Călin Hera: "O discuţie despre principii pare desuetă şi plictisitoare, azi, când impostura şi mitocănia sunt lege şi obişnuinţă."
Micul scandal din PNŢCD i-a făcut pe mulţi să râdă. S-au plictisit să facă guverne în Cişmigiu? De ce luptă moşii pentru mai puţin de 1%? Sunt doar câteva dintre întrebările superioare puse, în zeflemea, de cei care şi-au pierdut vremea cu ştirea despre gâlceava ţărăniştilor. Fireşte, n-au mai stat să şi caute răspunsuri.
Trebuie spus din capul locului că PNŢCD încă reprezintă o miză, în ciuda zestrei sale electorale modeste (din acest punct de vedere, PNŢCD nu există, cu excepţia Timişoarei, oraş pe care îl controlează, şi a judeţului Timiş, „ţărănizat“ prin influenţă). În fotbal s-ar spune că sigla PNŢCD e importantă pentru palmares. E ceva ce nu poţi inventa peste noapte. E ceva ce poţi cumpăra, e drept, dar nu poţi altoi decât în timp. În sinea lor, deşi n-ar recunoaşte-o, toţi liderii politici importanţi din România ar da oricât să-şi lege numele de al PNŢCD. E o comoară politică.
Acesta a fost calculul PNL. Oferindu-le ţărăniştilor 30 de colegii, liberalii au vizat o lovitură de imagine (tovărăşia cu un partid istoric, anticomunist şi antipesedist este necesară într-un moment în care apropierea de PSD e tot mai enervantă pentru electoratul propriu) şi asigurarea câtorva mandate parlamentare certe, într-o zonă dinamică (Timişoara).
Dar care e calculul ţărăniştilor? Ambele tabere recunosc: PNŢCD nu are şanse să intre în parlament prin forţe proprii. Ambele tabere acceptă că vehiculul electoral cel mai potrivit e PNL. Atunci de ce se ceartă? Când le-au oferit cele 30 de colegii, liberalii au pus o condiţie: cei 30 vor merge la alegeri pe listele şi sub sigla PNL, iar PNŢCD, ca partid, nu va candida în niciun alt colegiu, ci îi va susţine pe liberali.
Pentru preşedintele Marian Miluţ, care reprezintă grupul pragmaticilor, aranjamentul e OK. Miluţ îşi asumă dezavantajul neparticipă rii oficiale în alegeri de dragul avantajului ca, la capătul lor, partidul să aibă 4-5 deputaţi. Dacă nu eşti în Parlament, nu eşti deloc, spune reprezentantul unui partid care, din anul 2000 încoace, n-a mai văzut legilativul din interior decât prin intermediul câtorva traseişti. Cei 4-5, plus consilierii lor, ar alcătui un nucleu în jurul cărui s-ar putea asigura supravieţuirea PNŢCD.
Gruparea Ciuhandu, a principialilor, are o altă filosofie. Participarea în alegeri pe listele PNL, fără identitate doctrinară, înseamnă să recunoşti, implicit, dispariţia partidului. Nu contează rezultatul, contează să stai în şaua calului. Dacă sigla ta nu apare în alegeri, ai dispă rut, spune aripa dură, care cere o alianţă cinstită, ca la locale. Altfel, facem un compromis inacceptabil, ne dispare seva. Dacă e să murim, măcar să murim frumos, traduce primarul Timişoarei.
Ascultându-i, le dai dreptate, pe rând (cel care se ocupă de site-ul partidului chiar asta a şi făcut: a postat, imparţial, comunicate care se băteau cap în cap, dar erau semnate la fel: Biroul de presă PNŢCD.) Ori de unde ai privi, PNŢCD îşi joacă acum ultima carte. Orice ar face, va pierde ceva, poate totul. Partea proastă e că decizia nu e la ţărănişti. E la ceilalţi, cei care s-ar putea folosi încă o dată de ei. Istoria o fac pragmaticii. Despre principiali se poate, eventual, vorbi.
Recomandările noastre
