamnare internațională și ar fi izolat și mai mult România.

Iliescu a refuzat grațierea

După Revoluția din 1989, Rovențu a dezvăluit public motivul detenției sale. Profesorul Raul Volcinschi și ceilalți intelectuali din spatele operațiunii au rupt tăcerea. Cu toate acestea, Ion Iliescu nu le-a ascultat vocile, refuzând orice posibilitate de grațiere. Presa de atunci relata că Iliescu era sfătuit să nu-i grațieze, de teamă că ar putea fi și el ținta unei tentative de asasinat.

Rovențu a participat și la revolta de la penitenciarul Colibași din 1989 și a realizat o evadare spectaculoasă dintr-un vagon-dubă. A fost grațiat abia în 1999 de președintele Emil Constantinescu, după 15 ani și 5 luni de tortură și închisoare. Participarea sa activă la evenimentele din istoria recentă a României, încercările de asasinat, tortura suferită și rezistența în fața regimului comunist rămân mărturii ale curajului și determinării sale.