Primul deceniu după revoluţie, România n-a fost de vânzare. Din 2000 până în 2004, România s-a privatizat la foc automat, pe te miri ce şi mai nimic. Acum se văd roadele.
Poate n-aş fi repus pe tapet megaafacerea Petrom, dacă n-aş fi văzut ştirea că statul român a ajuns să datoreze companiei OMV Petrom 2,46 miliarde lei, echivalentul a aproximativ 600 milioane euro. Suma reprezintă cheltuieli de mediu, asumate prin contractul de privatizare.
Mai exact, austriecii ne cer, dezinvolt, două miliarde lei pentru închiderea sondelor şi 466 milioane lei pentru obligaţiile de mediu de la Doljchim. Sondele abandonate şi scoase din funcţiune şi obligaţiile de mediu de la Doljchim se referă la "activităţi de explorare şi producţie efectuate îna intea privatizării din 2004". Contractul de privatizare prevede ca OMV să recupereze cheltuielile de la statul român. "Buni" negociatori şi consultanţi a avut România, cât timp vom returna austriecilor pe obligaţii de mediu banii pe care i-am luat de la ei din privatizare. Plus cu minus înseamnă zero pentru statul român.
Guvernul Năstase a ales pentru privatizarea Petrom soluţia vânzării unui pachet de acţiuni dublate de majorarea capitalului social. Astfel, OMV a plătit statului român pentru 33,34% din acţiunile Petrom suma de 669 milioane euro. Ulterior, a majorat capitalul social cu încă 830,6 milioane euro, bani care n-au mai intrat în buzunarul statului, ci în zestrea firmei austriece. OMV a ajuns astfel să deţină 51% din acţiuni, iar valoarea Petrom a depăşit 1,5 miliarde euro. Prin acelaşi contract, statul român a concesionat firmei austriece şi rezervele de petrol şi gaze pentru o perioadă de 35 de ani.
Din analizele ulterioare ale experţilor în rezerve de petrol a reieşit că preţul real al Petrom era dublu, adică 3 miliarde euro, şi nu 1,5 miliarde cât a plătit OMV. Implicit, că preţul concesiunii a fost subevaluat, iar redevenţele, bătute în cuie contractual, sunt mult prea mici.
Contractul cu OMV Petrom are anexe secrete, a căror desecretizare ar însemna să dăm pe mere ce am luat pe pere. O eventuală renegociere sau reziliere a contractului, idee cu care a cochetat Alianţa DA în 2005, era posibilă, dar cu despăgubiri foarte mari. Dar, cel mai riscant, ar fi pus pe fugă toţi investitorii străini. Contractul a rămas în vigoare. La urma urmei, nu-i nimeni de vină că România a privatizat atât de păgubos cea mai profitabilă companie din portofoliu. De când se fac afaceri pe lume, nu este de vină acela care cere, ci acela care dă.
Iată însă că "obligaţiile de mediu" - considerate răul cel mai mic din contractul OMV Petrom - au ajuns să scoată din puşculiţa statului preţul de vânzare al companiei. Şi România nu poate scăpa de plata acestor obligaţii. Ele nu au termen limită la execuţie, statul român le poate plăti total, parţial sau le poate refuza. Dacă nu se rezolvă pe cale amiabilă, disputa va fi soluţionată definitiv la Paris, de către Curtea Internaţională de Arbitraj. Chiar dacă procesul va dura ceva timp, OMV are 100 % şanse de câştig.
Contractul păgubos cu Petrom nu e unicat. Pe aceeaşi schemă s-a privatizat şi Sidex, în 2001. Magnatul indian Lakhsmi Mittal s-a angajat să plătească statului român 70 milioane dolari. Ulterior nu a achitat decât cam 50 milioane dolari, dar a şi încasat de la statul român aproape 25 milioane dolari, în urma unui proces internaţional pe care Sidex l-a pierdut cu una din firmele căpuşă, cu care colabora înainte de privatizare. Prin comparaţie, Ucraina a vândut, un an mai târziu, un combinat siderurgic asemănător celui de la Galaţi cu patru miliarde de dolari.
Indienii s-au angajat la privatizare să investească la Sidex 350 milioane dolari, din care 100 milioane dolari erau destinaţi Uzinei Cocsochimice. Ca să scape de respectiva investiţie, indienii au preferat să desfiinţeze uzina. Au tăiat-o şi au scos bani frumoşi şi din fierul vechi. Şi nimeni n-a zis nimic. Laskhmi Mittal a obţinut prin contractul de privatizare ştergerea datoriilor combinatului, de 600 milioane dolari. Sigur, PSD şi, mai nou, USL au uitat de aceste privatizări şi de multe altele. Vor să privatizeze ce-a mai rămas din România. Noi n-am uitat.
Recomandările noastre
