Deşi e personajul central, "Felix" lipseşte din "stenogramele" ziaristului Stelian Negrea, ale cărui dezvăluiri au apărut în cotidianul nostru. Aşa a absentat Dan Voiculescu şi de la congresul partidului atât de conservator încât apare doar în "Jurnalul".
Dom’ profesor o fi fost ocupat cu desăvârşirea unui proces la care lucrează cu pricepere şi devotament de peste două decenii.
Obiectul muncii sale e poate chiar mai grav decât colaborarea sa cu Securitatea: a reînfiinţat-o. De dor, dar şi fiindcă nu cunoaşte un sistem mai lucrativ, Dan Voiculescu a devenit arhitectul pertinent şi migălos al noii Securităţi. Ca să poată exista din nou, Securitatea avea nevoie însă de o restauraţie după care încă suspină unii români. Ceea ce-l deosebeşte pe vicepreşedintele Senatului de nostalgicii de rând este înţelegerea profundă a sensului schimbărilor postdecembriste. Restaurator - doar până la un punct, căci n-a visat nicio clipă aducerea vreunui Ceauşescu pe tron, ci doar perpetuarea metehnelor unui sistem ticălos - iscusit, capitalistul roşu a plecat urechea la taclalele din mahalaua Vergului. Şi a descoperit iute visul de aur al românului comod, dornic să trăiască în capitalism muncind ca în socialism. Când a pus bazele imperiului său - furând startul, căci n-a luat-o de la zero în 1990, Dunărea suindu-l pe valul operaţiunilor de import-export -, a avut în vedere acest deziderat propriu eticii româneşti. A sondat atent esenţa contaminată de comunism a românismului. A descoperit astfel că dacă s-ar găsi de-ale gurii şi ar fi program toată ziua la televizor, nu ne-ar deranja să trăim într-o Românie ceauşistă făr-de-Ceauşescu, în care "Secoritatea", cum se "esprima" cizmarul, să nu mai lucreze pentru dictator, ci pentru "popor". Pentru a convinge pe cât mai mulţi de justeţea acestei mizerii, avea nevoie de o antenă. Prin urmare, a apelat la Florin Brătescu (varianta că îi întorcea serviciul celui care-l ascunsese la Revoluţie e discutabilă, deşi sună plauzibil). O, prea justul tovarăş Brătescu! Ce Antenă bătrânicioasă şi predestinată locului doi, o Televiziune Română minus "trăim decenii de împliniri măreţe", i-a încropit profesorului Voiculescu! Brătescu venea doar cu experienţa primului crainic al televiziunii comuniste, omul din spatele indelebilului "Reflector" (vai, ce urât să ponegrim curajosul program-procuror al poporului, folosit de partid ca supapă pentru prostime!). În tot acest timp, înconjurat de foşti cenzori de partid şi de presă sau de lupi tineri însetaţi, "Felix" cucerea redute capitaliste cu metode socialiste, devenind, la nivel mic, Ceauşescul pe care nu l-am avut.
Ajuns în fruntea unui stat în stat socialist cu faţă umană, imperiul mediatic fiind doar o componentă, Dan Voiculescu a înfiinţat şi Securitatea. Mai nou îi zice Departamentul de Investigaţii Media economice şi politice de la Antena 3, dar titulatura e doar de faţadă. De fapt, acest super-departament camuflat jurnalistic, dezvăluit de Negrea, e făcut după asemănarea Departamentului Securităţii Statului. Doar gândiţi-vă: cei ce veghează la respectarea acelui punct din contract prevăzând "sancţiuni de 100.000 de euro pentru discreditare" nu continuă munca Serviciului de Protejare a Secretelor de Stat (unitate specială a DSS)? Ca să afli de ce nişte firme internaţionale dau reclamă Pro-ului, iar Antenelor - ba, nu e preferabil să fi avut un stagiu în Direcţia a II-a (contraspionaj economic)? Sau măcar o detaşare la Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior? Ca să-i prinzi în ofsaid pe inamicii din PDL, strică nişte cunoştinţe la fosta Unitate Specială F (filaj), iar ca să-i protejezi pe amicii din PDL, prisosesc nişte ani petrecuţi la Serviciul D (dezinformare)? Pentru a intra pe post, nu trebuie instruiţi un pic, ca la Centrul de Informatică şi Documentare, atât "guriştii" de serviciu la pupitru, cât şi tehnicienii, să nu scape vreo poznă pe burtieră?!
Noii securişti - ar fi grozav ca Şereş, militarul eşuat în securist-şef sub oblăduirea familiei Voiculescu, să fie unicul din presă cu asemenea reflexe, dar nu e! - nu vor fi luaţi la întrebări, precum foştii. Eventual doar de nişte tineri pasionaţi de istorie, care, peste ani, vor încerca să înţeleagă cum a fost posibil aşa ceva după 1989. Uite că a fost şi este, cât timp vom mai înainta ca racul.
Recomandările noastre
