Este adevărat că PNL, aflat la remorca lui Klaus Iohannis, a atins, în sondaje, un scor istoric – intenția de vot ar fi de circa 40% - dar este incapabil săși îndeplinească menirea de principal partid de opoziție.
Este depășit de situație. Nu se adaptează nici faptului că are președinte la Cotroceni, nici noilor tactici ale premierului Ponta. Dezbaterea de ieri, când PNL a sugerat că guvernul Ponta a ordonat TAROM să-i blocheze în aeroporturi pe parlamentarii opoziției, a avut un aer de glumă din clasele primare. Ceva în genul: „Am întârziat la școală pentru că șoferul autobuzului era bolnav și nu a venit la timp”. Liberalii au fost prinși complet în off-side și de reducerea TVA-ului la alimente. „Problema noastră este legată de compromiterea unei măsuri, în principiu pozitivă, prin lipsa de pregătire a guvernului Ponta”, a fost reacția lui Cătălin Predoiu, singura venită dinspre PNL. Practic, prin reducerea TVA-ului și prin toate modificările aduse Codului Fiscal, PSD a furat jucăriile liberalilor, incapabili să găsească un alt obiectiv cu care să defileze.
PNL mai are o problemă, generată de propria indecizie, de tentația de a juca la două capete: începe să dea sentimentul că, în materie de Justiție, nu este prea diferit de PSD. Senatorii partidului l-au protejat pe Varujan Vosganian – excluderea a fost un gest tardiv, omul a scăpat de urmărirea penală – deputații au chiulit intenționat de la ședința în care se lua decizia în cazul Borbely, iar în cazul Șova s-au lăsat păcăliți (sau s-au prefăcut că s-au lăsat) de trucurile procedurale ale lui Tăriceanu.
Borbely a fost lăsat să scape pentru că PNL spera să aducă UDMR alături, într-o coaliție care să răstoarne guvernul Ponta. După Chiuariu, nici un parlamentar liberal condamnat penal nu a mai fost exclus din partid. Recent, a primit o pedeapsă cu suspendare, pentru fapte de corupție, senatorul Corneliu Dobrițoiu, dar acesta rămâne membru al importantei comisii pentru Apărare, care controlează, printre altele, ministerul de Interne. PNL a băgat sub preș propriile promisiuni din ianuarie 2015, când anunța că-i va exclude pe toți cei care au fost condamnați penal.
Liberalii au ratat schimbarea guvernului Ponta în momentul în care UNPR și-a stabilizat alianța cu PSD, cele două partide urmând să candideze pe liste comune în 2016. PNL nu a reușit să atingă nici măcar un obiectiv de etapă: răsturnarea lui Călin Popescu Tăriceanu de la conducerea Senatului. Teoretic, nu este un dezastru: guvernul Ponta ar trebui să se erodeze la guvernare, iar liberalii ar avea timp să se pregătească de alegerile locale și de parlamentarele de anul viitor. Nu pare că se va întâmpla acest lucru. În primul rând, va fi interesant de urmărit ce se va întâmpla cu intenția de vot pentru PNL, de vreme ce liderii politici ai partidului – Alina Gorghiu și Vasile Blaga – au o cotă de popularitate de circa 50% din intenția de vot pentru PNL. Este evident că PNL depinde 100% de evoluția lui Klaus Iohannis.
În al doilea rând, se vede că fuziunea PNL-PDL se termină prin înghițirea democrat-liberalilor, care nu au aproape nici un cuvânt de spus. Vasile Blaga și-a salvat propria carieră politică, după dezastrele din 2012 și 2014, așa că nu-l mai interesează ce se întâmplă cu foștii săi colegi din PDL. Mesajul său este: „Scapă cine poate!”. Cătălin Predoiu nu cred că are vreo șansă să ajungă premier, așa cum i s-a promis. Nu are susținere nici în PNL, nici în vechiul PDL. Sceneta de la lansarea programului de guvernare, când Alina Gorghiu și Vasile Blaga au plecat înainte de finalizarea conferinței de presă, mi se pare relevantă. Probabil că, în 2016, PNL va fi nevoit să facă alianțe pentru a guverna și, sub acest pretext, va susține un alt prim-ministru.
Greșeala cea mai mare pe care cred că o fac liberalii este că își închipuie că, oricâte prostii vor face, vor ajunge la putere, duși în spate de popularitatea imensă, nemaiîntâlnită, a lui Klaus Iohannis. În plus, mizează pe formarea unui oligopol pe piața politică, PSD și PNL, plus UDMR, și eliminarea tuturor formațiunilor concurente de pe dreapta. Poate că acest calcul se va dovedi a fi corect și, în 2016, vor exista doar aceste trei opțiuni. Totuși, după ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2016, eu nu aș subestima capacitatea de revoltă a electoratului din România.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
