E destul de dificil de ales, din oferta de la sfârşitul săptămânii, cel mai reuşit program umoristic al politicienilor români.
La concursul de satiră al tineretului social-democrat a fost o concurenţă acerbă. Pare să se fi impus finul ironist Adrian Năstase. Premierul ce se visa preşedinte a făcut valuri cu nostima adaptare - deşi cam lungă, greu de reprodus într-o pauză din parlament, după ce ai părăsit plenul ca să spulberi cvorumul - a unui banc faimos, ajuns, în varianta pesedistului, de câţi pedelişti e nevoie pentru a fi schimbat un bec. Parafraza "Traiane, nici nu ştii cât de mic începi să fii" e scurtă, însă cam răsuflată şi e tot o ajustare a spuselor unui clasic, ceea ce denotă o oarecare lipsă de originalitate, iar corul "suspendacilor" cântă deocamdată destul de anemic. Alegerea în unanimitate a ilustrului Nicu Bănicioiu e alt banc de zis când lâncezeşte conversaţia. Am auzit că drept răsplată şi-ar fi petrecut seara cu Sandra Stoicescu în direct la Antena 3. S-a putut râde ca la Divertis şi de Mihai din HiQ, mediocru exponent al muzicii foarte uşoare, care s-a făcut purtător de texte al tineretului social-democrat, cel ce vine din urmă ca să ne tragă înapoi.
Îmi place să cred că şi contribuţia liberalului Crin Antonescu ("parlamentul nu e un şantier în care să îţi faci pontajul") a fost savurată şi ar putea face obiectul unui scheci de tot râsul, despre cineva care nu izbuteşte niciodată să ajungă la timp la serviciu şi caută tot felul de subterfugii. În bună măsură, şi premoniţia lui Emil Boc - "2012 va fi anul PDL" - se califică la momente vesele, categoria haz de necaz.
La secţiunea "de pe marea scenă a ţării pe micul ecran" par să se fi înregistrat cele mai multe hohote de râs, cu toate că umorul respectiv ori a fost prea subtil, ori a fost involuntar. Ne referim la spectacolul politic găzduit de Slobozia cu ocazia Consiliului de coordonare al filialei PDL Ialomiţa. Într-un număr de stand-up comedy demn de Jerry Seinfeld, primarul arădean şi secretarul executiv pedelist Ghiţă Falcă s-a agăţat de microfon şi a răsplătit audienţa cu un monolog despre Alexandru Ioan Cuza, primul "portocaliu" al ţării şi precursor al reformelor statului pe care le bifează puterea în mileniul trei. Reproducem crâmpeie din cuvântarea istorică: "(...) Cuza a unit cele două principate şi, în şapte ani de domnie, a făcut peste douăzeci de reforme, dar reformele l-au trimis din ţară, pentru că i-au afectat pe toţi. Când a pus Cuza în ordine sistemul, sistemul a reacţionat. Cuza a rămas în istorie, iar cei care au denigrat atunci, nu ştie lumea despre ei. De aceea noi, PDL, credem că facem istorie pentru români".
Las' că recursul la Cuza Vodă a mai avut loc o dată după 1990, respectiv când a fost uns domn Emil Constantinescu, pionier al compromiterii ideii de alternativă pe plaiurile mioritice. Evităm şi capcana căutării unui corespondent al lui Mihail Kogălniceanu în România de azi, pe motiv că e o pistă falsă şi plonjăm direct în identificarea unor similitudini între domnia lui Cuza Vodă şi cei care fac azi istorice reforme. O primă paralelă s-ar putea face pornind de la obiceiul lui Cuza de a-şi schimba straiele şi înfăţişarea şi de a se infiltra între oamenii de rând, pentru a vedea cum trăiesc de fapt. Comparaţia se susţine la perfecţie: după atâtea măsuri de austeritate, şi guver nanţii de azi ar trebui să se deghizeze dacă ies în public, altminteri riscând să devină ţinte vii pentru ouăle şi covrigii din arsenalul folosit de sindicalişti pentru a-şi exprima dezacordul faţă de reformele ocârmuirii. Deoarece modul în care legea pensiilor a ieşit din parlament presupune o discuţie prea vastă despre cine pe cine a prins cu ocaua mică, să ne oprim la monstruoasa coaliţie. Poate vă amintiţi din gimnaziu, conservatorii şi liberalii făcuseră o alianţă pentru a-l îndepărta pe Cuza Vodă. Coaliţia se bucura şi de sprijinul oamenilor de afaceri, cărora le stătea în gât politica domnitorului. În acest caz, e la mintea cocoşului: păi liberali avem şi azi, conservator e unul dintre iniţiatorii suspendării, profesorul Voiculescu, iar rolul boierului cârtitor cu afaceri îi vine mănuşă lui Sorin Ovidiu Vîntu...
Râdem-râdem, dar parcă nu-i râsul nostru.
Recomandările noastre
