Din păcate sau din fericire, depinde cum priveşte fiecare, pe perioada aventurii politico-mediatice din ultimele patru luni, România a intrat pe pilot automat din punct de vedere al guvernării.
O ţară nu e chiar ca un avion care poate parcurge sute de mile doar cu comenzi electronice standard. Stabilitatea fragilă câştigată cu sacrificiile tuturor românilor, din sectorul bugetar, din sectorul privat, plus pensionari, e ca o zestre care poate fi risipită cu multă uşurinţă sau poate fi înmulţită. Cu atât mai mult cu cât se anunţă o nouă furtună la orizontul economiilor europene, iar seceta a cam făcut ravagii în agricultura noastră. Ne vom baza probabil pe o creştere economică mult mai mică decât fusese prognozată, iar deficitul bugetar deja se întinde mai mult decât poate fi finanţat rezonabil. În afară de secetă şi criza economică se mai adaugă sfârşitul de an electoral. Credibilitatea României pe plan extern serios zdruncinată de tentativa de lovitură de stat din această vară. Acestea sunt datele de intrare: seceta, criza economică, decredibilizarea României şi apetitul nesfârşit pentru bătălie politică al actualului guvern. Cineva trebuie să guverneze ţara asta până la alegerile din decembrie, dar şi după. Actuala coaliţie nu mi se pare că reuşeşte. În primul rând pentru că aranjamentele politice din interiorul USL par a fi singurul lucru care preocupă cele trei partide componente. Acolo avem un dezechilibru major. Pentru că, neinspiraţi, liderii şi-au feliat întreaga putere pe când erau în opoziţie şi sunt nevoiţi să constate că, în democraţie, preluarea puterii se face ceva mai lent: respectând proceduri, legi, Constituţia. PSD a căpătat, în mare, pârghiile executive guvernamentale, PNL ar trebui să mai aştepte până în 2014. Evident că asta naşte nelinişti şi neîncredere. E clar că preluarea guvernării cu şase luni înainte de alegerile parlamentare a prins nepregătite cele două partide din alianţă. La educaţie s-au schimbat vreo patru miniştri. O remaniere pe posturi cheie a avut loc după doar trei luni de guvernare, iar remanierea s-a făcut şi cu schimb de poziţii ministeriale între PSD şi PNL. Dezechilibrele interne din USL nu au cum să nu afecteze actul guvernării. Şi, până acum, au avut un efect simplu: l-au paralizat. Şansele să mai guvernezi în cele trei luni rămase până la alegeri, din care o lună de campanie şi o lună de certuri pe candidaturi, sunt din ce în ce mai mici. Din nefericire pentru România, guvernul USL dinaintea alegerilor şi-a ratat toate obiectivele şi, chiar mai rău, a dat ţării un obiectiv nou, pe care l-a mai avut doar în anii '90: recredibilizarea ţării. Eşecul guvernării USL este eşecul USL. Poate într-o altă formulă, poate într-un alt context, PSD, PNL şi PC ar fi reuşit să construiască o alianţă politică mai durabilă. Acum însă: eşec total. Dar, cum ziceam, cu sau fără USL, România trebuie guvernată şi după alegerile parlamentare. Din nefericire pentru România, guvernul USL dinaintea alegerilor şi-a ratat toate obiectivele şi, mai rău, a dat ţării un obiectiv nou, pe care l-a mai avut doar în anii '90: recredibilizarea