Ce fac socialiştii când rămân fără bani? Sau, mai corect spus, când termină de cheltuit banii altora, vorba regretatei Margaret Thatcher? De cele mai multe ori, nu au încotro şi aplică politici economice liberale.

Oricât de prost le-ar pica. Neavând ce să redistribuie populaţiei paupere, Stânga se pune pe făcut bani. Voturile sunt mai puţin importante într-un astfel de moment. Important este ca economia să nu se adâncească în recesiune. Dacă au avut neşansa să ajungă la guvernare într-o perioadă de austeritate, socialiştii abandonează pentru moment ideologia şi stimulează piaţa liberă. Asta s-a întâmplat în ultimii ani în multe ţări din Europa (Franţa, Spania etc.), unde liderii politici sunt foarte responsabili. C e se întâmplă în România când socialiştii rămân fără bani? În rea­litate, nimic. Nimic bun pentru economia reală. USL-iştii stau cuminţi şi respectă cele convenite cu FMI. Pe ecranele televizoarelor avem de-a face cu o altă realitate. Tele-realitatea o domină pe prima. În tele-realitate, socialiştii sunt mari maeştri de a crea publicului telespectator "impresia de activitate", aşa cum suna o vorbă din comunism. Pe micile ecrane, socialiştii români se "luptă din răsputeri" cu sărăcia, anunţă "măsuri" care, chipurile, o combat, le alimentează oamenilor speranţa că va fi mai bine. Desigur, după alegeri şi cu condiţia să-i fi votat. Socialiştii ştiu de la bun început că promisiunile lor se vor adeveri în mică măsură, drept pentru care sunt întotdeauna pregătiţi să arunce vina în cârca băncilor, "perfidul instrument al neoliberalismului deşănţat, care a generat actuala criză mondială". Ele sunt întotdeauna vinovate pentru că se opun salvării celor săraci. Intenţia Guvernului de a-i sprijini pe cei cu venituri sub 1.600 de lei să-şi plătească ratele la bănci este un număr de iluzionism. Nimic altceva. Nu e nici intenţie sinceră a Guvernului de a-i sprijini pe românii mai săraci, nici o măsură de a sprijini sistemul bancar, nicio strategie vizionară de a creşte performanţa economiei româneşti pe termen mediu. Este pur şi simplu praf în ochii alegătorilor USL, neştiutori de ştiinţă economică şi dispuşi în permanenţă să înghită găluşti electorale, dovadă că USL stă încă bine în sondaje. Guvernul are şanse foarte mici să convingă băncile să accepte reducerea ratelor la jumătate, doar promiţându-le că, din 2016, vor recupera banii împrumutaţi, plus dobânzi mai mari. De facilitate ar urma să beneficieze debitorii cu ratele achitate la zi sau cei cu întârzieri de până la 90 de zile. În acest caz, de ce n-ar prefera băncile să încaseze ratele integral, fie şi cu întârziere? S-ar putea să nu fie atât de profitabil să amâne doi ani recuperarea. Dacă Guvernul şi-ar fi propus să-i ajute pe cei care nu mai pot plăti deloc ar fi fost o soluţie mai bună. Băncile ar mai fi scăpat de unele credite neperformante, clienţii ar fi fost bucuroşi că mai scapă de presiunea financiară, Guvernul ar fi făcut rost de voturi. Aceste lucruri ar fi fost posibile dacă Guvernul ar fi avut bani. Nu-i are. A început anul electoral şi puşculiţa e cam goală. În aceste condiţii, soluţia este să te faci că-i ajuţi pe oameni şi să fi pregătit să dai vina pe alţii când vei eşua. Asta dacă admitem că în spatele poveştii cu ratele este o strategie. S-ar putea să fie doar diletantism, în cea mai pură formă.