În august anul trecut a fost lansat în spațiu, cu ajutorul rachetei Vega, Aeolus, satelitul care studiază vânturile cu o nouă tehnologie.

Aeolus va realiza o harta a vanturilor in lumea intreaga, cu obiectivul de a contribui la studiul schimbarilor climatice pentru  a se efectua o previziune meteo mult mai precisa decat la ora actuala.

 

Racheta Vega trebuia fie lansata pe 21 august 2018, insa, destul de ironic, lansarea a fost intarziata de un vant destul de puternic. Lansarea a avut loc in final pe 22 august, de la baza agentiei statiale europene din Kourou (din Guyana Franceza). Vega  a dus in spatiu satelitul Aeolus, care a fost amplasat cu succes in orbita la o altitudine de circa 320 de kilometri.

Aeolus, satelit al agentiei spatiale europene, ESA,  ii va ajuta pe cercetatori sa inteleaga cum se formeaza vanturile in lumea intreaga si sa realizeze o harta a acestora, astfel incat, de exemplu, cei in pericol de venirea unui uragan peste ei sau de prezenta in atmosfera a unor substante periculoase sa poata fi avertizati in timp.

Aeolus cantareste cat o mica masina, circa 1350 kg si foloseste o tehnologie noua, care pana la ora actuala nu a mai fost niciodata lansata in spatiu. Unicul instrument la bordul satelitului este un LIDAR (Light detection and ranging), botezat Aladin. Aladin lanseaza spre pamant doua fascicule laser cu lungimi de unda corespunzator radiatiei ultraviolete. Cand radiatia ultravioleta intalneste particule de aerosol prezente in atmosfera sau vapori de apa, aceata este imprastiata in diverse directii. Telescopul Aeolus, care are un diametru de un metru si jumatate, masoara lungimea de unda a radiatiei care se intoarce, fiind reflectata inapoi, la satelit. Acaesta radiatie permite masurarea vitezei vantului in toata lumea, de la nivelul marii la o altitudine de 30 km, insa doar cand cerul este liber de nori.

Costul total al misiunii a fost de circa 480 de milioane de dolari, si se asteapta ca instrumentul sa functioneze cel putin trei ani si jumatate insa, asa cum s-a intamplat in cazul multor sateliti, este foarte probabil ca acesta sa functioneze sapte sau chiar si opt ani.

In fiecare zi Aeolus se roteste de 16 ori in jurul Pamantului, deci cam o data la o ora si jumatate, intr-o orbita sincronizata cu Soarele. La fiecare trei ora datele sunt  transmise la baza de date de la Svalbard. Pentru a realiza insa o harta completa a vanturilor pe tot globul este nevoie de o saptamana. Ceea ce inseamna ca pentru a avea informatii in timp real asupra a ceea ce se intampla pe tot globul ar fi nevoie de trei sau chiar si mai multi sateliti de acest gen. Aeolus, se spera, este primul dintr-o serie de sateliti care vor folosi radiatia ultravioleta pentru studiul atmosferei terestre, a modului in care se formeaza si evolueaza vanturile si a cantitatii de aerosoli si vapori de apa in atmosfera.

Aeolus da informatii foarte utile pentru a realiza modele climatice din ce in ce mai precise, care sa ajute in studiul unor fenomene precum El Niño. Pana la lansarea acestui satelit anumite zone de pe Terra, mai ales in emisfera sudica, erau neacoperite de sateliti si informatiile lipseau. Hartile realizate cu ajutorul satelitului ii vor ajuta pe cercetatori sa inteleaga ce se intampla cu substantele pericuolase, rezultate in urma poluarii, care acopera, de exemplu, cerul in Beijing dar si cum evolueaza o eruptie vulcanica – unde se deplaseaza in atmosfera cenusa, care ar putea reprezeta un pericol pentru avioane.

Se spera deci ca Aeolus sa fie doar pimul dntr-o serie de instrumente lansate in spatiu care sa contribuie la intelegerea atmosferei si a fenomenelor care au loc in aceasta si de care depinde in mare parte calitatea vietii noastre.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro