Mircea Marian: "Diplomatia nu va iesi la suprafata cat timp Cioroianu, Tariceanu si Basescu vor fi simultan la putere".

Adrian Cioroianu a dat Romaniei o strategie de politica externa pentru urmatorii zece ani. O realizare exceptionala, care nu ne foloseste deloc.

De fapt, redactarea si distribuirea acestei sublime opere teoretice inseamna doar bani aruncati pe fereastra, atata timp cat intreaga diplomatie romaneasca este blocata de razboiul dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu.

Aproape orice subiect sensibil - prezenta militara in Irak, relatia cu Moldova, salarizarea diplomatilor sau numirea unor ambasadori la Londra si New York - a fost transformat intr-o disputa publica.

O lupta subterana se desfasoara in jurul relatiei cu UE. Liberalii sustin ca aceasta este o chestiune de politica interna si de ea ar trebui sa se ocupe doar premierul. Guvernul tine deja la pastrare un ante-proiect de lege prin care Basescu ar ramane fara dreptul de a participa la reuniunile Consiliului European.

Realitatea este ca, intr-adevar, de cate ori se duc impreuna la Bruxelles, presedintele si premierul ofera un spectacol unic. Se contrazic in plina conferinta de presa, se spioneaza si se toarna reciproc, la ziaristi, prin intermediul staffului care-i insoteste.

Niciun jurnalist care a fost la summitul UE din decembrie 2005 nu poate uita cum a cerut Basescu, in plina conferinta de presa, sa se opreasca reportofoanele si apoi a inceput sa-l mustruluiasca pe Tariceanu pentru ca a dezvaluit intentia secreta a Romaniei de a sprijini aderarea Moldovei.

Toata aceasta situatie poate parea oarecum amuzanta, dar produce consecinte serioase pe plan extern. Mai niciun lider mondial important nu a mai aparut, in ultimii ani, prin Bucuresti, iar presedintele si premierul stau mai mult pe acasa. Sigur, se va spune ca, in aprilie 2008, organizam summitul NATO.

Realitatea, destul de trista, este ca meritul revine in buna masura mostenirii arhitectonice lasate de Ceausescu. Liderii statelor bogate s-au saturat sa se intalneasca in locuri izolate, de teama mitingurilor pentru pace sau antiglobalizare. La Bucuresti, Palatul Parlamentului este situat in mijlocul orasului si poate fi protejat relativ usor, acesta fiind principalul motiv pentru care Romania a obtinut dreptul de a organiza reuniunea sefilor de stat din Alianta Nord-Atlantica.

Am fi avut o sansa ceva mai buna sa trecem peste aceasta criza dintre institutii daca la conducerea Externelor nu ar fi fost un personaj atat de suficient ca Adrian Cioroianu. A promis, in chicotelile publicului, ca va fi „tampon” intre Basescu si Tariceanu.

A reusit performanta, unica, de a transforma intr-un dezastru, din punctul de vedere al imaginii, vizita sa in SUA. A avut o atitudine ambigua in ceea ce priveste retragerea din Irak si, in consecinta, nici autoritatile americane nu l-au ajutat in campania de ridicare a vizelor. Stategia, intitulata pompos „Reperele pentru un deceniu de politica externa”, nu-l va ajuta sa-si salveze onoarea pierduta.

Cu sau fara strategie, diplomatia romaneasca se ineaca intre Scylla si Caribda si nu va iesi la suprafata atata vreme cat Cioroianu, Tariceanu si Basescu se vor afla, concomitent, la putere.